borbely vs. florea la primaria targu mures

tavi pacurar a plecat din romania acum 5 ani. e un preten bun de-al meu din Cluj. mai tot timpul era dus cu pluta, asa ca intr-o zi s-a pus pe somes si dus a fost pana in SUA. cu Romania mai tine, bineinteles, legatura, dar aceasta e mai mult on-line. ce-i drept, legatura era cam virtuala si inainte, ca tavi al meu, ca sa il iau peste picior, nu prea se acomoda la real-itatea noastra romaneasca. l-am intrebat pe copyrighterul american tavi [el zice ca e, de fapt, copyleft], cu o zi inainte de alegerile de la targu mures, despre afisele celor doi principali contracandidati: borbely si florea. raspunsurile lui sunt mai degraba piezise, furioase, nu neaparat obiective. dar nici nu ne-am propus cine stie ce dialog profesional in randurile care urmeaza: 

adi dohotaru: tavi, esti de o vreme in SUA si sunteti si voi acolo in campanie electorala, deci poti sa faci niste comparatii. ti-am trimis niste imagini cu afisele candidatilor de la primaria din Tg Mures, in principal cei doi candidati de la PDL si UDMR . cum ti se par afisele?

tavi pacurar: am fost surprins de calitatea mesajelor candidatului UDMR, caci vb de locuinte pt tineri, traficul din oras etc, subiecte tari, serioase, care, ce-i drept, nu stiu cum se regasesc la nivelul discursului politic, la nivelul dezbaterii… insa, sloganele in sine denota o cultura politica mai serioasa, lucru pe care l-am intalnit mai des la maghiari, comparativ cu romanii. in schimb, campania electorala a primarului actual Florea e de toata jena, in ciuda performantelor economice de care scrie o parte a presei locale, pe care am rasfoit-o completamente fugitiv. nu stiu in ce masura era acea presa dependenta de apropiati ai primarului… ce inseamna: Decat un vaccin, mai bine Dorin? sau DORINta ta, un oras ce inFLOREA? ca primarul Florea inteapa bine, ca orasul inflorea in trecut, iar acum nu mai infloreste, de cand e Florea primar? – http://www.dorinflorea.com/outdoor/

adi dohotaru: cum e campania in SUA, comparativ?

tavi pacurar: nu as vrea sa fac comparatii, mai ales ca aici in SUA vb de alegeri prezidentiale, iar tu mi-ai aratat niste slogane din campania de la locale. insa, vazand ce tip de afise erau si pe la Cluj sau Bucuresti, pot sa spun ca in Ro sunt de o calitate execrabila, cu exceptia notabila a lui Borbely. sunt frectie mentala, de un mauvais gout dezamagitor. bine, niste slogane nu trebuie sa fie de o complexitate telectuala deosebita, ci catchy. de dorit, ar fi, in schimb, ca dezbaterile politice sa fie ceva mai serioase, dar spune-mi mie, Adi, cum poate un slogan ca asta - In lumina faptelor: / Aseaza-l la fereastra ta, / Cand loc de bine mai era… / tu-i arati, va rezolva… Dorin Florea - sa t predispuna la dezbatere? totul va fi galceava politica, balacareala, noise… e bruiajul infotainment, man. nu exista interesul din partea unui clase politice si economice oligarhice sa vina cu dezbateri politice serioase.

adi dohotaru: in ce sens clasa economica oligarhica, detaliaza…

tavi pacurar: pai, e relativ simplu. potrivit unor statistici din foreign policy romania, primii 300 de milionari din tara detin 30% din PIB-ul mioritic. asta ar fi o proba impotriva intelectualilor de dreapta de la voi care inca echivaleaza democratia si capitalismul. nu cred ca acestea doua sunt intr-o relatie prea armonioasa, mai ales ca evolutia capitalismului in Romania a mers pe un model sud-american, nicidecum de tip EUropean. foarte abrupt spus, oamenii astia isi pastreaza privilegiile, isi dezvolta afacerile, de ce ar dori sa fie deranjati de subiecte sociale serioase?

adi dohotaru: na, bine, multzam de raspunsuri! t astept in Romania la o bere, ashe, tre sa treci numa oceanu si merem un-doi!

tavi pacurar: cupla, mai pove pe net, ca in Romania nu o sa mai ajung curand, ca acuma imi pastrez banii pentru o competitie de maraton de la Polul Nord. da, ma, chiar exista un maraton acolo, da participarea te costa de t indoaie. he, he, vreau sa salvez si io eschimoasele ingropate adanc in zapada, intr-un tinut mortificat, fara viata, dar si fara microbi… bla bla. dar despre tzacaneli dintr-astea, cum le spui tu - actionale, oi pove cu alta ocazie, cand m-oi satura de SUA. 

 

de la dialogurile lui platon la cele ale lui doho

[post reclama mascata la marsul biciclistilor!]

radu: aho! cind e marsul ala al vostru de biciclisti? ca in sfarsit am si eu tzogla, zise el ranjind
doho: maine la 12, zambeste doho. intra pe www.reactieinlant.ro
radu: drace! ziua?
doho: ihi
radu: nu mergeti la downhill-ul de pe cetatuie?
doho: asa o sa-ti vina si tie sa devii un cavaler eco, cu rosinanta bipeda
doho: asta ii dupa
doho: io nu ajung ca is mutat la tg mures cu jobul, zic eu al naibii de trist. ma, sa stii ca mi-am luat si lance de doho quijote!
doho: am o teava de esapament acasa, care asteapta o sula cu steagu romaniei sa ii fie infipta
radu: [se rade]
radu: lipseste un castron de barbier
doho: si as fi atuncea adevaratul doho quijote, cu masca de-aia smechera impotriva gazelor in loc de coif si ii chiar mai tare decat castronu, bre
doho: am putea face niste povesti super vandabile, man
doho: ai acolo primu capitol numa desenele tre facute si sa prezentam la editura dacia [http://dohocampus.wordpress.com/2008/04/06/doho-quijote-de-la-hoya/]
doho: asa mi-a zis red sef de acolo si in functie de asta, adik de cum le place, putem da drumu la projectu vietii
doho: no money, da prestigiu si distractie

doho: tu cum mai esti?
radu: interesat de proiectul asta al tau si astept sa il vad concretizat. si in rest bine: cu femeie, cu bicicleta, din cind in cind cu o bere, pregatiri d lansarea la apa al atelierului… daca am mai avea si putin timp sa mai suflu “artistically speaking”, as fi un om fericit, zambeste el
doho: pai, ma tre sa n intalnim sa desenezi la primu capitol, ala cu curatarea din hoia [...], dupa ce iti lansezi afacerea asta de bill gates
radu: [se rade] cu cea mai amra palcere
radu: si si palcere
radu: e, cacat!
radu: PLACERE
doho: cum?
doho: cu cea mai amar placere?
[ne radem amandoi ca prostii intr-un umor de limbaj internaut]

radu: si cu tiff-ul? cum stai?
doho: pai, is la mures si nu ajung la cj decat weekendu viitor
radu: eh, si-asa e un festival ce tinde sa devina de cacat
doho: hm… de la mures n-ai zice
radu:  pai is doar acri strugurii ca daca as avea timp sa merg la filme ar fi cel mai tare
doho: iep
doho: in cat suntem, in 30?
radu: da
radu: tot citeam in stinga si-n dreapta pe blogul tau!
radu: uite, poate ai frunzarit si tu asta: http://www.sovlit.com/fatmen.html

doho: interesant, nu stiam
radu: serios?
radu: [ii ies ochii din cap surprins de incultura mea]
radu: va-leu!
doho: [trist ca par incult]
doho: nu da!
radu: sa nu-mi spui ca n-ai citit trei grasani?
doho: iui, ma
radu:  pai, sa faci bine sa o cauti si sa o dai gata!
doho: ba cum nu
radu: doamne, deja faceam cruci pe-aici!
doho: vezi, dk is prost si ma uit pe fuga intre 5 ferestre…
doho: bad, bad internet!
radu: groaznic chiar!
radu: cica a fost votat in ceva top drept cea mai buna inventie a tururor timpurilor, alaturi de roata
doho: aiurea comparatia oarecum ca unul e un mijloc, iar celalalt e un mediu
doho: desi si netul poate fi un mijloc normal, da mai degraba un mediu si vitzavercea cu roata
doho: si la o adik mai bine nu se inventa roata!
doho: ca d atuncea ne tot grabim sa ajungem undeva. si ashe n grabim ca prostii ca nici nu mai stim di ce ne-am pornit, zambesc pe sub mustata filosofic 
radu: si fie uitam de unde plecam, fie incotro ne indreptam
doho: exact, deja vb ca in fortune cookies
[amandoi ne hlizim unul la altul]

radu: astea-s fraze de feng shui… bune de risipit prin colturile camerei
doho: sau pe blog, amu ni pun  

reincarnari succesive si online

O varianta estetizata a chinului de zi cu zi

Ioana: din motive personale, evident
Ioana: sa stie sora-mea ca m-am simtit f bine la ea

[ioana a alergat alaturi de sora ei geamana si prietenul acesteia 75 de km la un concurs de genul iron (wo)man. ce e interesant la concursul asta, dincolo de faptul ca niste nebuni frumosi isi depasesc limitele fugind asa mult, e ca alergau ca o echipa, trebuia sa fie toti trei impreuna, altfel erau descalificati.

daca tot o laud pe ioana, precizez asa, doar intr-o nota de subsol, ca nu pot sa exprim senzatia acurat, ca si eu am alergat la un maraton international, adik 42 de km, intre sighisoara si medias. m-am clasat bine, al 7-lea, dupa profesionisti si semiprofesionisti, avand doar o luna jumatate de antrenament si fiind in continuare un bautor si un fumator, sa-i zicem, moderat. he he, cine citeste atent o sa spuna ca asta nu e o nota de subsol si nici o precizare, ci o laudarosenie dohotariana desantata. deh, ce sa zic, aveti dreptate dar si ca o sa va treaca!

uitandu-ma retrospectiv, cetesc maratonul tot intr-o cheie "artistica", drept o varianta estetizanta, comprimata a chinului si efortului de zi cu zi - mersul la job ani in sir, monotonia clipelor moarte, paradoxale oarecum, deoarece sunt cu atat mai multe cu cat orasele devin mai trepidante, singuratatea alergatorilor de cursa lunga, adik a oamenilor cu printzipuri - mai puneti, ba, mana pe-o carte ca nu-mi place sa ma exprim asa pe sleau] 

Profesiunea: reporter (cred ca noi jurnalistii ori unii dintre noi om avea un al saptelea simt: ala critic, care lipseste adesea la boboru nostru)

horatiu damian: Păi cred că este chiar o imagine f. autohtonă. Noi, în general, în afară de ţărănimea din vatrele etno-folclorice, sîntem un popor foarte insipid şi incolor şi fără gust. Trăim în oraşe cu arhitectură de import, mâncăm hrană de import, ne îmbrăcăm după mode de import, iar în cultură ne mândrim să copiem slugarnic modele culturale străine. Pe scurt, sîntem o adunătură care maimuţăreşte cultura occidentală fără să aibă nici o legătură cu ea. Şi ne simţim foarte mândri cu asta. Am zis să caut ceva chiar reprezentativ pentru spaţiul ăsta. Şi am ajuns la balaurul dacic. Apare şi la alte popoare, dar nu ca import ci ca moştenire comună indo-europeană. Cum e rugul funerar la indieni şi la împăraţii romani. 

[anca zambeste larg, cu dinti mari si albi]

anca: ii primavara. uita-te la pofta de viata din ochii lui audrey. mai vrei explicatii?

Sorin-Gheorghe Marghitas: asta e ciclopul desenat de vlad cand avea vreo 5-6 ani. il folosesc ca avatar pentru ca induce sentimentul de vigilenta (te vad, te vad!). nu stiu ce impresie au ceilalti cand il vad, dar mie-mi place si are niste coltzi misto…

[eu il vedeam ca un ochi monstruos, ochiul presei care inghite lumea, nesatul si energofag. da, vede, vede si la ce bun? pt ca nu mangaie ochiul asta, nu are timp sa sada si sa admire, doar inghite, fara sa digere, apoi scuipa evenimentialul in neant]

avatar

i-am intrebat pe cativa camarazi de pe mess ce imagini isi pun la avatar, de ce si le pun, in ce masura ii reprezinta. i-am ales in special pe cei care au ales altceva in locul meclei. iaca raspunsurile: 

Radu Toderici, popa hippie, la cat avant convertitor are

tic: ce mi-am pus eu la status, ca viermele in undita, e un afis pentru bob dylan facut la niste studiouri care au inventat practic grafica psihedelica, la new york: pushpin studios. scopul a fost sa-i atrag pe prietenii mei la un video-party cu i’m not there al lui todd haynes
tic: filmul a fost misto, dar ce mai misto e ca cineva, pe care nici nu-l stiam bine, m-a intrebat ceva de gen “ce se intampla? unde? unde?”, curios
tic: gata!

[afisul e al lui milton glaser]

artele plastice: dincolo de explicatii, de bine si de rau

asteptam si eu un concept, sa-l aud pe artistul furios justificandu-si a sa furie incatusata. cine stie ce arta sociala, cu mesaj, ma gandeam io, dar cand colo studentii aestia de la arte plastice tot cu arta pentru arta sunt (asta e, i-oi convoca la o lectie de socialism stiintific si de printzipuri ale artei jdanoviste, ca sa-i pun la punct)…

Cristinutza: si explicatie… pai poza mi-a facut-o o prietena de la grafica. avea nevoie pt o lucrare. nu stiu exact ce era in capul ei, deci nu pot sa-ti dau acum mai multe explicatii

tovarasii mei care se dau culti

alexandra: nu am  pus imaginea pt ca mi se pare ca ar fi cool sau ceva de genu, ci pentru ca m-am indragostit de muzica lui Mozart, iar poza am completat-o cu versuri din ultima sa compozitie (Requiem) – un cantec funerar, pe care practic si l-a scris fara sa stie pt propria inmormantare: Dies irae, dies illa / solvet saeclum in favilla. i-am studiat bibiografia si el intradevar este un geniu… cu toate ca nu sunt prea credincioasa, trebuie sa spun si eu “God was singing trough this man”.

 

aaa si am uitat o parte f importanta pt ca l-am ales pe el… adica fraza care ar descrie alegerea: Mozart era vulgar, pervers, nebun si genial… perfect

pictorial

jesica: bai, ce sa zic, poza asta imi place pentru atmosfera, pentru ca-i de oboseala , dar nu e prefacuta si nu doreste sa zica, uita-te la mine, vezi ce obosita is? e onesta.
cred.

noli me tangere daimona

celalalt, daimona cea neagra se ineaca

vin. sec de la cristina

palarie beata: astia sint tele si derbi si stau in status pt ca la mine in mess sint oameni care imi stiu mutra. scartz.

si pe cand tu t astepti la raspunsuri savante, refuzul personei, conformismului facial hollywoodian (hi, hi, asta-i mai tare in paranoia decat complexu militaro-industrial)…

David Gheorghita: pai nu ii mare lucru
David Gheorghita: am pozat odata sa vad cit de lung mi-i paru
adi dohotaru: [ma rad in hohote]

jokerman

adi dohotaru: no, si o scurta explicatie
Laszlo: pt ca eram un “teenage feminist”,acum is un “drunken feminist”
Laszlo: [se rade in hohote]
adi dohotaru: [idem]
adi dohotaru: ce pusca mea inseamna?
Laszlo: ce?
adi dohotaru: si una si alta dintre expresii?
Laszlo: motamo?
adi dohotaru: nu, mai, ca chestie ce inseamna
Laszlo: nustiu…tiam zis cas beat
adi dohotaru: [ma rad iar in hohote ca il cred pe cuvant, tat timpu ii ashe]

anii 60 în librării online

cartea se poate găsi şi la linkul ăsta, pt cei care nu o găsesc în librării. o precizare: are 268 de pagini, nu 258. lectură plăcută (eventual)!

http://www.librarienet.ro/carti/88989/Anii-60-miscari-contestatare-in-SUA-Adi-Dohotaru

Da, hai să vă dau un link mult mai fain. Am rămas mască atuncea cînd am auzit că au intrat aproape 35 de milioane de oameni pe site-ul ăsta:

http://www.altmanphoto.com/Page7c.More.Sixties.html

ilustratorii lui tic

Povesteam mai demult cu Sandu Vakulovski şi îi spuneam că în momentul de faţă un intelectual de tip renascentist nu mai e neapărat un bulimic de domenii şi specializări. Ci e, mai degrabă, o persoană care stăpîneşte mai multe tehnologii, mai degrabă colectivistă, decît individualistă în sensul clasic, întrucît colaborează cu un număr relativ mare de persoane. Se exprimă (ori colaborează cu cei care se pricep f bine) prin desen ori grafică, film, audio-muzică, îmbogăţind suportul vechi – pagina scrisă. Foarte puţini oameni de tipul ăsta am văzut, e şi greu într-o epocă (urăsc cuvintele astea mari, dar trebuie să apelezi uneori la ele) a hiperspecializărilor, micilor rotiţe şi piuliţelor de tot felul.

Şi ajungem încet-încet la cărţi, unde prea adesea se uită efortul colectiv care conduce la produsul finit, Cartea, în favoarea Măriei Sale – Autorul. Aşadar, postul acesta e un elogiu adus ilustratorului, mai mult sau mai puţin anonim, pe care îl aduc eu, dar şi Tic, alias Radu Toderici, red-şef la Editura Dacia.

Am cumpărat mai demult, în liceu, pe cînd eram în Strasbourg, Condition humaine a lui Malraux, una dintre cărţile mele preferate în adolescenţă. O citisem tradusă în română, ulterior în franceză, dar chinuit şi cu hopuri. Am luat-o de la un tîrg de vechituri, din Strasbourg, într-o piaţă cochetă cu dale de piatră, la doar 10 franci. Era singura carte din bibloteca mea la care nu se vedea cotorul, ci o ţineam sprijintă în aşa fel încît să se vadă coperta de pe faţă. Era diferită de imaginea de mai jos, mult mai îngălbenită, întrucît era o ediţie Gallimard, de la mijlocul anilor 60, roasă pe margini… Am dat-o unui coleg de liceu, care o rupea mult mai bine decît mine cu franţuza. Doho simţea Tchen pe atunci şi cred că s-a văzut puţin şi ulterior.

În continuare, vi-l las pe Tic să povestească, pe care l-am mai găzduit mai demult. El are un proiect interesant la Dacia, un istoric al ilustraţiei de carte, că ar trebui să fie nişte studii interesante prin străinătăţuri de tradus. Că despre lustraţii s-a vorbit îndeajuns în România şi sunt tomuri, dar nu neapărat de volume, ci de ziare. Eu i-aş propune să găsească un scriitor ori grafician care să-i facă un istoric al ilustratorilor de cărţi din literatura română, domeniu încă virgin, cred.

Iar dacă nu simţiţi zeama din aste cuvinte coapte, pe cuvînt, sunteţi cam fraieri: 

„Victoria ultimă a unui ilustrator de copertă ar surveni atunci când nu ai mai avea poftă să deschizi cartea pe care acesta a ilustrat-o. Sfios ca în faţa unei picturi, pe care atavistic ştii că nu o poţi atinge, sub pericolul alarmei, nu ai mai avea curajul să ţii în mână respectiva carte: ai admira-o de la distanţă. Poate că facem cu toţii asta, în micul nostru muzeu de imagini interioare, galeria cu un singur vizitator care ne e memoria.

Similar, graficianul de interior: el este cel care încleştează simbolic o carte în poziţia deschis, care nu te lasă să o închizi şi ţi-o crucifică în faţa ochilor. Pentru el, neapărat, o carte închisă e o carte moartă.

 

Să presupunem că e vorba de doi indivizi diferiţi pentru aceeaşi carte. Mi-i închipui în luptă, apocaliptic, ca geniile opuse a două lumi: unul sforţând deschiderea, celălalt presând coperta cu ambele mâini; cu orgolii de mărimea titanilor, s-ar lupta să ucidă fie interiorul, fie exteriorul, aşa cum spuneau sihastrii că se luptă trupul şi sufletul.

O carte fără un astfel de conflict nu ar trebui să existe.”

Închei cu ilustraţia unei cărţi-cult pentru generaţia hippie (e din 58 coperta):

blocuri şi blogăreală

Răsfoiam blogul Cătălinei Chirilă şi admiram mut litografiile ei. Mut pentru că nu ştiu să-mi spun foarte clar de ce îmi place un desen sau altul, de ce e frumoasă o linie sau o culoare… Deh, îmi lipseşte un limbaj de specialitate. Însă, mi-am amintit eu, de-aia m-a făcut mama jurnalist, fire curioasă şi pot afla cîte ceva, amatoriceşte, din orice domeniu.

De pildă, într-un timp relativ comprimat, de cînd sunt la Tîrgu Mureş am avut ocazia să îl văd pe pamfletarul meu preferat din România, pe Mircea Dinescu, să merg la un concert la Chris Norman, ex-Smokie, uşor datat, dar fermecător (genul de concert la care poţi să mergi cu părinţii şi nepoţii), să mă întîlnesc cu Smaranda Enache de la Liga Pro Europa şi să vorbim despre avort, să mă întîlnesc cu actorul Nicu Mihoc, directorul Teatrului 74 (cel mai cochet amplasament de teatru & bar întîlnit de mine în România) şi cîte şi mai cîte…

No, că nu mai ştiam unde vroiam să ajung (cu mintea mea groghi după Maratonul Sticlarilor de astă noapte, la care am cîştigat cu brio) că porneam de la nişte desene faine de pe bloguri, la întîlnirile cu diverse personalităţi din Tg Mureş… A, poate faptul că mi-ar plăcea să fac reportaje despre lucrurile care îmi plac sau mă preocupă. Şi aşa ajungem la o temă care mă preocupă f tare: cît de mult ne influenţează, ne transformă, locul în care (b)locuim? Am ajuns la blogul ăsta http://mazgalesc.blogspot.com/ apud Cătălina. Desenul îmi aminteşte de orele de desen din gimnaziu, cînd făceam chestii tematice similare, dar, bineînţeles, mult mai naiv. La profa de desen îi plăcea de mine, deşi eram anti-talent complet, pt că nu pictam cu pensula ca fetele premiante & calofile, ci numai cu degetele şi cu multă-multă pastă, spre disperarea lui maică-mea care strîmba din nas că trebuia să dea bani mai mulţi pentru tuburile alea chinezeşti de tempera parcă.

Apoi, desenul mi-a amintit de un calc poetic, ca să spun aşa, după un poem de-al lui Marin Sorescu. Acuma nu mai ştiu despre ce era poezia lui Sorescu, dar ştiu că am păstrat cît de cît scheletul metric al textului său, schimbînd cuvintele. Poemul apare în volumul colectiv România înghesuită, coordonat de Ruxandra Cesereanu, carte pe care am lansat-o pe acoperişul blocului meu (cine are poze să-mi trimită că io mi-am făcut aşa “curăţenie” printre lucruri că m-am golit şi de amintiri).

Developare

Azi am fotografiat numai blocuri
Zece, o sută, o mie.
Le voi developa la noapte
Cînd o cameră obscură îmi va ţine loc de suflet
Iar ele mă vor bloca
Între betoane, între zgrunţuri
Între umbrele lor masive.
O, ce uşor
Blocurile intră unul într-altul!
Pînă nu a rămas decît UNUL!
Pe acesta îl voi fotografia din nou
Şi voi observa cu spaimă că seamănă cu mine.
Ieri am fotografiat doar fabrici.
Şi fabrica de la sfîrşit
Semăna cu mine.
Alaltăieri – mahalale
Şi cea care a rămas
Semăna cu mine.

Toate lucrurile din jur seamănă îngrozitor
Cu mine.
Mi-e frică, m-am blocat.

greatza de romania profunda

ii felicit pe cei care depus reclamatiile, sfidand cliseele legate de pasivitatea mioritzica. sunt curios ce masuri vor lua autoritatile, deci merita, bia, un follow-up:

http://www.ziuadecj.ro/action/article?ID=12722

emil boc, varianta szakats

adi dohotaru: nu m-am prins

Tudor Runcanu: bine, nu esti singurul vad

…

adi dohotaru: ioi, acuma da
adi dohotaru: super tare, man!
adi dohotaru: io ma gandeam ca ii ceva mult mai complicat
Tudor Runcanu: hahahahaha
adi dohotaru: de pilda, tu trimiti faza si io zic nu m-am prins
adi dohotaru: in sensul ca n-am cazut in plasa promisiunilor ori facerilor lui boc
Tudor Runcanu: adica, el zice de un peste asa de mare, ma
adi dohotaru: da, stiu
adi dohotaru: tu ai facut-o?
Tudor Runcanu: nu
adi dohotaru: cine?
Tudor Runcanu: istvan szakats
adi dohotaru: ii tare, tat respectu
adi dohotaru: hai ca o pun pe blog

fapte, nu vorbe…

imi amintesc de o stire de acum patru ani pe care o faceam pt tvr cluj, pe cand marga il sprijinea pe boc sa castige mandatul de primar, cand dansul spera, la randul lui, sa prinda un mandat de ministru al educatiei in guvernul tariceanu.

marga si boc faceau un parteneriat in care spuneau, printre altele, de o reducere substantiala a impozitelor pentru clujenii care primeau in chirie studenti, intrucat numarul locurilor de la camine este insuficient. ideea in sine era foarte buna, in sensul in care avea de beneficiat si statul, ca erau astfel incurajati proprietarii de apartamente sa legalizeze contractele de chirie, pentru acele reduceri la impozite… dar erau avantajati si studentii, pentru ca masura era luata si pentru viitoare chirii mai accesibile.

i-am intervievat pe amandoi cand vorbeau de ast abnegos parteneriat. ati mai auzit sa se vorbeasca despre acea mandra fapta, mai ales ca e orasul cu cele mai mari chirii, dupa ubu-curesti? a propos, in tg mures gasesti apartamente cu doua camere si la 120 de euroi pe luna. 

ps

szakats: si mai ia de aci inca ceva, ca proba la dosar
szakats: logou asta l-am proiectat anu trecut in sibiu, pe cand era capitala europeana, in miez de oras, mai bine de 90 minute
szakats: s-au holbat la el sute de oameni. nu s-a prins NICI Pxxx de bashcau

adi dohotaru: hi hi, il stiu, dk mai tii minte si io intrebam nesarat de ce ar semana cu disneyland
szakats: pt ca e un surogat de realitate, un dulce vis, dat in zahar ars
szakats: ca atare postulez: cu natia nu se comunica prin suptilitati
adi dohotaru: frumos
szakats: si ma aplec in fata PR-istului Goebbels, care zicea, inca pe atunci: tre sa zici ceva extrem se simplu si sa o repeti de extrem de multe ori
szakats: AIA functioneaza

stînga românească a expirat!

Minte primarul Matei de la Năvodari! Stînga în România a expirat de mult deja, dacă a existat vreodată… (mă refer la o stîngă democratică, de provenienţă occidentală, nu la dictatura bolşevică instaurată în România). Dacă pînă şi stînga romînească se foloseşte aşa de grosier de simbolurile creştine, cînd ea pune tradiţional accentul pe o separare a autorităţii ecleziastice de cea laică, ce să mai zic… Becali poate atunci să pozeze fără probleme în arhanghelul lui D-zeu.  Dar chiar şi aşa e parodic de haioasă imaginea cu primarul care expiră cu ale lui promisiuni, imediat după alegerile locale:

Spicuiesc dintre promisiunile electorale. Sunt curios cum ar reuşi viitorul primar (Doamne feri! – sic) din Năvodari să dreagă: “subvenţionarea creditului ipotecar cu 50% pt construcţia de case noi sau achiziţionarea de pe piaţa imobiliară”:

Asta de mai jos mi se pare de departe cea mai hidoasă şi manipulantă! Parcă nu îmi vine să mai fac glume pe seama imaginii cu sfinţii consilieri psdişti de la Arad, ori poate ar trebui să mă detaşez şi să înţeleg antropologic fenomenul etc etc. Pozele le am de la Tudor Runcanu: