2 articole de corazon + iubitu’ de frate-meo

Da, măi, după ce o să cetiţi ce am scris în Cetăţeanul Clujean vă veţi apuca de dat bani pentru puradei mai puţin norocoşi de la ţară ca să îţi continue studiile şi veţi transforma România într-o ţară mai democratică, mai participativă şi veţi petiţiona de-o să le sară capacele guvernanţilor. Măcar atîta… că frate-meo mai mic, student şi inginer pămpălău, zice că îs un looser că deja are aproape salariul meu la nici patru ore pe zi, iar cînd îşi ia dimploma nici nu se gîndeşte să lucreze fără cîteva mii de euro. Şi mai zice că o să aibă şi timp de hobbyuri: poker on-line şi counterstrike. Îl anunţ cu ocazia asta, pe blog, că îi sunt foarte recunoscător că se gîndeşte să îmi finanţeze diverse proiecte culturale pe viitor.

Bineînţeles, mesajul meu pentru acest post e să salvaţi lumea!

ghici ciupercă (pt.) ce-i?

De obicei, folosim limbajul ca să lămurim un lucru. De pildă, ar trebui să pun într-un context prezentat coerent desenul de mai jos. Dar n-o fac, pentru că e mult prea wishful thinking, mult prea “a-contextuală” imaginea lui Radu Gaciu.

tradiţie şi kitsch în Piaţa Unirii

E un reportaj mîzgălit, nu scris, într-o juma de oră pt. Cetăţeanul Clujean. Fotografiile sunt făcute de Romică Lăpuşte. Enjoy!

bonnie and clyde ai graffiti-ului clujean

Da, ştiu, suntem modeşti A. şi cu mine. Deocamdată suntem protografferi, mâzgălim doar zidurile, dar mai încolo… Şi cum ne apucăm de capul nostru, nu ne-am gîndit că nu e bine să dai cu spray-ul, şi acela pe terminate, pe ziduri ude. Ca să nu vă pun la descifrat, vă dau mură-n gură: “Vremea recoltei e-n mai / Se strînge grîul în Shanghai / Un om, un pai, un om, un pai…” 

norme societale

adi: radio transilvania – Te intereseaza scandalurile politice sau cele din showbiz? Daca nu..ce fel de subiecte din presa iti trezesc interesul?

adi: intrebarea nu e neaparat gresit construita semantic, ci e stupida prin modul in care iti delimiteaza frameworkul prin insasi ideea de asociere a presei cu scandalul cu conflictul

Cora: oulala! biasata rau

adi dohotaru: iep

Cora: interesant ca te intreaba prima data despre scandal ca si cand normal ca asta e prima preocupare a cititorilor…

adi: nu neaparat ca este reprezentativa genul asta de intrebare pentru presa, dar formuleaza foarte naiv cumva ceea ce stiu cei din conducerile media: ca se vinde scandalul, ca scoala interesul. am zis scoala si nu trezeste ca seamana cu un film porno. nu ai cum sa participi emotional la scena “scandalului”, dezvaluirii, intrucat scandalul e prea repetitiv, ominiprezent, adesea nu se arata solutii pentru aplanarea scandalului

Cora: [zambeste, ca si cum as fi la randul meu pedant si repetitiv in formulare, intrucat la cestiuni de acest fel ne intelegem din priviri (ori educatie, ori porniri ong-iste)]

adi: SCANDÁL, scandaluri, s.n. 1. Zarvă, vâlvă produsă de o faptă reprobabilă, ruşinoasă; indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. ♦ Zgomot mare, gălăgie, tărăboi. ♢ Expr. (Fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. Întâmplare care tulbură ordinea publică; faptă urâtă, ruşinoasă, care provoacă indignare. ♦ Situaţie ruşinoasă; ruşine. – Din fr. scandale, lat. scandalum.

adi: scandalul prezentat zilnic devine norma societala. deja adaug cuvinte pt blog, nu pt tine

Cora: hiih

 

 

Citesc acum din cartea News and the Culture of Lying, scrisă de (ex) jurnalistul Paul H. Weaver. Foarte acurat descrie fenomenul prezentării unor evenimente normale într-un “gen” dramatic, dar de factură nonfiction, ziaristică, ce mistifică realitatea, print-un galop inflaţionar de crize şi, cînd e cazul, de rezolvare a lor (sau, mai degrabă, de declarare a rezolvării lor). Criza e framewokul!

 

“Fabricated politics and jounalism of the sort I observed and participated in during my years as a working journalist constitute what I believe can fairly be described as a culture of lying. The culture of lying is the discourse and behaviour of officials seeking to enlist the powers of jounalism in support of their goals, and of journalist seeking to co-opt public and private officials into their efforts to find and cover stories of crisis and emergency response”.

termoizolarea negilor

Mi-l închipui pe prietenul meu Ciprian Bogdan, proaspăt absolvent de doftorat cu Marga, cum şade la bibliotecă, citind pentru cursurile pe care trebuie să le pregătească în toamnă. Sau cum a citit ani în şir în jurul unor teme similare. Concentrare, răbdare, limpezire. În contextul lui, ca jurnalist, cu temele mele fugitive, disparate, îmi închipui că ne-am întâlni pe stradă şi i-aş vorbi încălecat, dezordonat… despre termoizolarea negilor şi nu despre cea a blocurilor sau despre vraciul de negi. Limbile şuieră în Evul Media!

Varianta “cenzurată” a articolului despre vraciul de negi e aici! Un pasaj nu a intrat pentru că era considerat prea scabros. Eu înţeleg şi motivele pentru care e bine să cenzurezi un limbaj impudic, dar înţeleg şi argumentele pentru a prezenta astfel de poveşti. Nu pentru şoc, ci pur şi simplu că există.

Un caz mai special a fost cu o tânără care avea opt negi „pe păsărică. Erau aşa ca boabele de grâu şi îi trebuia să se scarpine. Avea şi o şuviţă deasupra, că în rest era rasă. Am întrebat-o dacă asta e ultima modă. Mi-a zis că nu e numai pentru modă, dar are doi negi acolo şi vrea să-i ascundă. După câteva şedinţe s-a rezolvat problema”, povesteşte bătrânul. „Un altul avea pe puţă un cancer cât o nucă. Cu toxine, puroi, dar în cinci zile i s-a spart buba şi în timp s-a vindecat”. Singura problemă pentru Toma Chira e că nu poate vindeca negii de pe mâini, „pentru că sunt foarte denşi”.

Asta e caricatura lui Radu Gaciu, care dacă ar lucra în presă ar fi cel mai bun desenator din media clujeană. Pe site e prea mic desenul, sper să refacă site-ul cît de repede.

Pentru cei interesaţi de cît îi costă să îşi termozoleze blocul şi cam ce reduceri de energie ar fi să intre aici! Nu a intrat pasajul ăsta, mai “literar”:

În cartea România înghesuită, profesoara Ruxandra Cesereanu şi studenţii ei scriu despre lipsa de coeziune socială a „blocatarilor”. „Şi odinioară, ca şi astăzi, a trăi la bloc înseamnă a trăi în mod specific în România (comunistă, altădată, respectiv postcomunistă, astăzi). A trăi, a locui la bloc înseamnă a face parte dintr-o Românie concentrată, la conservă sau la borcan, mai degrabă, un mic Turn Babel, în care aproape nimeni nu se mai înţelege cu nimeni şi nu mai respectă pe nimeni. Blocul este o patrie în miniatură, care poate fi sabotată oricând şi dereglată: concentraţia şi varietatea face ca efectul să fie, adesea, cum am spus deja, exploziv”, notează cunoscuta scriitoare clujeancă. „În camera mea miroase ciudat. Probabil nevasta lui dom’ Rotaru, zis “naşu’” (nici după 7 ani de proximitate de scară n-am reuşit să aflu naşul cui!?!), găteşte. După iz, cred că prăjeşte slănină şi, da, da… face varză călită. Aşa, prin aerisirea construită aiurea, putem să-i ghicim meniul în firecare zi. Mai demult, acum a murit, Dumnezeu să-l ierte, îl auzeam şi pe vecinul de sub noi strigând “bagă, nevastă, o friptură, să vadă lumea c-avem!””, rememorează în carte Bianca Felseghi, unul dintre foştii studenţi de la Jurnalism ai Ruxandrei Cesereanu.

………………………………………………………………………………………………………..

Doho privind afectuos spre Anca (mersi de poză)!

Ieri a mai fost un marş al bicicliştilor. Eu m-am dus în costumul tradiţional. Ne-am adunat vreo 70, ceea ce e ok, pentru vremea aceea ploioasă, mohorîtă. Din ce văd, din ce în ce mai mulţi sunt nemulţumiţi de maniera noastră politicoasă, manierată, dar fără mare impact media de a organiza marşul. Cu poliţie, cu scuze în faţa poliţiştilor că încetinim traficul, cu aprobări de la autorităţi, după-amiaza şi sîmbăta să nu deranjăm automobiliştii.

FUCK U, man! Să fim mai radicali! Dacă am bloca traficul vreo 20 de minute, la o oră de vîrf, cu nici 30 de oameni, fără aprobări şi alea alea, cum se face în Vest, vă garantez că prindem toate jurnalele de ştiri şi mesajul bibicliştilor ar fi mult mai prezent în societate. Aşa au făcut în Vest, confruntativ şi spectacular! Şi se presupune că ei sunt mai civilizaţi şi nu ar apela la soluţii de genul ăsta… Dar bănuiesc că noi ne vom ploconi mai tot timpul în faţa Autorităţii.

Marş de ziua fără motoare

Clujenii biciclişti pedalează pentru sănătate de Ziua Europeană Fără Maşini luni, 22 septembrie 2008, de la ora 17:00. Întâlnirea participanţilor va fi la ora 16:30 în Parcul I. L. Caragiale (zona Skate Park, lângă Palatul Telefoanelor. Traseul pentru această ediţie este: Skate Park – str. E. Isac – str. P. Maior – P-ţa L. Blaga – str. Napoca – str. Eroilor – Calea Dorobanţilor – P-ţa Mărăşti – Bd. 21 Decembrie 1989 – str. Memorandumului. Traseul va fi parcurs de două ori şi se va face o oprire la Primărie, pentru a depune un nou teanc de semnături de susţinere pentru apelul lansat în urmă cu un an, către autorităţile locale, pe tema facilităţilor pentru circulaţia cu bicicleta în Cluj.
”Această acţiune are, ca şi celelalte ediţii, atât rolul social şi recreativ de întâlnire şi pedalare împreună pentru bicicliştii clujeni, cât şi rol militant, de manifestaţie şi de creştere a vizibilităţii bicicliştilor în faţa publicului, presei şi autorităţilor. Implicit, presupune şi o presiune psihologică pentru creşterea acceptanţei şi sprijinului public pentru promovarea bicicletei şi pentru realizarea de facilităţi pentru circulaţia cu bicicleta în oraş”, a declarat Radu Mititean director executiv al Clubului de Cicloturism Napoca, organizator al marşului bicicicliştilor alături de reprezentanţii site-ului www.reactieinlant.ro. (ştiriuţă din cetăţeanul Clujean)

Un norocos poate câştiga biţa asta la tombolă:

„Scriu exact despre ce vreau să scriu”

- Interviu cu Mihail VAKULOVSKI -

Aş vrea să spun că Mihail Vakulovski e aşa şi aşa. Dar adevărul e că nu îl cunosc prea bine, de aceea am şi făcut via mess acest scurt interviu, de introducere, mai degrabă. Îl respect pentru că scoate, alături de fratele mai mic – Alexandru Vakulovski, Tiuk!, o revistă culturală pe net, fără ifose, fără bani de la stat (http://tiuk.reea.net/). Sunt texte bune, altele ok, şi cîteva slabe. Hm, eu oare la ce categorie aş intra? Ideea e că atunci cînd mai publicam la ei mai aveam cîte un feedback de la prietenii de pe mess. Cînd publicam pe la Tribuna, Steaua sau Verso aveam, de regulă, feedback de la oamenii din redacţiile respective, prea puţin de la cititori. Mihail Vakulovski scrie variat, un alt motiv ca să mă intrige: de la poezie – „Nemuritor în păpuşoi” (ediţia a II-a: Ed. Vinea, Bucureşti, 2006), la volume de istorie orală – „Holocaustul evreilor români. Din mărturiile supravieţuitorilor” (Ed. Polirom, Iaşi, 2004); şi pînă la a face literatură de ordin secund, cum îi spun eu – traducerile din autori contemporani ruşi. Cel mai tare e la ultima întrebare! Eu sunt blocat în proiecte, prostia la români… Ba că aş face aia, ba ailaltă, apoi mi-e ciudă că nu apuc, apoi uit ori renunţ…

- Cum a apărut Tiuk?

- Cînd am făcut interviul cu TIAMAT şi am întrebat cum TREBLINKA a devenit TIAMAT mi-a spus să caut pe net, că au răspuns la întrebarea asta de mai multe ori:)). E adevărat că de fiecare dată mi-am amintit alte faze în legătură cu începuturile Tiuk! Am gîndit mult proiectul Tiuk! şi l-am lansat doar după ce am adunat un nr. 1 care să reziste peste ani şi cu care să mă pot mîndri şi la bătrîneţe. Uite numai ce nume semnează într-o nouă revistă, despre care acei oameni nu ştiau absolut nimic, doar că o voi face eu şi că e o revistă care nu plăteşte onorarii. Era o perioadă în care tema generaţiilor era foarte acută, erau certuri şi răscoale în acest sens, aşa că m-am gîndit la Tiuk! ca la revista care să adune ce e mai bun din toate domeniile şi din toate generaţiile, de la celebrităţi la adolescenţi despre care nu ştiau nici părinţii lor că ei scriu şi încă scriu foarte, foarte bine. Am mizat pe profesionalism, originalitate şi libertate totală. Pentru libertate am ales internetul, atunci nu exista nici o revistă de cultură pe internet, dar Tiuk! nu e “revistă de cultură”, e mai mult de atît, e un proiect hedonist, făcut cu multă plăcere, cu chef! Asta se vede şi asta o mai ţine în viaţă, după atîţia ani de zile şi nopţi.

- De ce crezi că s-a topit disputa pe tema generaţiilor?

- S-au schimbat generaţiile de la putere. Nu ştiu, nu mai sîntem atît de proşti. Cred că…

- Ce e diferit la Tiuk! ca subiecte, ca abordare faţă de alte reviste din România?

- Da, încercăm să alegem şi subiecte pe care alţii le evită, la limită, îndrăzneţe, riscante, directe, dar nu neapărat tema, subiectul contează în final, ci modul de abordare, stilul, substanţa. La Tiuk! poţi găsi toate variantele, de la cel academice la cel anarhist, să zicem. La Tiuk! totul e diferit faţă de celelalte reviste, pentru că noi nu ne inspirăm niciodată de la alte reviste (am renunţat şi la rubrica despre alte reviste – „(Nu) Mai citiţi”), noi ne culegem subiectele din viaţă, fie ea culturală sau cotidiană.

- Ce texte recomanzi din noul număr?

- La început am insistat să publicăm doar super texte, apoi am ales să publicăm şi autori OK cu texte OK, nu neapărat extraordinare, pentru că aşa am înţeles să încurajăm autorii foarte tineri, care ar putea să crească, dar dacă nu-i publică nimeni ar putea să se lase de scris. În Tiuk! sînt texte ale unor oameni de care am auzit pentru prima oară, dar dacă mi-au trimis texte bune – au intrat în număr. (Recunosc că vreau să mă întorc la ideea incipientă, să fac numere mai concentrate şi mai tăioase, cu personalitate…). Adică fiecare cititor va găsi în Tiuk! ceva pentru sufletul lui. M-am uitat pe copertă, mi-e foarte greu să recomand doar 10 texte, pentru că deja e o mare selecţie acest cuprins. Dacă 10 cititori ar trebui să aleagă un singur text din Tiuk! ţi se vor menţiona 10 texte diferite (sper).

- Ce citeşti acum?

- Acum răspund la întrebările tale. Dar, în legătură cu cărţile din jurul meu, citesc foarte mult, deşi mi-am propus să mă concentrez pe textele mele, pe care le încep la Chişinău, le continui la Bucureşti şi le termin la Braşov. Dar nu e posibil, mai apare o carte a unui prieten sau a unui scriitor la care ţin mult, mai citesc o traducere de-a lu’ frate-meu Alexandru, mai traduc eu o carte şi n-ai cum să traduci fără să citeşti>:) Traduc „Jurnalul unui psihopat” de Veniamin Erofeev, autorul „poemului” „Moscova-Petuşki”, citesc „Ucide arbitrul!” de fraţii Presneakov, manuscris tradus de frate-meu, mi-am luat să citesc „Kasa Poporului”, romanul publicat recent al lui Mitoş Micleuşanu de la Planeta Moldova, abia am terminat de citit totul ce e în ultimul număr Tiuk!

- Ce reviste online răsfoieşti?

- Mă uit – scurt – pe aproape toate revistele on-line, tot mai rar, ce-i drept. Citesc doar ce mă interesează, dacă găsesc un text foarte bun în revista aia înseamnă că oamenii ăia n-au muncit degeaba.

- Despre ce ai vrea să scrii?

- Scriu exact despre ce vreau să scriu.

doho in tiuk

Tiuk e revista fratilor Vakulovski. Pentru o revista care apare fara sprijin financiar, are niste texte super ok. De aceea, merita un interviu cu oamenii (in curand), care o fac de atata timp fara niciun ban. Enjoy: http://tiuk.reea.net/

concurs foto

Mi-ar plăcea să ştiu să fotografiez. Poate îmi iau  aparat şi o să trec peste prejudecăţile mele că fotografia e o artă mult prea proletară. Om vedea…

Revista „Vacanţe & călătorii” organizează ediţia a VIII-a a Salonului Naţional de Fotografie Turistică – expoziţie şi concurs. Expoziţia fotografiilor selectate de către un juriu de specialitate va fi găzduită de Romexpo, în cadrul Târgului de Turism al României, care va avea loc în perioada 23-26 octombrie. Concursul se adresează tuturor celor pasionaţi de arta fotografică, fie că sunt fotografi amatori, fie că sunt profesionişti, indiferent de vârsta, ocupaţie, statut social, sex sau naţionalitate.

Categorii de concurs: Vestigii ale trecutului, Cultura urbană, Tradiţii şi obiceiuri româneşti, Fotoreportaj, Munţi de legendă, Peisaje şi figuri monahale, Destinaţia: Bucureşti, România. Fotografiile pot fi înscrise în concurs prin intermediul site-ului www.vacantesicalatorii.ro, folosind formularul de participare la concurs prezent pe site, până la data de 21 septembrie. Premiile vor consta în echipamente fotografice, locuri la workshop-uri de fotografie şi altele. Câştigătorul Marelui Premiu va fi de asemenea invitat sa îşi prezinte lucrările într-o expoziţie personală în cadrul ediţiei viitoare a Salonului Foto.

Hm, dacă aş fi trimis ceva, nu aş fi căutat locuri prea exotice, prea îndepărtate. Sunt atras de pădure, mai ales dacă e în preajma unei aglomeraţii. Cum e casa asta de lîngă staţiunea Geoagiu, la 10 minute de ştrand, terase, muzici, burţi şi ţîţe.