uppercut de stânga chic

Secera şi ciocanul le-aş lăsa pe câmp şi într-un atelier, unde le e, de fapt, locul, dar pumnul ăsta, aşa vi l-aş băga în gură… Am pozat cu Jesica şi Marius Jurcă (el era cu clickul, de fapt) mai multe afişe de propagandă comunistă la o secţie a Bibliotecii Goga, din cartierul Zorilor. Era fain să redescoperim atâtea afişe prăfuite. Pe atunci, ideea mea, pe care am lăsat-o baltă ulterior, ca alte mii de idei care mi se rostogolesc prin cap, era să scot un album cu afişele din perioada comunistă, atât cele de propagandă, cât şi cele la produse din “Epoca de Aur”. Un album cu comentarii vioi, cu Tudor Runcanu şi cu mine în pole position, cu păreri de la publicitari, de la istorici cu mâna bună şi mintea iute, de la scriitori, de la bătrâni care îşi aduc aminte de zilele tinereţii: “Ei, dragii moşului, pe când îmi luai eu primul Diamant, şi tu nici nu visai să devii un mic spermatozoid”… Dar de unde bani? Cine scrie în România mai mult de câteva mii de semne e ba la universitate, ba la academie, ba la o revistă culturală ponosită.

Dar suntem nişte ţărani, bre, ce piaţă editorială care să facă un astfel de produs vandabil! Aşa că aştept o ţâră să se facă revoluţia burgheză, capitalistă, până ne mai civilizăm şi noi, şi abia apoi vom aştepta perioada propice, cea a revoluţiei socialiste. Atunci vom defila cu toţii cu albumul, socialişti dandy ce suntem, prin centrul Clujului, înspre Cărtureştiul de cafenea şi nu de mall, în societatea chic, fără clase, a muncitorilor din câmpul imaterial al muncii. Să mă scuze istoricii cei riguroşi, că m-am distrat cu contrastele şi am mai ars puţin imaginea, ca să încalzesc aste vremuri de îngheţ cultural (cel puţin pentru mine):

sorin apostu şi prostia românească

Sunt revoltat şi, mai ales, scârbit de prostia ţării în care trăiesc. Primarul interimar Sorin Apostu dă declaraţii vecine cu imbecilitatea. M-am convins de lucrul acesta după ce am citit în Cetăţeanul Clujean, şi apoi într-un comunicat de presă al Primăriei, că Sorin Apostu va rezolva problema lipsei spaţiilor verzi din oraş prin includerea unor porţiuni de pădure în intravilan şi astfel “în 2013 probabil Clujul va fi singurul oraş din România care va avea această suprafaţă [de 26 mp/cap de locuitor] acoperită”. Câtă ipocrizie! În momentul de faţă, potrivit Primăriei, Clujul ar avea 17 mp/cap de locuitor de spaţiu. E uimitoare şi lipsa de reacţie a fostei mele colege şi preluarea necritică a laudelor primarului Apostu privind întâietatea ecologistă a Clujului (aici!).

 

Din punctul meu de vedere, e o afirmaţie mincinoasă a primarului pentru că nu s-a prezentat clar cum au calculat suprafaţa de spaţiu verde. Eventual, au umflat cifrele cu râvnă cincinală. Poate că au pus aici şi blocurile vopsite verde… Spusele prosteşti şi revoltătoare ale primarului constă în ideea proiectului de amenajare a pădurilor pentru cetăţeanul clujean. De parcă nu putea până acum acest mior-iţic (un regat pentru mai mulţi Ştrul-i în România!) popor manelist, care naşte asemenea lideri cu viziune cocălară, să meargă la pădure. Are nevoie de wc-uri „ecologice” şi de autobuze şi de o pădure „amenajată” ca să se bucure de verdeaţă. Cât mauvais gout, într-o pădure amenajată! Propun să fie aranjaţi copacii într-o formă mai haioasă, că sunt cam de plict aşa… Apoi, neapărat un parc de distracţii că ce atâta verde, mai combinăm, ţaţo, cu un roşu, cu un, sclipici, ceva, că doar trebuie să ne aranjăm, dragă, să ieşim în vichend!

Pădurile nu sunt nici acestea pământuri virgine şi e firesc să intervenim asupra lor, însă ecologic şi estetic e ca intervenţia noastră să fie cât mai puţin vizibilă, cât mai puţin intruzivă. De aceea, ideea pădurii transformate în parc violentează bunul simţ, aşa cum am văzut în reacţiile de pe forumurile ecologiste ale lui Radu Mititean, directorul executiv al Clubului de Cicloturism Napoca. Sunt sigur că ar da declaraţii şi mai pertinente decât mine, dacă voi, jurnaliştii, cei nemanelişti, l-aţi contacta!

 

Acuma o să mă exprim mai greoi, băi, popor burtos de manelişti şi lideri politici ciungi la cap! Societatea umană oricum, în cele mai bune situaţii, e un parc. Are anumite reguli şi îngrădeli care ne permit să convieţuim. Sunt amenajate aspectele sălbatice din noi, pentru a ne cizela pornirile mai brutale. Dar regulile acestea necesare pot să fie sufocante, birocratice, de multe ori! Iar când îngrădirile sunt asfixiante, evadăm ecologic, ne încărcăm cu spaţiu, cu natură, cu oxigen, cu viaţă sălbatică, ori cu mişcare. Ne sfredelim ochii cu scoarţa copacilor, într-o lume ale cărei evadări transcendentale din trecut au devenit acum imanente, panteiste…

Şi acum fotografia mea preferată. Sper ca imaginea să îndulcească tonul meu revoltat, mânios. Aparţine regizorului şi fotografului Robert Altman şi e făcută la sfârşitul anilor 60:

 

 

 

Primaria Municipiului Cluj-Napoca
Biroul Mass – Media

Email: massmedia@primariaclujnapoca.ro
Tel: 0264/431900

Comunicat de presa
(29 ianuarie 2009)

 

REF: Trei noi parcuri amenajate in Cluj-Napoca

 

Primarul interimar Sorin Apostu a inceput demersurile pentru transformarea a 204 hectare de padure in parcuri si zone de agrement destinate clujenilor.

 

Municipalitatea clujeana urmeaza sa fie pusa in posesie cu o suprafata de 204 hectare, ca urmare a deciziei Comisiei judetene de stabilire a proprietatii, suprafata care se afla in proprietatea Ocolului Silvic si care este repartizata astfel:

- 30 hectare in Padurea Hoia

- 50 hectare in padurea Faget

- 124 hectare in padurea Lomb

 

Intrarea-iesirea in cele trei paduri-parc va fi controlata iar in noile parcuri se vor amenaja alei, piste pentru biciclete, locuri de joaca, parc pentru skateri etc. si se vor amplasa banci, containere pentru colectarea deseurilor etc.

 

Imediat ce vom finaliza inscrierea in cartea funciara, vom realiza studiile de fezabilitate si proiectele tehnice si vom accesa Programul national de imbunatatire a calitatii mediului prin realizarea de spatii verzi in localitati, astfel incat chletuielile de la bugetul local cu amenajarea celor trei parcuri sa fie minime.

 

Primaria Cluj-Napoca are in curs de finalizare registrul spatiilor verzi din oras, conform caruia suprafata de spatiu verde/locuitor in acest moment este de peste 17%. Acest procent va scadea dupa finalizarea inventarului la cca 16%. Standardul european de spatiu verde este de 26%, pe care Romania trebuie sa il atinga pana la finalul anului 2013.

 

promo

Asociatia turistica sportiva civica si ecologista
CLUBUL DE CICLOTURISM “NAPOCA” (CCN)
str. Septimiu Albini nr.133 ap.18
RO-400457 Cluj-Napoca ROMANIA
tel.+40-(0)744- 576836 e-mail:office@ccn.ro
CIF: 5800675 RNPJFSP: 119 / A / 1992
============ ========= ========= =======

INVITATIE
Editia lunara ianuarie 2009 a
MARSULUI BICICLISTILOR CLUJENI

Sambata, 31 ianuarie 2009, se va desfasura la Cluj-Napoca o noua editie a marsului biciclistilor clujeni (a 17-a din seria lunara “critical mass” inceputa in toamna anului 2007 in continuarea celei anuale
incepute de CCN in 1998).

Sunt bineveniti toti clujenii care au bicicleta! Se anunta vreme
acceptabila si e o ocazie de a demonstra din nou ca sezonul hivernal nu
e un impediment pentru circulatia cu bicicleta in oras. Intalnirea
participantilor va fi la ora 15:00 in Parcul IL Caragiale (zona Skate
Park, langa Palatul Telefoanelor – acces din str. G.Baritiu), startul
efectiv fiind la ora 15:30.

Traseul va fi: Parcul I.L.Caragiale – str. O.Petrovici – str.
C.Daicoviciu – str. Emil Isac – str. Gh.Sincai – p-ta Lucian Blaga -
str. Napoca – p-ta Unirii – str. R.Ferdinand – str. G.Baritiu – -
Splaiul Independentei – Podul Napoca – str. Al.Vlahuta – str. Fintinele
- str. Miraslau – bd. 1 Decembrie – pasarela pietonala peste Somes -
pista de biciclete pe malul drept al Somesului – str. Uzinei Electrice -
al. Stadion – str. G.Cosbuc – Calea Motilor – str. P.Maior – p-ta Lucian
Blaga – str. Republicii – str. Avram Iancu – p-ta Cipariu – p-ta Stefan
cel Mare – p-ta Avram Iancu – str. Cuza Voda – p-ta Mihai Viteazu -
str.Regele Ferdinand – str. Postei – Parcul I.L.Caragiale (foto realizata de Victor Perdevara).

Actiunea de sambata are, ca si celelalte editii, atat rolul social si
recreativ de intalnire, discutii si pedalare impreuna pentru biciclistii clujeni, cat si rolul militant de crestere a vizibilitatii biciclistilor in fata publicului, presei si autoritatilor si implicit de presiune psihologica pentru cresterea acceptantei si sprijinului public pentru promovarea bicicletei in general si pentru realizarea de facilitati pentru circulatia cu bicicleta in oras in special.

Detalii despre actiunea de sambata si despre editiile precedente ale
marsului biciclistilor clujeni pot fi gasite si pe site-ul
www.reactieinlant.ro si pe site-ul aferent listei publice de discutii
clujbike@yahoogroup s.com

petiţie on-line pentru salvarea de la mediocritate a lumii

Aceasta e o Petiţie on-line pentru salvarea de la mediocritate a Pieţei Avram Iancu (şi, în general a lumii în care trăim!). O puteţi semna la comentarii. Dacă nu vreţi, nu e bai, rămân doar eu, nemuritor şi rece. Planul meu, spre deosebire de cel nihilist al lui Mihai Goţiu care cerea radicala înlocuire a lui Avram Iancu, este de a îmbina tradiţia şi modernitatea. În cazul neîmbinării lor, vorba lui Gellu Naum, să cretinizăm limbajul… Ideea e de nu muta soclul simbolului nostru ardelean şi naţional statal unitar, Avram Iancu, ci îmbinarea lui cu o tradiţie internaţionalistă deopotrivă iluministă, romantică şi mercantilă. În rezumat, ansamblul monomental gândit de artist va fi agăţat de mâna lui Avram Iancu. Rezultă, după cum ar spune criticii, un ansamblu dadaesque, postmodern şi ludic, noul peste vechi, păstrarea unui tradiţii vii prin repunerea ei în scenă etc. etc. Avram Iancu ţine eprubetele într-un gest simbolic de conectare a tradiţiei şi activismului autohton naţional statal unitar la marile curente de idei ale lumii, într-o operă de sincronizare lovinesciană cu pulsul lumii. Aşteptăm democratic sugestii de finanţare şi îmbunătăţire a proiectului. Dar să dăm cuvântul artistului, adică mie:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Denumire proiect: Proiectul vieţii

Descriere ansamblu: 3 eprubete de mărimi considerabile, cât două staturi de om, care conţin substanţe de culori diferite. În interiorul fiecărei epubete este expus un obiect. În prima eprubetă se află un lichid de culoare aurie. În interior apare un copil cu fruntea lată, ochi mari, inteligenţi de adult. Totuşi, e ceva nefiresc în trăsăturile lui, nefiresc cauzat de disproporţia dintre corp şi cap, alături de trăsăturile feţei. Sub eprubetă este o etichetă pe care scrie cu litere gotice: Secolul XVIII, Homunculus iluminist. În eprubeta următoare este un lichid de culoare violetă, iar în formolul închis la culoare al epubetei apare un Frankenstein monstruos, înfricoşător, disproporţionat. Pe etichetă scrie: Secolul XIX, Frankenstein. În a treia eprubetă apare un lichid şi mai întunecat. Înăuntru nu mai apare nici un om-monstru. Pe etichetă scrie: Secolul XX, Always Coca-Cola. În jurul eprubetelor, există o instalaţie conectată la eprubete care duduie, lichidele clocotesc, iar de deasupra eprubetelor iese fum, ca la experimentele din ora de chimie.

 

Explicaţie: Monomentul este o viziune sintetică, parodică, a trei secole de gândire. Într-o primă fază se parodiază idealul raţionalist (fruntea lată a copilului) al iluminiştilor din secolul XVIII, dar şi din secolele următoare, de a crea un om nou, o societate de intelectuali, care, prin educaţie, ar scăpa de superstiţii şi prejudecăţi. Este zeflemisită utopia iluministă a secolului XVIII în privinţa unui om capabil să se reinventeze exclusiv pe baze raţionale. Lichidul auriu simbolizează premisele optimiste ale „facerii” iluministe.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În a doua eprubetă, Frankenstein parodiază marea promisiune a revoluţiei industriale, încrederea prea accentuată a oamenilor secolului XIX în capacitatea tehnologiei prometeice (deja autonomizate de om) de a făuri un om mai bun. Creatura poartă, deloc accidental în ochii posterităţii, numele inventatorului, întrucât suntem fiinţe duale; purtăm în noi, ca să mă exprim romantic, sâmburele Binelui şi Răului. Frankenstein este devianţa încercărilor utopice ale ingineriei sociale. De aici, şi culoarea sumbră, violetă, ca analogie cu tenebrele romantice, cu pesimismul şi melancolia socială a romanticilor, în contrast cu optimismul iluminist.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În a treia eprubetă, omul-monstru dispare pur şi simplu din peisaj şi este înghiţit în lichidul negru de o comoditate celebră. Utopiile s-au consumat, au expirat. Nici măcar nu mai ai un om pe care să îl parodiezi într-un monstru, omul s-a depreciat în marfă.

 

 

povesti la gura sobei cu profesorul braga

Seara asta la DohoCampus vine scriitorul Corin Braga (foto), decan al Facultăţii de Litere din Cluj (de la 19.00 la 20.00, pe 95,6 FM sau la http://www.radiocluj.ro/). Corin Braga e unul dintre cei mai inteligenţi intelectuali clujeni, unul dintre cei mai buni profesori pe care i-am prins în facultate (la masterat). Un cv scurtat (pe care l-am găsit AICI): a publicat romanele Claustrofobul (Dacia, 1992) şi Hidra (Imago, 1996) din tetralogia Noctambulii, precum şi Oniria. Jurnal de vise (1985-1995) (Paralela 45, 1999). Membru al PEN Club România, membru fondator al Fundaţiei Culturale Echinox şi al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România, a mai publicat volumele Nichita Stănescu – Orizontul imaginar (Imago, 1993; ed. a II-a, Dacia, 2002), Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare (Institutul European, Iaşi, 1998), 10 Studii de arhetipologie (Dacia, 1999), Le Paradis interdit au Moyen Âge. 1. La quête manquée de l’Eden oriental (Paris, L’Harmattan, 2004), De la arhetip la anarhetip (Polirom, 2006).

 

Ce am admirat la profesorul Braga este tenacitatea cu care prezenta la cursuri diferite concepte, cât de răbdător le explica şi le ilustra cu diverse exemple. Fascinante în acest sens sunt poveştile cu blemii, unipozii şi alte creaturi monstruoase din trecut, Ceilalţii sfârşitului Evului Mediu, dacă ar fi să vorbim antropologic. Sper să discutăm la emisiune despre călătoriile iniţiatice pe când se descoperea lumea!

Apoi, fără exagerare, vă spun că cel mai bun text al unui autor clujean pe care l-am citit anul ăsta (răsfoit, mai degrabă) este al lui Corin Braga despre Carlos Castaneda şi stările alterate de conştiintă (îl găsiţi AICI!). Muzica e adusă de Corin Braga: ascultăm formaţia sa preferată, Van der Graaf Generator.

Mai jos sunt câteva întrebări pe care le-am trimis profesorului pe mail şi pe care le vom discuta în emisiune (măcar o parte din ele, dacă nu toate):

 

Ce va place mai mult sa scrieti: roman sau studii critice?

De ce sunteti interesat sa studiati experiente samanice extatice si nu sa le traiti? Ma refer la experimentarea unor “unguientii” care pot duce spre astfel de stari…

Ce va propuneti sa realizati pt facultate in mandatul dvs de decan?

Grosso modo, care este misiunea universitatii in opinia dvs? De ce trebuie sprijinite ramuri ale ei (exemplu: limbile clasice) daca nu mai exista pentru acestea cerere pe piata si nici nu se inghesuie multi studenti ca sa faca astfel de sectii mai competitive?

Cand devine profesoratul plictisitor? Cand fain?

Un exemplu de tipar arhetipic si de “tipar” anarhetipic, nu din literatura, ci din mass-media! Pentru a ilustra mai bine aceste concepte din cartea dvs. Am sa explic ascultatorilor pe scurt, pornind de la articolele din Observatorul Cultural, ce presupune fiecare concept.

Daca ar fi sa iesti in strada la un protest, pentru ce anume ati iesi?

De ce sunteti cel mai atras de insulele grecesti. Cum evitati turismul de masa care se practica in Grecia? (eu, de pilda, sunt atras de spatiul nordic: Siberia, Tarile Nordice, Islanda, Groenlanda, Polul Nord)

Cum poate Facultatea de Litere sa atraga acum studentii, intr-o epoca ce si-a diminuat respectul fata de literati?

Ce anume va atrage la Van der Graaf Generator?

De ce in Romania, spre deosebire de Vest, intelectualii cei mai cunoscuti sunt cei aflati in preajma centrelor de putere si nu in preajma unor miscari sociale apartinatoare societatii civile (ecologie, drepturile minoritatilor si femeii, sprijinirea unor miscari alternative politice etc.). Intrebarea e nitel tendentioasa, o puteti refuza…

De ce nu mai are un impact cultural Echinoxul?

Ce faceti in timpul liber? Aveti notiunea asta de timp liber? Eu nu o am (o sa detaliez in emisiune).

 

Join us in rezistenta civica!

Clubul de Cicloturism Napoca e cel mai activ ong de sport si mediu din Cluj. Cel putin asa il percep eu, care sunt subiectiv, fiind membru al acestui club. Ce sa va spun… doar atat: JOIN US! Macar pentru senzatia superba de a face ture cu bitza in padurile din preajma Clujului. Se poate face chestia asta si daca nu esti intr-o asociatie, e adevarat, dar parca e mai usor sa te tii de asemenea activitati daca o faci organizat. Keep on walking, Radu! Va redau comunicatul lui Radu Mititean: 

 

Asociatia turistica sportiva civica si ecologista
CLUBUL DE CICLOTURISM “NAPOCA” (CCN)
str. Septimiu Albini 133/18 RO-400457 Cluj-Napoca
tel. 0744-576836 e-mail: office@ccn.ro
CIF 5800675 Inregistrat MJ nr. 119/A/1992

I N V I T A T I E
la proiectia foto
SCHI IN ALPII FRANCEZI

Clubul de Cicloturism “NAPOCA” invita publicul clujean JOI 29 ianuarie
2009, de la ora 20:30, la biblioteca “Heltai” ( str. Clinicilor nr.18,
sala 2) la PREZENTAREA CU IMAGINI “SCHI IN ALPII FRANCEZI”. Intrarea
este libera.

Va fi o ilustrare fotografica a unor tabere de schi alpin si de varianta
/ freeride care au prilejuit membrilor asociatiei noastre sa guste
farmecul unor celebre zone de schi din Alpii Francezi, dar si sa
cunoasca variante si modele de amenajari turistice din care Romania
poate invata atat pe linie de promovare a sportului cat si de protectie
a mediului.

In proiectiile viitoare vom reflecta si tabere asemanatoare desfasurate in
Alpii italieni si respectiv austrieci, ce ofera nu doar o vacanta de
neuitat din punct de vedere al schiului, dar si multe lectii de
civilizatie montana si management turistic si de mediu pentru “cine are
ochi sa vada”…

Pe langa promovarea bicicletei, Clubul de Cicloturism NAPOCA se ocupa si
de mediu, dezvoltare durabila, turism activ nemotorizat si sporturi montane.

Va asteptam!
Radu Mititean
director executiv

ziua memoriei

Urmăresc evenimente ca cele de mai jos în interes profesional (emisiunea mea de radio cu specific universitar, studenţesc), chiar dacă în aparenţă ele nu par spectaculoase pentru un public larg. Receptarea lor e mai lentă, aluvionară, dar necesară. Oricum, dacă nu aveţi chef sau timp de un eveniment ca Ziua memoriei, vă recomand o carte de memorialistică ce m-a bulversat: Mai este oare acesta un om? de Primo Levi, care a trecut prin experienţa lagărului de la Auschwitz. O carte care se citeşte cu un nod în gât şi care se simte în stomac şi nu neapărat în cap. Întâlnirea prezentată în afiş e, din păcate, doar pentru cap.

Evenimentul ăsta nuş cât de interesant o fi pentru nespecialişti, dar merg pe mâna profesorului Daniel David. Dacă am fi avut o presă locală şi regională mai puternică, Daniel David trebuia să fie de mult o vedetă academică. În ciuda faptului că apare des în media, am impresia că profesorul David este relativ necunoscut publicului larg. Eu am făcut doar două materiale cu el şi garantez că omul e brici. 

lifting poeziei

Am primit de la Librăria Cărtureşti un comunicat de presă foarte drăguţ: „Colectăm felii de poezie”. De departe, Cărtureştiul are cele mai imaginative comunicate de presă. Am impresia că transformate într-o ştire mai mult le-ai strica. La alte instituţii, situaţia e inversă: trebuie să transformi tare textul, să mai dai câte un telefon pentru o declaraţie ori să găseşti un titlu atrăgător, aşa cum e şi normal, pentru a scoate comunicatul din limba de lemn. Oare de ce îi spune de lemn? Între atâtea betoane, mie îmi place lemnul… Mă gândesc că poezia “se duce” pentru un public mai larg tocmai pentru că este cel mai intim limbaj posibil. Iar intimitatea are nevoie de văluri, de spaţiu de reculegere, de linişte. Limbajul transparent mass-mediatic e la antipodul poeziei, chinuieşte cuvintele, le motroşeşte şi apoi le îndeasă pe o bandă rulantă ce scoate subproduse verbale standardizate pe care le botează informaţii. Poezia “seduce” câţiva, puţini, atraşi de dragostea pentru cuvânt ca existenţă, ca inventare proprie perpetuă. Restul e futai! Bon, dau cuvântul librarilor:

Lifting poeziei, programul de experimente literare testat la Cluj şi Timişoara, trece într-o nouă fază. Cărtureştiul vrea să afle ce citeşte un oraş, care sunt poeziile care-l cutreieră, şi pentru asta deschide o colectă publică de … poezii. Dacă aţi întâlnit versuri cum altele nu-s, la care vă întoarceţi oricând ca la o dragoste veche, aduceţi-le în librăria din Iulius Mall (prin e-mail la cluj1cart@carturesti.ro, sau direct, scrise cu mâna ori copiate de vreun xerox), iar noi le vom lega într-un volum de colecţie, la îndemâna tuturor. Când veţi sosi cu poezia în buzunar, cărtureştenii nu vă vor privi ca pe-o ciudăţenie, ci ca pe-un colecţionar sofisticat de preţiozităţi cu circulaţie redusă.

Ideea e neschimbată – să vedem dacă poezia mai seduce ori se duce – şi nu are nevoie decât de-o răspândire de virus. De aceea sondăm mai în adâncime şi căutăm să dăm de urma creaţiei care circulă cel mai mult printr-un loc. Colectăm zilnic felii de poezie la Cărtureşti, de orice tip şi calitate, pentru un scop nobil: înluminarea unui stil literar condamnat la purgatoriul rafturilor de jos.

Masa poetului e tot în ceainărie, doar că i se adaugă un caiet al poetului, în care sunt poftite să se adune creaţii ce-ar putea forma o a doua colecţie Cărtureşti: poezia momentului. Răsplătim efortul cu un ceai din partea casei.

facem schimb de cărţi?

Tocmai m-am întors de la schimbul de cărţi, care se întâmplă în fiecare duminică, la sfârşitul fiecărei luni, de la ora 15.00, în Le General, pe B-dul Eroilor. 20-25 de persoane se întâlnesc în cafenea şi se împărtăşesc, dacă e să fiu niţel hâtru, cu crezul „O, Dumnezeul meu Cultura!”. Fiecare aduce cărţi şi se fac schimburi, nu înainte de a argumenta de ce e recomandat un volum ori un autor. Atmosfera e caldă, plăcută, chiar dacă majoritatea celor de la masă nu se cunosc sau se ştiu doar de la întâlnirile lunare. Majoritatea participanţilor sunt tineri, de la facultăţi ori absolvenţi de facultăţi complet diferite.

Oana Codreanu e studentă la Medicină. E una dintre veteranele schimbului de cărţi şi îmi spunea mai demult că ei se întâlnesc din martie 2008, pe modelul schimbului din Bucureşti, unde se adună constant 70-80 de oameni. Îmi povestea că „la Medicină foarte puţini citesc cărţi în afara domeniului de specialitate… cred că îi mult mai comod să meargă într-un club decât să citească”. Schimburile sunt, bineînţeles, variate. Totuşi, predomină cărţile de beletristică, dar sunt şi de eseistică, filosofie, istorie. Monica Barbovschi, doctorandă la Sociologie, îmi spunea tot atunci că vine la întâlniri pentru că „e ca şi cum aş avea un cadou multiplu, de unde pot să aleg. E drăguţ”. A venit cu Pielea lui Malaparte, carte pe care o schimbase cu Pacientul englez de Michael Ondaatje.

Îmi notasem ce spuneau fetele pentru că mă gândeam să public un articol la fostul ziar la care am lucrat, Cetăţeanul Clujean. Mă întrebam cu sictir cum să îi conving la şedinţă să apară un articol despre schimbul de cărţi. În media actuală, subiectul e considerat minor. Nu tu conflict, nu tu personalităţi, nu tu anvergură! În plus, cine mai citeşte acuma… Hehe, o cărămidă prea grea pentru ca mass-media s-o care.

Astăzi l-am adus pe Mihnea Berindei cu volumul 13-15 Iunie 1990. Realitatea unei puteri neocomuniste. E o carte excelentă de istorie participativă, scrisă, la cald, în 1990 şi publicată tot atunci în Franţa şi tradusă peste 15 ani în România. Mi-a plăcut volumul pentru că documenta pe teren, la prima mână, foarte atent şi palpitant din punct de vedere narativ, asemenea unui policier, sutele de victime ale guvernului FSN-ist şi ale minerilor. Mărturiile participanţilor erau completate de fragmente din ziare şi din comunicatele de presă ale guvernanţilor. Uberjurnalism această carte! Am căpătat la schimb Cartea de la San Michele de Axel Munthe, pe care mi-a recomandat-o un student la Politehnică. Din păcate, îmi scapă numele lui, dar sper să îl mai întâlnesc la viitoarele întruniri.

Pe viitor, cei din clubul nostru improvizat, ne-am hotărât să chemăm scriitori clujeni, care să ne povestească pe diverse teme literare. În prealabil, îi citim pe cât posbil: pe net, ne împrumutăm între noi cărţile, le cumpăram din librărie, dacă le găsim. Poate vă vin în minte ceva teme ori cărţi de care sunteţi interesaţi, pe marginea cărora s-ar putea discuta!

abundenţa săracilor

Nu ştiu mare lucru despre carte sau autor, dar ştiu cărţile editate de Idea, care sunt extrem de atent selectate, aşa că mă aştept la un eveniment de calitate. Păcat că Editura Idea nu publică mai des cărţi de calibru ale unor autori din spaţiul românesc. Ăsta e singurul lucru care lipseşte editurii pentru ca aceasta să aibă cu adevărat anvergură.