18
Iun
09

words, words, words

Am răspuns cu vorbele de mai jos la vorbele lui Mihnea Măruţă. Măruţă acuză decizia postului NCN de a organiza un flagrant unei persoane care încerca să îşi vîndă organele:

“Nu ne dăm seama că, trecând de partea cealaltă a baricadei, “lucrând” pentru sau alături de instituţiile statului, ne pierdem însăşi raţiunea de a fi, aceea de a da peste degete statului, pentru a-l păstra în limite democratice?”

“A da peste degete statului” nu e ratiunea de a fi a jurnalistului! Statul suntem noi, cu totii, nu suntem in afara lui. Metafora ta e prea violenta pentru ca ea sa functioneze. Cum adica sa dai peste degete cuiva pentru a functiona mai bine? Mi se pare ca suna destul de nedemocratic si a pedagogie de moda veche. Cooperarea cu institutiile statului este de bun augur intr-o situatie de normalitate, macar din simplul fapt ca nu intretine o stare conflictuala, de suspiciune intre diverse persoane si institutii, asa cum se intampla acum.

Daca flagrantul a fost organizat pentru ca reporterii sunt de acord cu legea respectiva si o respecta, atunci mi se pare buna decizia lor. Poate ca astfel impiedica alte persoane disperate sa recurga la gesturi necugetate similare. Daca flagrantul e organizat pentru rating si din ratiuni senzationaliste, atunci nu sunt de acord cu decizia NCN. Dar atunci tu trebuie sa probezi asta!

Sunt de acord cu tine ca trebuia stat pe subiect saptamani sau poate chiar luni pentru a realiza, asa cum ai spus, “un material incognito despre piaţa ilegală a transplantului de organe, plecând de la anunţurile din presă”. Nu stiu insa daca vreo institutie media in Romania are mijloacele financiare de a-i permite reporterului sa faca o investigatie la un asemenea nivel.

“Datoria jurnalistului e să contribuie la arestări sau să scormonească după adevărul ascuns?” – Propozitia asta in sine e un nonsens. Nu argumentez de ce. Vb lui Jisus Christ Superstar: “Cine are urechi…”

M-as bucura sa imi spui ca ai acordat timp cateva saptamani unor jurnalisti de la Clujeanul sau Cotidianul timpul pentru a efectua investigatii o perioada indelungata. Ce fel de subiecte erau, care erau dificultatile jurnalistului pe parcursul investigatiei, in ce masura e posibila investigatia in Romania (o tara al carei mental colectiv are inradacinata ideea saltarii legii, ocolirii ei cu succes)?


3 Răspunsuri to “words, words, words”


  1. 1 Szakáts István
    iunie 19, 2009 la 1:59 pm

    Bade,

    1. statul nu suntem noi. Statul e un set de mecanisme, un regim al legii, un aparat. Si da, asta poate sa o ia razna. Iar jurnalistu, mai dihai ca altii, are datoria de a trage pumni in botonu de avarie.

    2. In text simt oarece pizma impotriva paratului. Nu-mi place.

    3. Despre cazul in speta: consider ca flagrantul nu e ok cand e organizat de presari pentru ca e o forma de manipulare.

    4. Ca impresie generala (si scuze de patronizeala): poate ar trebui sa dai in blogu asta, vorba bancului, ca negri: mai rar si mai apasat.

    Noroace,

    i

  2. 2 dohocampus
    iunie 19, 2009 la 2:04 pm

    oki la punctul 4!

  3. iunie 24, 2009 la 3:16 pm

    are dreptate mihnea.

    şi ţi-a şi răspuns foarte bine.

    ce s-a întâmplat acolo e întâlnirea dintre un om care încearcă să facă şi face ceva(tânărul care deţine o firmă şi face afaceri) şi un mâncător de rahat care nu face nimic(jurnalista proastă)


Lasă un Răspuns