Unul dintre cele mai impresionante site-uri de care am dat în ultimul timp e deceiubimbucurestiul.ro. Ardelean convins cum sunt, nu iubesc Bucureştiul, dar îmi plac unele părţi din el şi câţiva prieteni (şi rude) alături de care ies la bere. Mi-aş fi dorit ca noi, clujenii, să avem un site asemănător, cu poveşti, memorii, proză, poezie, imagini care au legătură cu Clujul şi care să ne redea nouă, amnezicilor urbani, o memorie a locului. Un prim pas a fost făcut cu volumul Clujul din cuvinte, unde se găsesc mărturiile a 111 scriitori din trecut şi prezent despre acest oraş (mă bucur că m-am numărat şi eu printre participanţi).

La lansarea cărţii, primarul Sorin Apostu a promis că va continua demersul într-o variantă on-line, care s-ar bucura de mai mulţi vizitatori. Aşa că am să trimit acest scurt text edilului nostru la domnuleprimar.ro. Cine ştie, poate îşi va aminti de promisiune… Vin cu un fragment de proză de pe site ce aparţine lui Dragoş Voicu. Textul bulversează cititorul care s-ar aştepta, pornind de la numele site-ului, la un text călduţ, nostalgic, iubăreţ:

Bucureştiul zace grav bolnav pe masa de operaţie, într-un spital românesc fără ferestre şi colcăind de şobolani. Este năpădit de cancer, tumorile i se plimbă fluierând pe trotuare şi cangrenele îi împânzesc bulevardele. În spital e incredibil de cald. E zăpuşeală. Bucureştiul transpiră bere. Cearceafurile se îmbibă cu mirosul ieftin de bere la pet şi încep să se scurgă pe podea. Berea se ridică uşor, clipocind, până la nivelul gleznei infirmierilor năclăiţi şi plini de muci pe manşetele halatelor ponosite.