discotecă muzeală la casa tranzit

Unul dintre multele mele proiecte, fără a fi realizabil, desigur, din lipsă de timp, era să scriu o carte despre muzica şi muzicienii de rock, folk, punk etc. în regimurile comuniste. La noi, cea mai aplicată carte pe acest fenomen e Timpul chitarelor electrice, scoasă de Doru Ionescu, însă nu e o carte de adâncime, cu apetit sociologizant, ci una de mărturii mai mult sau mai puţin pitoreşti. Cartea e o transcriere a interviurilor realizate pentru postul public într-o serie de foarte pertinente documentare despre muzica rock românesacă în anii 60-80. Dacă avea şi un filon exegetic mai dezvoltat şi o contextualizare mai atentă, cartea ar fi devenit cu siguranţă un bestseller atât de public, dar şi academic. 

Stimati Redactori, Dragi Prieteni,

Avem placerea sa va invitam in data de 5 decembrie, ora 19.00 la Casa Tranzit unde va avea loc evenimentul „Piramida umana. Discutii despre dictatura statului-partid” urmat de discoteca Underground Museum Disco, de la ora 20.00.

Tema discutiei: Muzica undergound si politia politica in Ungaria anilor ’80

Invitatul Farkas Bálint, manager cultural din Miskolc, Ungaria, va purta o discutie cu Koros-Fekete Sándor.

Eveniment va beneficia de traducere simultana la casca in limba romana.

Discutia va fi urmata de o „discoteca muzeala” cu DJ Bakelit Bálint si muzica alternativa din anii ’80-90.

Totodata va rugam sa popularizati programul acestei eveniment in mediile Dvs.

Cu prietenie,
Fundatia Tranzit Alapitvany
Address: 16 Baritiu str, Cluj Napoca
Tel: +40 (0)364 101705

Paranoia puterii

Am participat ieri, de 1 Decembrie, alături de prietenă, la concursul de atletism de pe autostrada Transilvania. La concursul organizat de Direcţia Judeţeană de Sport şi Asociaţia judeţeană de atletism au participat vreo 150 de oameni, majoritatea liceeni, sportivi de performanţă ori semiperformanţă, veterani. Concursul consta în două probe: 2,5 Km cursa populară şi ştafetă 4 x 5 km. Nu am mai prins cursa populară pentru că am întârziat şi ne-a părut cumva bine că am întârziat pentru că la probă s-au înscris doar atleţi de la diverse cluburi din ţară, dintre care unii alergau mia de metri sub 3 minute. Totuşi, am alergat cu prietena în afara concursului cu atleţii din primul schimb de ştafetă. Traseul şerpuia foarte ciudat, neprofi pentru un concurs de atletism. Apoi, nu am apucat efectiv să alegăm pe autostradă, din „raţiuni de securitate”, din ce am înţeles. Am alergat doar pe drumul de acces spre autostradă.

 foto: Ana Miu, Foaia Transilvană

O altă explicaţie a poliţiei, şi mai ciudată, am găsit în Foaia Transilvană: „Înainte de concurs, a apărut o problemă, în sensul că traseul a fost schimbat pe loc, deoarece se pare că pe acea porţiune de autostradă stabilită iniţial, se făcuse curăţenie şi nu s-a mai permis accesul nimănui, înainte de inaugurare”.  

Reţin două amintiri neplăcute de la competiţie. Unchiul meu alerga în ultimul schimb de ştafetă şi l-am întrebat dacă l-am putea încuraja de pe biciclete. El a zis că da, la fel şi organizatorii competiţiei. S-a opus poliţia pe motiv că nu are voie nimeni să intre pe autostradă, mai ales că oficialităţile erau undeva mai departe. Apoi, la final unchiul meu trăgea tare la finiş. O maşină de la Realitatea TV i-a barat efectiv calea şi reporteriţa cerea explicaţii de la un poliţist despre locul unde oficialităţile vor inaugura autostrada. Ea a putut trece cu maşina, noi să ne alăturăm unchiului meu cu bicicletele nu.

Altfel, a fost plăcut să văd alergători, să mă reîntâlnesc cu fostul antrenor de atletism şi cu alergători vechi. M-am întristat să văd că atletismul, unul dintre cele mai grele şi mai frumoase sporturi, nu atrage atenţia publicului larg. Nu am văzut nici un spectator în afară de câteva rude şi antrenori! Oricum, dincolo de asta, mi-am zis că ce mod mai bun de a sărbători o zi naţională decât într-un mod atât de puţin spectaculos?

Alergările pe distanţe medii şi lungi presupun osteneală de „hamal”, consecvenţă, un efort de autodepăşire, disciplină şi rigoare. România ar avea nevoie de mai mulţi „hamali” de acest fel decât de „mingicari” talentaţi şi şmecheri, dar fără suflu moral.

băsescu preşedinte

Update: Că tot suntem la capitolul mici răutăţi & dedicaţii. Poza de mai jos e pentru toţi pletoşii, mai mult sau mai puţin romantici, ca excandidatul la prezidenţiale Remus Cernea (foto. realizată de Ştefan Fekete):

Cu dedicaţie pentru Nea Traian Jupânu şi pentru toate muierile din lume care nu ies din vorba bărbatului!

magia do brasil

Sunt fascinat nu doar de dansurile latino-americane, ci de dansurile de societate, în general. Modul în care dansăm exprimă vremurile individualiste în care trăim. Egoismul vremurilor actuale se exprimă prin faptul că la majoritatea dansurilor pop nu mai ai nevoie de o parteneră, adesea nici nu o atingi. Când spun pop includ mai orice din noul folclor urban, tehnologizat, de la rock la electro. Îi urez succes prietenului Horia Pop în organizarea evenimentului. Cei care doresc să se înscrie la workshopuri şi partyuri o pot face AICI.

concert teodora iacob & friends

contrareclamă electorală

Update: Inpectoratul de Poliţie al Judeţului (IPJ) Cluj a anunţat mai multe incidente electorale petrecute în localităţile din judeţ. Continuarea în Ziua de Cluj.

Este legal să afişezi contrareclame electorale cu sigla partidului concurent? La ce se gândeau locuitorii acestui bloc din cartierul Mănăştur (Cluj)  când au acceptat să le fie întunecat orizontul cu o contrareclamă electorală? Că plătesc mai puţin la întreţinere luna aceasta dacă le intră bani din reclamă? Poza e făcută cu mobilul, pe timp de ceaţă, de la o distanţă apreciabilă, aşa că nu e foarte clară. Sub fiecare dintre politicieni şi “moguli” scrie “Preşedinte”, iar expresia feţei lor e transformată pentru a părea cât mai perfidă. Am mai văzut afişul şi în alte locuri din Cluj.

despre saracie

Saracia e o problema nu pentru ca purtatorii de cuvant ai acelei societati datorita careia saracii devin saraci sustin ca saracii sunt saraci pentru ca sunt lenesi, nepasatori, incompetenti.

utopia de la kenvelo

Filosoful Slavoj Zizek spunea, dacă nu mă înşel, că îl enervează să vadă că scrie reducere ori gratuit 20% la vreo pastă de dinţi, la o pereche de blugi, sau la vreun suc. Cum ar fi dacă ar merge la vânzătoare şi i-ar spune că vrea doar gratuitatea de 20% din pasta de dinţi, se întreba el cam utopic. Cam aşa m-am simţit eu, ca şi cum aş fi obţinut cine ştie ce gratuitate miraculoasă când am intrat în buricul Clujului, în fostul magazin Kenvelo de pe B-dul Eroilor, nr.16. Însă, în loc de blugi am prins moca o expoziţie de arhitectură tare faină, cu propuneri care sună pentru mulţi clujeni şi pentru administraţia publică la fel de utopic, din păcate.

Din planşele de la expoziţie cel mai mult mi-au plăcut cele legate de “înverzirea griului” din cartiere, cazanul verde din Mărăşti, în locul vechii centrale termice, acum nefuncţională şi viziunea pietonală a Pieţei Lucian Blaga. Dar sunt multe altele haioase, bine făcute, însă acum le-am ales pe cele mai serioase.

„În perioada 24 noiembrie – 13 decembrie, trei initiative, madeincluj, coopcluj si concertarecluj, in parteneriat cu Oar Transilvania, Energolux, Energobit schreder, propun clujenilor simularea unui centru pilot de arhitectură pe modelul vest european, un spatiu deschis publicului care gazduieste expozitii, dezbateri, ateliere si conferinte pe tema schimbarilor din oras. Toate informatiile puse la dispozitie sunt o premisa pentru dezbatere si exprimarea opiniei”.

Dintre întâlnirile propuse de organizatorii ±CLUJ, Tiberiu Bucşa, Pasztor Istvan, Elena Stoian, mi-a atras atenţia dezbaterea “Media vs. Arhitecţi”. Sper să fie doar o dezbatere pilot şi să urmeze o serie de workshopuri ţinute de profii de la Arhitectură ori urbanişti pentru jurnaliştii clujeni pentru ca nivelul relatării jurnalistice să fie mai ridicat:

Dezbaterea “Media vs. Arhitecţi” propune o confruntare mediată între arhitecţi şi jurnalişti, doua medii cu viziuni diferite asupra transmiterii informaţiei legate de dezvoltarea oraşului. Finalitatea se aşteaptă a fi un consens legat de îmbunătăţirea traficului informaţiei pe domeniul arhitectura, urbanism şi posibilitatea alcătuirii unui ghid de bună practică şi comunicare. Dezbaterea este organizată de ±CLUJ cu sprijinul Asociaţiei Profesioniştilor din Presă Cluj (APPC), OAR Transilvania şi Primăria Cluj-Napoca. Evenimentul va acea loc in data de 2 decembrie, incepand cu ora 17.00.

N-am înţeles foarte exact cum vor reuşi organizatorii să aducă la discuţii două părţi esenţiale pentru dezvoltarea Clujului, deşi apatice: politicienii din Consiliul local şi reprezentanţi ai Asociaţiilor de locatari care să contribuie la schimbările din cartiere, la “înverzirea griului” ori la presiuni asupra factorilor de decizie. Din ce am înţeles nu sunt targetate, din nefericire, aceste două grupuri ţintă.

Programul complet îl găsiţi pe: www.plusminuscluj.wordpress.com

[mulţumiri Biancăi Preda pt poze]

mă simt ca o rochie din pânză de sac

“Mă simt ca o rochie din pânză de sac”, spune Olga Ştefan într-un poem pe care îl găsiţi pe noul site nepotuluithoreau.eu. Tot aşa mă simt şi eu, îmbrăcat cu o pânză de sac direct pe piele, cumva iritat de limbajul poetic. Venit sărăcit dintr-o lume media, dintr-un limbaj dezgolit de metafore, limba poetică, subtilă şi interpretativă, nu are cum să nu îţi provoace o congestie la început. Pentru cei care nu ştiu, Nepotu lui Thoreau, moşit de poetul Ştefan Manasia şi moderat acum de Valentin Derevlean, e cel mai redutabil cenaclu literar din Cluj şi unul dintre cele mai tari din ţară. Aşadar, azi de la ora 18.00 în Insomnia puteţi bea o bere cu Olga.

[Scriu şi pe slicker.ro mai nou, site de evenimente din Cluj, dar nu pot renunţa la a scrie şi pe al meu, aşa că am să pun articolele pe ambele site-uri]

cine vrea să ştie