Arhiva

Archive for Martie 2008

jurnalul audio al ralucai

Scrie tare simpatic Raluca Vida, doctorandă la faculta de Litere, de aceea am şi rugat-o sa îşi ceteasca insemnarile dintr-un camin multicultural din Franţa la mine în emisiune – http://www.trilulilu.ro/doho/6c4d93caf2a379 (primele 5 minute sunt ştiri). Am fost surprins şi de intonaţia ei dezinhibata, în ton cu ritmul haios al scriiturii.

Apel către cetitorii blogului! Dacă aveţi şi voi chef să scrieţi sau aveţi deja ceva scris despre diverse întîmplări despre viaţa de cămin, despre facultă, ori atmosfera studenţească de prin baruri, be my guests – vă găzduiesc în emisiune la Doho Campus şi pe blog. Aveţi astfel ocazia să daţi şi muzica pe care o ascultaţi voi, la un radio mainstream.

Vă prezint şi un fragment din jurnal că să vă fac poftă să ascultaţi emisiunea cu jurnalul Ralucăi, mai ales că îi din belşug şi muzica franţuzească bună.

Jurnal de cămin franţuzesc cu note de subsol

27 noiembrie 2006

Ieri am mancat cu Paul, Julien si  Müo, cred ca aşa îl cheamă pe vietnamezul de la 204.  Müo ăsta are un nume care mie, spre deosebire de chinezi, îmi vine extrem de greu să îl pronunţ. In cel mai bun caz îmi iese un fel de zgomot ce ar putea semăna, după cum mi-l închipui eu, cu mugetul timid al unui viţel proaspăt născut şi disperat de ce vede în jur : un fel de „müö” nepermis de stâlcit şi, în primul rând, incorect. Spun incorect pentru că, atunci cand îi pomenesc numele vreunui chinez (e bun prieten mai ales cu Paul, „bucătarul”) nici unul dintre ei nu înţelege ce vreau să spun. Aşa că de fiecare dată mă văd nevoită să adaug, « Müö, le vietnamien”.

E o plăcere să vezi cum se luminează o faţă de chinez; dintr-o dată toate trăsăturile care, cu o fractiune de secundă înainte, erau încălecate parcă unele peste altele în mijlocul feţei cu pricina,  o iau la fugă înspre urechi, tâmple sau bărbie.

Când văd aşa o minunăţie mă luminez şi eu.

Asta nu înseamnă că nu mă încăpăţânez de fiecare dată să pronunţ numele vietnamezului cât pot eu de corect. Tot degeaba însă.

Poate din cauza asta e mai bine că toţi chinezii s-au rebotezat. Nu ştiu dacă le convine sau nu, dar se pare că e o tehnică utilizată în mod frecvent la ei, în China, de către lectorii francezi veniţi acolo să-i pregătească pentru plecatul peste mări şi ţări. Aşa se face că, în loc să-şi dea numele lor « originle » când fac cunoştinţă cu cineva, se prezintă drept Paul, Julien, Bernard, Yolande sau Hervé. Există până şi o Juliette, o Ophélie, şi aşa mai departe. Mă întreb dacă şi-au ales numele respective pentru că îi gâdilau plăcut la urechi sau pentru că le-a plăcut povestea lor.

Cred că e vorba mai degrabă de prima variantă[1].

Paul, care locuieşte vizavi de camera mea, seamănă cu un luptător de sumo mare şi înspăimântător, deşi, dacă deschide gura, se dovedeşte a avea o voce ascuţită care-l face de-a dreptul caraghios. Este, ca majoritatea chinezilor[2], la educaţie fizică, şi umblă mai tot timpul îmbrăcat de la brâu în jos cu nişte pantaloni mulaţi. Spun asta pentru că asemănarea cu mai sus numitul luptător poate să-mi fi apărut în minte din cauza mersului lui, uşor apăsat, scos în evidenţă tocmai de respectivii colanţi şi de umerii enormi, mai ales dacă te uiţi la el din spate. Paul nu ştie prea bine franceza, şi totuşi cel mai bun prieten al lui este Müo, vietnamezul.

Se pare că prietenia dintre doi oameni chiar depăşeşte câteodată, la propriu, mijloacele clasice de comunicare.

Cred că mijlocul de comunicare al celor doi este mâncarea. Nu este seară în care Paul să nu facă minunăţii în bucătărie pe care le împarte apoi de fiecare dată cu micuţul Müo.

Am uitat să scriu că vietnamezul de la etajul meu e minuscul, cred că atinge 1,55 m cu chiu cu vai. Asta în ciuda unei voci deosebit de impunătoare, fapt care-l face cu atât mai nostim.

Am folosit « « nostim » doar ca să nu mă repet în mod prea supărător făcându-l şi pe el caraghios, lucru care l-ar putea deranja pe un eventual cititor mai exigent.

Lăsând la o parte problemele de igienă langajieră, care nu-şi au oricum locul într-un jurnal spontan, aşa cum se vrea cel de faţă,  oricine îşi va da seama lesne cât de caraghioşi sunt împreună. Caraghios la pătrat, cum ar veni.

Dacă mă gândesc mai bine, poate că de fapt nici măcar nu sunt aşa de buni prieteni, poate împart doar mâncarea împreună ca să le fie mai uşor din punct de vedere al banilor, dacă tot stau unul lângă altul. Cine ştie. Oricum ar fi, Müo piticul, cel cu voce de mascul feroce, şi Paul luptătorul de sumo, cel cu voce de fetiţă, alcătuiesc un cuplu grozav de pitoresc.


[1] Am întrebat-o pe Juliette, de exemplu, dacă îl cunoaşte pe Shakespeare, şi m-a întrebat la ce cameră stă.
[2] Adică toţi, în afară de Julien, care e la drept. El este singurul chinez căruia nu-i place să gătească şi care şi afirmă sus şi tare chestia asta. De fiecare dată când mă întâlnesc cu el în bucătărie îmi spune, destul de nervos : « Je n’aime pas cuisiner ! ». Poate o face, de fapt, ca să-l las în pace. Cine ştie. În rest, are o vioară, la care cântă cam o dată pe săptâmână cântece triste, aşezat pe scări, la nici doi metri de camera mea. Aşa mi-am dat seama că holul căminului are o rezonanţă extraordinară, nu că mi-ar de vreun folos aşa o revelaţie. Dar dacă mi-a trecut acum prin cap mi-am zis s-o şi scriu.
Categorii:Uncategorized

continuare

Martie 25, 2008 4 comentarii

 

radio transilvania (4/8/2008 4:08:07 PM): I-ai promis unui prieten ca il ajuti intr-o problema, insa a intervenit ceva si nu o mai poti face. Cum procedezi ca sa nu se supere si totusi tu sa-ti tii cuvantul? Cel mai interesant raspuns va fi premiat in TRANSILVANIA EXPRESS cu un bon de consumatie de 30 de lei oferit de Cuba Libre! Succes !

 radio transilvania: Stilul de viata modern are un efect negativ sau pozitiv asupra ta? De ce?

radio transilvania: Copilul un lux al timpurilor prezente? De ce?

radio transilvania (3/31/2008 4:17:07 PM): Care este ultima schimbare pe care ai facut-o in viata ta? Simti ca este nevoie de o noutate sau totul decurge normal in ceea ce te priveste? Parerea ta o astept in TRANSILVANIA EXPRESS alaturi de Elena 

radio transilvania: Conflictele de la locul de munca: colegii tai poarta discutzii in contradictoriu.. incerci sa calmezi spirtele sau te bucuri ca nu ai fost implicat? De ce?

radio transilvania (3/27/2008 2:02:45 PM): Mancarea de la fast- food contra mancarea pregatita acasa: care este optiunea ta si de ce?

radio transilvania: Ce ai face  pentru a stopa incalzirea globala si de ce?

Categorii:Uncategorized

„se face în televiziuni un subprodus…”

Martie 23, 2008 3 comentarii

– interviu cu operatorul Vivi Drăgan Vasile –

 Astăzi mă uitam la un documentar franţuzesc pe TVR Cultural despre femeile din rezistenţa franceză în timpul celui De-al Doilea Război Mondial. Imagini de arhivă spectaculoase, fotografii multe, interviuri spumoase… La un moment dat îmi ieşisem din sărite, asta după ce plonjasem în naraţiunea respectivă şi apoi mă trezisem mahmur la realitatea noastră, în momentul în care mi-am pus întrebarea: noi de ce nu facem documentare? Explicaţiile variază de la costurile ridicate de producţie, pînă la ceea ce contează mai tare: lipsa de interes şi de cultură vizuală a decidenţilor de la posturile publice şi cele private pentru cea mai nobilă specie jurnalistică: documentarul.  

Vivi Drăgan Vasile este co-autor al documentarului Piaţa Universităţii – România (1991) şi a semnat imaginea pentru cîteva filme de referinţă în cinematografia românească: Filantropica, Furia şi Occident, toate din 2002. Ne-am întîlnit la fetivalul de documentare româno-maghiare Film.dok de la Miercurea Ciuc. El era în juriul mare, eu în cel mic, studenţesc. Foarte bun povestitor, îi savuram, de pildă, poveştile la o ţuică, în timp ce eram plimbaţi demonstrativ şi „tradiţional” cu căruţa, prin satele superbe din Secuime.  

Interviul, într-o variantă mai lungită l-am difuzat la radio, mai demult. Dar mă gîndeam să transcriu şi părţi din el, măcar aşa, că mai e cineva care îmi împărtăşeşte oful că nu se realizează destule documentare de calitate în România şi se produc, în schimb, ceea ce eu numesc „piuliţe”, adică informaţii pe bandă rulantă ori pe scrol, inutile, agasante, stereotipizate.   

Cum vă explicaţi următorul paradox: studiile din trecut au arătat că cel mai vizionat post străin de către români ar fi Discovery. Şi totuşi, în România se produc atît de puţine documentare şi acelea de o calitate, să-i spun, îndoielnică, dacă excludem din ecuaţie filmele unor regizori ca Alexandru Solomon…

Nu cred că e neapărat un paradox. de ce consumă românii atît de mult Discovery? E simplu: genul de documentar realizat de post e captivant. La noi nu se produc filme documentare, deşi colcăie România de subiecte, pentru că nu ai cui să le distribui (televiziunile sunt mai interesate de talk-show-uri sau spectacole de varieteuri, căci sunt mai ieftine), iar CNC nu prea a finanţat în ultimii 17 ani astfel de proiecte. Se face în televiziuni un subprodus care seamănă cu documentarul, un reportaj prelungit, în care se filmează trei-patru zile, însă nu e propriu-zis un documentar, căci acesta presupune o idee bine pusă la punct, un scenariu, o prospecţie, o filmare îndelungată (în patru anotimpuri, în cinci locuri diferite, de pildă), un montaj elaborat. Însă nu există o finalitate la noi pentru acest produs, la cinema cred că ar muri de rîs proprietarii de săli dacă le propui un documentar. Totuşi, în ultimul timp se mişcă ceva la CNC, întrucît se alocă 15% din buget pentru cele două cenuşărese: filmul documentar şi animaţia.Şi sunt cîţiva autori interesanţi: Florin Iepan cu Decreţeii, Alexandru Solomon cu Marele jaf comunist ori cu Cold Waves, Sorin Ilieşiu cu Piaţa Universităţii, Dumitru Budrala de la Sibiu, cu Blestemul ariciului, care au primit cîteva premii internaţionale. 

Nu se pot realiza documentare şi cu sute de euro sau cîteva mii?

Sigur că se poate face film documentar cu foarte puţini bani în momentul în care un tînăr amator, talentat, merge cu o cameră şi filmează într-un sat sau la o margine de oraş, căci cam astea sunt subiectele… Nu prea am văzut subiecte din centrul oraşului, cu vreun băiat sau o fată de succes, despre clasa mijlocie. Dacă băiatul e foarte talentat, filmul iese ok, însă la al doilea ar dori să realizeze în condiţii profi: cu sunetist, operator, echipă de producţie, cu bani pentru deplasare, să stea la hotel, nu în cort… şi să aibă timp să stea măcar cîteva luni pentru a-şi filma subiectul în desfăşurare. Condiţii care nu sunt satisfăcute în România la nivel financiar. Sunt puţine documentare care au primit sume de 2 miliarde şi acelea pot fi numărate pe degetele de la o mînă. Însă, sunt filmate pe peliculă, sunt proiectate în cinema, e un alt nivel… Un festival ca Film.dok de la Miercurea Ciuc are un nivel un pic amator, este totuşi în antecamera filmului profesionist. Chiar dacă nu ajung aceste documentare pe ecranele cinematografelor, păcat că nu ajung măcar pe ecranele televiziunilor.  

De ce credeţi că filmele studenţilor prezentate în festival sunt mai bune decît cele ale aşa-zişilor profesionişti din tv?

Pot să îmi închipui doar un răspuns. Când intri într-o televiziune eşti ca un contabil la Ministerul de Finanţe. Există planuri tematice, directive, obiectivele proprii ale televiziunii. Intri în mecanismul ăla şi faci ce ţi se spune, rareori se întîmplă ca televiziunea să pice pe o idee de-a ta. În studenţie eşti liber să faci ce vrei, nu există neapărat un plan tematic, ci eşti limitat doar de resurse. Însă, în ciuda unor documentare interesante ale studenţilor, la UNATC, în Bucureşti, cam toţi studenţii vor să facă ficţiune, însă majoritatea eşuează într-o televiziune şi fac ce s-o nimeri… E o problemă, la noi în universitate, nu sunt profesori din domeniul documentarului. Totuşi, o direcţie valabilă ca să prindă producţiile autohtone de non-ficţiune ar fi realizarea de docudrame. Sunt mai vandabile pentru televiziune. E necesar să se investească, întrucât şi munca devine de o calitate superioară, informaţia prezentată e mai puţin ieftină. Un documentar rezistă în timp, pe cînd reportajul de televiziune trebuie să fie tare azi, căci mîine îşi pierde valabilitatea. E diferenţa între un ziar şi o carte. O altă iniţiativă, care trebuie sprijinită pentru a realiza filme mai bune, cu un buget mai mare, ar fi ideea coproducţiilor româno-maghiare, atît la nivel de film de ficţiune, cît şi pentru documentar.   

 

Categorii:Uncategorized

motto-ul lui gellu naum

radio transilvania (3/21/2008 2:17:41 PM): Aniversarea unui eveniment important din viata ta: cum preferi sa-l sarbatoresti? Preferi sa faci o surpriza invitatilor, persoanei iubite pregatim ceva special? Sau preferi calea mai simpla si ii inviti sau o/il inviti in orash? De ce?

radio transilvania (3/20/2008 6:22:30 PM): Esti o persoana sigura pe tine? Ce faci daca trebuie sa mergi la ziua de nastere a iubitei/iubitului insa seful iti spune ca trebuie sa ramai peste program pentru o problema foarte urgenta? Cum rezolvi situatia?

radio transilvania: Esti in drum spre serviciu, spre o destinatie aleasa pentru vacantza, iar masina pe care o conduci are anumite defectiuni tehnice.. Ce faci? Cum rezolvi situatia?

radio transilvania: Anii petrecuti in mediul scolar  ne ajuta  sa ne descurcam in viata? De ce?

radio transilvania: Tii cont de compatibilitatile dintre zodii atunci cand inima ta bate pentru o noua persoana?  

radio transilvania (3/3/2008 2:34:11 PM): Care sunt motivele pentru care apar discutii intre colegi la locul de munca?

radio transilvania (3/5/2008 6:10:19 PM): Este suficienta ambitia pentru a reusi in viata, atat in cea personala cat si in cea profesionala? Daca da, de ce? Daca nu, ce mai lipseste? Astept parerea ta la “Seara cu noi”! O seara linistita!

radio transilvania: Daca ai gasi, din intamplare pe strada o bijuterie inscriptionata cu numele persoanei care a pierdut-o si ti-ai da seama ca este una de valoare, ce ai face: ai pastra-o sau ai duce-o la politie pentru a fi restituita? Esti un om corect din acest punct de vedere sau uneori treci peste anumite principii? O seara linistita!

radio transilvania: Fiind astazi vine Catalin Botezatu la cluj-napoca, am adoptat si tema drive on cu acest eveniment: Esti in pás cu moda sau alegi tinutele vestimentare care te avantajeaza si te fac sa te simti sigur pe tine?
radio transilvania: Te lasi condus in viata personala sau profesionala de primul impuls? De ce?

radio transilvania (3/10/2008 2:26:52 PM): Aspectul exterior sau caracterul si frumusetea interioara? Ce remarcam la prima intalnire? De ce?

radio transilvania (3/10/2008 6:19:43 PM): Care este parerea ta despre vedetele care pozeaza goale , spun ele..in scopuri caritabile? Crezi ca fac acest lucru pentru a le spori de fapt popularitatea sau pur si simplu pentru a-i ajuta pe altii prin imaginea lor? Parerea ta o astept la “Seara cu noi”

Categorii:Uncategorized