Prima pagină > Uncategorized > 2 nord-vest sau amintirile ma chinuiesc

2 nord-vest sau amintirile ma chinuiesc

Designerul grafic David Gheorghita (http://colourofair.com/) este unul dintre fostii mei colegi de la faculta de jurna, alaturi de care editam in copilaria mea intarziata fitzuica studenteasca Exi(S)T. Vremuri faine, nu numai pt ca frecam menta si inca nu munceam 9 to 5, ci si pentru ca eram o generatie mai aparte, cu izbucniri contestatatare. Grandoman cum eram (is, dar caut consiliere…), adesea stateam in oglinda si clamam, asemenea lui Ludovic al XIV (ala cu “Statul sunt eu!”): Protestul studentesc sunt eu! Ei bine, acum, uitandu-ma retrospectiv, cu ceva mai multa atentie si detasare, accept democratic mai multi boieri si capete incoronate in jurul meu. Deci, putem spune “Protestul studentesc eram noi”, pe cand altii dormitau prin facultati.

1. ce iti amintesti cel mai pregnant in legatura cu generatia noastra de la jurnalism, in asociere cu Exi(S)T?

multi deja asociaza asociaza revista [pe buna dreptate de altfel] cu scandalurile dintre studenti din facultatea noastra in general [anul nostru, in special] si conducerea facultatii. zic studentii in general pentru ca nu am fost doar noi cei care am provocat scintei. deRADizarea a fost initiata de colegi din alti ani, desi pina la urma ni s-a atribuit tot noua. cred ca cele mai delicioase momente erau cind ii vedeam/simteam iritati pe profesori in urma materialelor publicate in Exi(S)T. era la fel de misto si cind ne vedeam colegii pe coridoare cu revista sub nas si zimbind satisfacuti citind cum a fost pus la punct cite un profesor incompetent.

imi amintesc multe chestii… imi amintesc foaia cu proiectul de revista, cum am ales numele, cum am conceput logo-ul, imi amintesc cum caram cu tine revista proaspat tiparita si pusa-n baloturi [grele mai erau] si o duceam la tine. imi amintesc cum ne-a felicitat taica-tau si ti-a dat ceva bani de bere:). mi-l amintesc si pe genialul de timi, nepotul tau care se uita selectiv la desene. imi amintesc intilnirile de la fiecare numar, imi amintesc cum scanam caricaturile, cum corectam materialele cu tine sau cu bianca. imi amintesc cum te contraziceai cu cristina hogea la cursuri, legat de dotarile facultatii si posibilitatea studentilor din anii mai mici de a scrie undeva, de a practica ce invata.

2. care crezi ca ar fi fost punctele slabe ale facultatii? dar punctele slabe ale abordarii noastre in fitzuica studenteasca? apoi, prin ce crezi ca a facut fitzuica atata valva? care erau punctele ele tari?

evident, principalele neajunsuri ale facultatii au fost [si cred ca inca sint] legate de prea putina concentrare pe latura practica a muncii de jurnalist. asta se intimpla din cel putin doua motive: 1. slaba echipare a facultatii cu aparatura necesara. 2. incompetenta profesorilor care din pacate incepe chiar de la virf.

acuma stau si ma intreb: cum poti face un Atelier TV fara sa tii o camera in mana sau fara sa faci un travelling?! cum poate un profesor specializat pe comunicare sa predea jurnalism de investigatie in conditiile in care nu are nimic in comun cu materia pe care o preda?! Puncte slabe ale revistei? n-am fost destul de incisivi; mai incapea tupeul si faptul ca facultatea nu ne sprijinea deloc financiar faceau posibile materiale ca al tau “Impotenti intelectual la catedra” si se merita, chiar daca la fiecare numar era o groaza de umblatura dupa sponsori etc. faptul ca nu scriam in revista doar studenti jurnalisti, ci si de la alte facultati a fost iarasi o chestie misto. la fel si discutiile care aveau loc la aparitia fiecarui numar. imi aduc aminte mai ales de intilnirea cu Tudor Runcanu si Tiberiu Crisan de la fostul CD Radio si Mihnea de la Luna Amara. valva am facut pentru ca eram sustinuti de oamenii din presa clujeana, Dragos Stanca si cei care erau atunci la Clujeanul. tin minte ca cu Dragos ne-am intilnit odata citiva studenti la o discutie despre munca de jurnalist, el scrisese anterior despre Ilie Rad in Clujeanul si despre viitorul “jurnalistilor” scosi pe banda de facultatea noastra.

3. care sunt motivele pentru care crezi ca a esuat fitzuica dupa numai 10 nr?

asta mi-e greu sa spun, pentru ca dupa ce nu m-am mai ocupat de DTP si am inceput serviciul, desi continuam sa scriu materiale, m-am implicat mai putin. stiu ca m-am ocupat de primele 4-5 numere. nu stiu de ce s-a stins. am auzit si de ceva certuri intre voi [cei din redactie]. poate a murit pentru ca ce-i frumos dureaza putin, ca sa ma exprim cliseistic.

4. in ce masura crezi ca ti-au fost de folos anii petrecuti la faculta de jurnalism?

daca vrei, ceva tot inveti oricit de proasta ar fi facultatea. am invatat sa vad altfel lucrurile si printre balastul lui Ilie Rad and company, cursuri ca cele predate de Miruna Runcan sau Ruxandra Cesereanu iti mai deschid ochii.

eu inca din timpul facultatii am inceput sa lucrez ca designer grafic si asta fac si acum si imi prieste. nu stiu cind/daca voi practica jurnalismul. m-a atras radioul tot timpul si mi-ar placea sa lucrez in radio, desi parca lumea nu mai asculta radio; mai nou isi face fiecare cite un radio online.

5. dar momentele petrecute la Exi(S)T?

pai, in revista mi-am vazut primele materiale tiparite, avind rubrica mea de recenzii de discuri, eram constant provocat la scris.

6. ce-ti amintesti mai interesant din momentul in care sedeam la tine si ne faceam articolul pamfletar la adresa lui Herr Profesor, Calin Rus?

as fi amintit despre asta chiar daca nu intrebai:). tin minte ca ne-am distrat teribil pe niste sounduri pinkfloydiene citind aberatiile din cartea lui. stiu ca ai iesit sa fumezi si eu rideam singur citind de pe foi. La un moment dat, am vrut sa ne semnam amandoi cu numele noastre, da’ ne-am razgandit. important este ca “fortele intunericului nu ne vor invinge”.

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Iunie 4, 2008 la 5:54 pm

    cred că încă şi acum mai tresar noaptea din somn profii respectivi din cauza voastră! 🙂

  2. anca
    Iunie 5, 2008 la 4:04 am

    io cred ca se bucura ca au scapat de doho :)si ale lui proteste intemeiate sau nu..cred ca definitia lui doho e : protestez , deci exist .poate zace in el vreun reformator de geniu sinu mi-am dat seama ; oricum , orice profet e umilit si nu este crezut la el in tara..

  3. Iunie 5, 2008 la 8:50 am

    „orice profet e umilit si nu este crezut la el in tara.”

    bine spus. şi eu mă gândeam la săracii profi bătrâni. cum stau bâtrânii ăia cărunţi în cabinetele lor şi se întâlnesc pentru a lua prânzul împreună, la hellene. acolo doho e subiectul lor principal de discuţie: „cum poate să vină măi un tânăr zbuciumat de vreo 20 de ani şi să ne conteste pe noi, profesorii lui? măcar din respect pentru vârsta noastră ar trebui să plece capul şi să înveţe pentru note! eu jur, mă răducule, că dacă încetează domnii aceştia cu protestele eu le dau numai de 10 şi fac din ei absolvenţi magnum cum laude! îţi dai seama măi radule că mă cearta nevastă-mea acasă cum de le permitem unor tineri proşti să îşi bată joc de munca noastră de decenii?„”eu uneori nu pot închide ochii noaptea… mă tot gândesc oare cu ce am greşit să vină copiii ăia şi să ne insulte în halul acesta? ce nu predau bine? ce nu fac bine? îţi jur măi, că nu va trece mult timp şi mă voi pensiona! acum le-am dat ordin la câţiva profesori să îi treacă cât mai repede pe dohotaru ăla şi pe ăia de acolo, ca să plece odată din facultatea asta şi să ne lase în pace!” 😆

  4. a.m.
    Iunie 5, 2008 la 9:35 am

    expresia nu zice nimic de umilit: ‘nimeni nu-i profet in tara lui!’ – asta e cu totul altceva. Plus de unde convingerea ca este umilit?? Poate altii vor sa-l umileasca. Nu inseamna ca si reusesc.
    Buun, ca norocu insa, pe langa aceasta expresie mai sunt si fenomene de genul: ‘lupi tineri’, ‘generatia proaspata’, ‘ei vad altfel lucrurile’…
    As vrea sa scriu niste randuri despre cum vad eu ca sta treaba la noi cu protestul si la alte popoare.
    Deci la noi, miscarea studenteasca (nu echivalez miscarea cu protestul dar…. sa mergem pe aceasta linie) a fost puternica in anii ’20-’30. Nu? Si la Cluj (a se vedea ’32-studentii-placa pusa pe statuia lui Matei Corvin samd). Mai ai ceva in anii ’40. Dupa care protest studentesc dur in 56. Can vine Iliescu si pune biciul pe studenti. cativa ani dupa paaauzzzaaa. Fenomenul Pietei universitatii – acelasi Iliescu. Astea le stim. ce mai stim dupa? Aaaahh, da .. in 2006 anumite asociatii cer lustratie (nu mai tin minte exact daca si decomunizare). Alte aparitii asa mai concrete… nu tin minte. Ce mari lideri am avut? unii ar zice Codreanu, unii Nicu Ceausescu, dupa ..poate Munteanu, poate Bivolaru. dar astea is bisericutze, nu? Si nu suntem toti de acord.
    sa vedem in Polonia. studentii si lustratia. in Polonia corpul profesoral (care beneficiaza de sorijunul sudentilor in aceasta chestiune) se opune lustratiei. Proful meu (care a facut parte din delegatia sindicatului Solidaritatea care a negociat pachetul de legi cu comunistii in 89 si 90 – deci nu este un exaltat) se opune lustratiei si semneaza un protest cu colegii de catedra. In mare chestiuni legate de constitutionalitate. Practic insa: statul nu judeca moralitatea cetatenilor. A se vedea: la noi studentii cer (deocamdata)!!!
    sa mergem mai departe. miscarea studenteasca in Anglia, tarile scandinavice, America este atat de puternica incat a parut fenomenul de bully-ing (mobbing) al unilor profi de catre studenti. Adica stundentii daca se aliaza pot exercita o asemenea presiune incat proful este dat afara.
    Deci, comparativ – ce am scris aici incearca sa fie un argument ptr incurajarea protestului si a miscarii studentesti in Romania. dar vorba aceea: ‘orice sut in cur este un pas inainte’.

  5. dohocampus
    Iunie 5, 2008 la 4:49 pm

    he, he, mi-as face un tricou cu protestez, deci exi(s)t! sa stii anca, ca desi ma dau hyperion, prin ceruri nalte, m-am dus sa caut libraria luceafaru din tg mures, desi era zi si nu erau stele pe cer care sa ma calauzeasca, dar n-am gasit-o nicicum. si doar acolo mi-ai zis sa t caut. asadar, catalino, ce spui tu acum la asta tradare si pietrificare a sufletzelului meu ranit?

    revenind. ar fi fain de vazut in romania un istoric al miscarilor studentesti (poate exista deja un studiu pe tema asta). cred ca si din cauza traditiei autoritare din romania (fanaticii legionarii, comunistii UASR-isti, neolegionarismul lui Munteanu, post Piata Univ), exista un reflex de aparare, de retractilitate in fata activismului studentesc. vedeti diferenta intre cum e perceput termenul activist in romania sau vest. la noi are una pronuntat negativa, mai ales ca e legata cu politica din per. comunista de deposedare a taranilor de terenuri (din ce am rasfoit presa, atunci se folosea la greu cuvantul, in deceniile urmatoare fiind folosit mai rar).

    ceteam in dilema veche un interviu cu presedintele ANOSR (alianta nat a studentilor etc) si el zicea ca ei nu folosesc iesirile in strada, atata timp cat sunt forme mai civilizate de dialog, de negociere etc. vedeti, din unghiul asta de vedere, suntem mai civilizati decat elvetienii!

  6. anca
    Iunie 5, 2008 la 7:16 pm

    vai , mai dar nu te ai cu orientarea…cum nu ai gasit libraria ? e mare , in Tudor , pe Infratzirii nr 10 .nu ai spirit de cercetash:_)mai cauta , demiurgule si o sa gasesti…eu acolo imi fac veacul , printre cartzi si carticele .o seara faina , Zeus
    Iar ptr a.m. cred ca nu stii ca traiesti in Romanica sau nu stii ce inseamna a fi umilit …mai cauta si prin Pateric , prin dictionare etc; doar sa te nasti aici si esti umilit automat , d’apoi sa mai fii si copil atomic =geniu (in acceptziunea mea)ca Dohotaru :!?acum nu vreau sa pactizez cu ”dusmanul” alias doho , dar daca ai vreo idee contrara opiniei ”specialistilor”esti taxat rau si pus la zid (chiar si in sens propriu)asa ca ma cerceteaza..seara linistita si o lumina lina care arde in suflet tuturor

  7. Dora
    Iunie 23, 2008 la 11:47 am

    cu o intarziere de rigoare si scuze, de asemenea, iti las comment la blog cu raspunsurile mele.
    1.ce iti amintesti cel mai pregnant in legatura cu generatia noastra de la jurnalism, in asociere cu Exi(S)T?
    De prieteni, de oamenii care stăteau în picioare pentru că ştiau că ce fac este corect, de implicare, motivaţii, curaj şi distracţie. De faptul că nu poţi sta cu maîinile în sân când ai vrut ceva cu adevărat, ai crezut că se poate şi, cand ai dat nas cu realitatea, ai văzut că totul e altfel: nu-i nimic, totul se poate schimba, nimic nu-i bătut în cuie, nu renunţăm de la prima piedică, mai exact, nu renuţăm cît avem dreptate. De coloană vertebrală, de teribilismul vârstei, orientat constructiv şi de discursuile prăfuite şi feţele exasperate ale lui Rad şi alaiul, de Mihaela Mureşan blondă, roşie şi transpirată. De întâlnirile din buncăr, de ieşitul în Jay’s, de oameni adevăraţi.
    2. care crezi ca ar fi fost punctele slabe ale facultatii? dar punctele slabe ale abordarii noastre in fitzuica studenteasca? apoi, prin ce crezi ca a facut fitzuica atata valva? care erau punctele ele tari?
    Oho – ha-ha, facultatea exista, era şi este tolerată, acceptată cu pasivitate de creiere tinere, spălate, aia era şi este problema ei. Formă fără fond, înghiţită cu conştiinciozitate de oameni tineri şi capabili. Exi(S)t? Puncte slabe, de la articole subiective, la prea multă implicare, totuşi cu toţii am rămas numai cu lucrurile bune de pe urma ei, că lumea nu doarme, ba încă mai şi acţionează. Vâlvă? Senzaţionalism? Poate din prea mult exces de zel din partea unora, ar fi trebuit cineva din afară, care să tempereze spiritele.
    3.care sunt motivele pentru care crezi ca a esuat fitzuica dupa numai 10 nr?
    Nu ştiu, poate am uitat că era muncă de echipă, poate unii au vrut mai mult ca alţii, poate şi poate. Important e că a fost, chiar cu voie-bună şi că a rămas ceva după.
    4.in ce masura crezi ca ti-au fost de folos anii petrecuti la faculta de jurnalism?
    Mi-au fost de mare folos: prieteni, curaj, experienţă, câţiva profesori pentru care merita să mergi pînă-n pânzele albe, implicare, echipă, oameni. Nu ştiu unde găseam aşa ceva în altă parte, plus distracţie şi altele…
    5. dar momentele petrecute la Exi(S)T?
    Păi, în principiu pentru mine a fost vorba de prieteni, de oameni care simt şi gândesc ca mine, de teribilismul vârstei, de a arăta că pot, de faptul că nu suport pasivitatea şi trebuia să fac ceva ca să arăt acest lucru. N-am făcut eu mare lucru, dar am învăţat mai mult decât dacă aş fi mers la cursuri de-ale lui Rad (asta-i cumva redundant, dacă mă gândesc eu bine, ce să înveţi de la el?).

  8. dohocampus
    Iunie 23, 2008 la 1:15 pm

    mersi mult, dora!

  1. Iunie 4, 2008 la 10:55 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: