Prima pagină > Uncategorized > ritm de cafea sîmbătă dimineaţa

ritm de cafea sîmbătă dimineaţa

Abonaţi-vă la Revista Liternet! Cea mai tare revistă on-line din ţară, alături de Tiuk! Îmi vine să o dau pe tonul ăsta pompieristic, activist, sangvinic, ce-o fi, doar ca să ascund pudibond melancolia şi desfătarea pe care o am cetind poeme ca cel de mai jos.

Poate că fiind scrise poemele într-un registru mai intim, ar trebui să le ţin doar pentru mine. Dar nu vreau să ţin, ci prefer să dau mai departe. Nu mai ştiu cine zicea că volumele de poezie sunt cadouri pentru prieteni, oricum nu au vânzare. Un altul spunea că lumea livrescă s-a subţiat atât de tare, încât „producţia” de carte a devenit, comparată cu limbajul totalizant al mass-media, scrisori între prieteni. Vorbeam cu unul dintre cei mai buni muzicieni din România la ora actuală să îmi lansez cartea înaintea concertului său la Peninsula. Eu aş citi câteva fragmente despre contracultura hippie şi Al. Cistelecan, dacă e în oraş în perioada respectivă, ar face o introducţiune scurtă. Totul ar dura 15, maximum 20 de minute, ca să nu se ofuscheze lumea. Mi-a zis că a vorbit cu managerul său şi nu putem face treaba asta pentru că lumea s-ar plictisi atât de tare încât ar merge la alte corturi şi l-am lăsa pe el fără spectatori. Şi nu era rău intenţionat. Exprapolînd puţin, cam ăsta e statutul literelor acum.

Aşadar, o scrisorică roz bombon pentru voi toţi, pe care v-o cetesc, cu Gregory Hoskins în fundal, în ritm de cafea-sîmbătă-dimineaţa, mai lent, poate ca să o domolesc în avîntul ei, pe domniţa Anca Mizumschi:

|POEZIA SAPTAMANII|
–> Stai linistit

O sa facem dragoste
grijulii cu tine atat de atenti
incat iti promit ca nu o sa te doara nici o secunda
orgoliul tau nesfarsit
de barbat
prins in trapa

O sa ni se intample pe marile autostrazi pe sub poduri
printre gramezi de masini in gara de nord
unde o sa fotografiez la minut calatorii
trecand pe langa iubirea noastra
colorata ca un afis cu: viata are prioritate

ceva ma face sa cred ca
cel mai des o sa facem dragoste
la maternitate
desfacand bandajele cum iti place tie
dinspre margine spre interior
extenuati si fericiti
miscandu-ne unul in corpul celuilalt ca un burghiu
indreptat spre miezul de lava

Nota: Poezia face parte din volumul Poze cu zimti aparut la Editura Brumar.

–Anca Mizumschi–

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. anca popescu
    Iulie 5, 2008 la 7:01 pm

    Draga Adi,

    ar fi suficient sa dai o cautare pe arhiva-liternet, care este cu adevarat o revista de cultura deosebita si eu stiu exact cat de greu este s-o faci atatia ani, sau o simpla cautare pe google cu numele anca mizumschi pentru a gasi un interviu in jurnalul national ,care iti va explica multe, sau …ce exagerare chiar sa citesti o carte! aparuta la brumar. Vei afla atunci ca nu exista nicio domnita si cu atat mai putin culoarea roz. Eu inainte de a posta un comentariu ti-am citit cartea pe care ai pus-o pe site, tu fara sa citesti o carte ai scos din context o poezie care facea parte dintr-un ciclu si ai brodat niste comentarii care pot reprezenta punctul tau de vedere dar..au exact atata putere de convingere cat are un comentariu pe un fragment scos din context. Ti se pare o dovada de contracultura sau de incultura?

    anca mizumschi
    PS. as vrea sa postezi dreptul meu la replica pentru ca….asa e cinstit.

  2. dohocampus
    Iulie 5, 2008 la 11:24 pm

    scumpa domnitza,

    1. exista domnitze
    2. exista si culoarea roz, ca dovada ca stau intr-o camera super freaky acum si sunt vreo 30 de baloane, o treime roz, si e o culoare chiar faina, chiar daca nu se potriveste cu ceea ce scrii tu, insa, in contextul lecturilor mele din varii registre, poeziile apar pe fundal pe culori de genul roz, rosu, galben, portocoliu
    3. relache, mi-oi cere scuze candva la o cafea (chiar imi pare rau daca am parut frivol ori incult)
    4. ziceam de domolire, cumva cu o parere de rau, ca trebuie sa externalizam astfel de senzatii, de iubiri, ca nu se pot imprima cu o economie de gest, ca o simpla mangaiere

    ta-taa,
    adi

  3. anca
    Iulie 6, 2008 la 6:01 am

    lirismul ce pare a te caracteriza in ultima parte a celor postate e mai autentic decat inversunarile ”proletare” impotriva unui incompetent de la TVR (nu zic ca revolta ta nu este serioasa si sincera, deci justificabila)si se inscrie intr-un firesc suav…acum sper ca nu te apuci sa scrii si tu o carte , asemeni marelui Cartarescu , vazand ca ai succes cu d’ale femeilor…:)

  4. dohocampus
    Iulie 6, 2008 la 7:54 pm

    la chestii dintr-astea cu de ce iubim femeile as scrie cel mult un pliant, ca de carte nu m-ar tine, ca e boring sa-ti verbalizezi atata dragostea. prefer sa le scot la dans, cafea, bere etc etc sau, ma rog, sa ma scoata ele pe mine (mai rar, dar se intampla, ca, deh, n-a topit asa tare rolurile postmodernismu’).

    apoi, legat de revolta: nu trebuie neaparat sa fie sincera ori serioasa ca sa fie justificabila. trebuie sa fie pur si simplu indreptatita. problema cu institutia asta, in primul rand, e ca se numeste tv publica, dar nu e creata la vrerea publicului, ci la vrerea catorva politicieni interesati sa isi confiste un public in scopuri electorale. bine, mai e si vrerea unor jurnalisti ca Ceasca ce vor sa ajunga in posturi inalte.

  5. anca popescu
    Iulie 6, 2008 la 8:07 pm

    1. sunt de acord cu ceasca de cafea oferita

    2. nu e vorba de culoare roz sau nu , este vorba de un ciclu intreg de poezii, din care pe blogul tau a aparut una singura, ciclul de numeste cantece de dragoste si furie , si cu parere de rau….cuvantul cheie e …furia!

    3. cred ca cel mai simplu e…sa iti incheiem aceasta disputa , care de fapt nu e o disputa si sa iti trimit o poezie semnata de domnita anca mizumschi-culoarea etichetei acestei noi poezii e…. la alegerea ta…eu raman cu ceasca de cafea!

    STATUL PLATESTE OFICIAL

    problema cu poezia e
    ca nimeni nu te plateste
    sa traiesti

    navighez de-alungul fiecarei borduri din orasul bucuresti
    in care las amprentele corpului meu
    ca intr-un miez de paine usor umezit
    care se face mai usor
    sub buricele degetelor cocoloase
    rugandu-ma de toti barbatii cu care ma culc
    desi fie nu au timp, fie sunt insurati
    sa se treaca intr-un tabel de insotitori
    la stat

    problema cu poezia e
    ca trebuie sa traiesti la negru
    visand sa ajungi orb
    pentru alocatie

    Anca Mizumschi

  6. dohocampus
    Iulie 6, 2008 la 9:04 pm

    frumos poem! cand ajungi la cj da un semn, cand ajung la ubu-curesti oi da eu. numai bine!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: