Prima pagină > Uncategorized > „Fotograful e un vînător al imaginii perfecte”

„Fotograful e un vînător al imaginii perfecte”

 

– interviu cu Tiberiu Crişan, apărut în Verso, an 2, nr. 23-24, oct 2007 –

Cineva definea televiziunea şi chiar cinema-ul drept o „curgere iresponsabilă de imagini şi sentimente”. Eu văd fotografia nu nepărat în opoziţie cu o cultură scrisă, livrescă, ci în opoziţie cu imaginea în mişcare. Uneori mă gîndesc că dacă imaginea e fixă ca într-o fotografie lucrurile au mai mult sens, sunt mai stabile… nu se îmburdă de-a valma unele peste altele. Dar rareori adăstăm în preajma unei fotografii, căci o punem noi în mişcare pe calculator dînd click după click în căutarea unei alte imagini (cîteva dintre aceste idei se regăsesc aproape identic şi obsesiv şi în alte chestii pe care le-am scris). Am fost la o zi de naştere la care s-au făcut vreo 80 de fotografii, toate postate ulterior pe un site. Le-am văzut în maximum 5 minute pe toate, apoi m-am întrebat dacă am văzut cu adevărat vreuna. Însă la fotografiile lui Tiberiu Crişan şedeam asupra lor, mă interogam ulterior, admiram fineţea unora dintre ele. Pe scurt despre Tiberiu: a făcut parte din „Echipa de Aur” a radioului clujean în anii ’90, alături de Tudor Runcanu, Ştefan Coroian ş.a. Trăieşte de ceva timp în Bucureşti şi e project manager la www.bestmusic.ro. Ţine alături de Tudor Runcanu un blog de critică muzicală de calitate (www.rockritic.ro). Cîteva detalii pentru „practicieni”: pozează cu un Nikon D200 acum, are două lentile – una de 18-50 şi una de 70-200. Primul aparat serios a fost un Pentax Z1 pe film, după care a urmat Nikon D70. Îi puteţi vedea fotografiile la adresa: http://www.tiberiu.linuxship.ro.

Adi DOHOTARU: De cînd, de ce fotografiezi?

Tiberiu CRIŞAN: Începutul nu a fost chiar deloc special, şi-a venit încet încet. Prima oară pozele s-au făcut în concediu şi n-au ieşit foarte bine. Pentru majoritatea asta nu e o problemă, dar pentru mine imaginile trebuiau să fie din ce în ce mai grozave, aşa încît… am insistat.

A.D.: Ce calităţi ori daruri trebuie să aibă un fotograf?

T.B.: Fotograful e, cred, un tip curios. Un explorator al lumii din jurul lui, care vede tot timpul imagini. Un vînător al imaginii perfecte, un individ căruia îi place să privească. Dacă ceea ce priveşte se transpune fidel pe hîrtia fotografică, e senzaţional. Văd în fiecare zi zeci de imagini bune, surprinse dintr-o privire. Într-un procent foarte mic ele ajung să fie furate de senzorul aparatului foto şi, de cele mai multe ori, nu aşa cum le-am văzut prima oară. Uneori însă, ceea ce intra prin obiectiv e exact ceea ce mi-am dorit.

A.D.: Care sunt foto preferate de pe blogul tău şi de ce?

T.B.: Fiecare imagine de pe blog are povestea ei. Fiecare îmi aminteşte de ceva. De locuri prin care-am umblat, de stări pe care le-aveam atunci, de felul în care mi-am petrecut o seară sau alta. Una din primele imagini de pe blog – Old Man Waiting – e făcută într-o cîrciumă de lîngă Teatrul Naţional din Cluj. Mă revedeam cu un prieten după multe luni şi la masa vecină moşul din imagine îşi bea porţia zilnică de tărie. Nu m-am putut abţine, mai ales că-n spatele lui pe perete e lipit un poster cu Steven Segall. RED – din martie 2006 a fost surprinsă pe o alee colorată de Vanghelie din Bucureşti. Toamnă, frig, ploaie, şi-o baltă în care se reflecta un copac desfrunzit, ce mi-a ieşit în cale cînd mă-ntorceam de la tomberonul din spatele blocului. Do Not Disturb – iulie 2006 – plec de la birou pe la ora 6, într-o căldură infernală şi la prima intersecţie dau peste personajul adormit în cabina telefonică, păzită de bătrînul cu baston, ce avea exact aceeaşi poziţie de dimineaţa. Irezisitibilă scena. Quiet – august 2007 – imagine din Vama Veche, ce nu aduce deloc a Vama Veche. Ar fi putut să fie oriunde altundeva, într-o zonă de cîmpie.

A.D.: Cam cîţi intră săptămînal sau zilnic pe blog?

T.B.: Traficul pe blog e dat în primul rînd de consecvenţa cu care postez imagini. O imagine pe zi e un ritm infernal şi nu am reuşit încă performanţa. Cîteva zeci de oameni pe zi intră pe tiberiu.linuxship.ro, dar un răspuns mai precis e dat de statisticile trafic.ro.

A.D.: De ce crezi că mulţi consideră fotografia o artă minoră?

T.B.: E foarte simplu – e cea mai accesibilă. Nu necesită pregătire de specialitate, profesor, manuale. Oricine poate cumpăra un aparat foto, oricine poate să facă click după click şi să strîngă sute de imagini. Ceea ce e cu adevărat îmbucurător e că, fără a fi fotografi profesionişti, aşa cum nici eu nu sunt profesionist, o mulţime de oameni fac fotografii excelente. O vizită pe agregatorul flickr e relevantă.

A.D.: Cînd e fotografia o artă, cînd un mesteşug, cînd un simplu docoment sau pur şi simplu zaţ?

T.B.: La asta nu stiu să răspund …

A.D.: Ai vreo preferinţă pentru vreun gen foto anume? În ce gen crezi că te exprimi cel mai bine?

T.B.: Am fotografiat, inevitabil, foarte multe concerte. Asta îmi dă o oarecare siguranţă în zonă, şi am cîteva imagini rezonabile. Am strîns cîteva într-o expozitie fulger, dar fac cu plăcere portret, peisaj şi texturi.

A.D.: Pe cînd o nouă expozitie la Cluj sau la Bucureşti?

T.B.: La Cluj am prezentat cîteva imagini anul trecul, în cadrul TIFF. Publicul le-a apreciat destul de bine, mai ales că expuneam alături de tineri cu şcoală în domeniu. Anul acesta am participat la un eveniment intitulat Creation Station 1.0, în cadrul căruia s-au întîlnit, într-o singură seară, muzica, proiecţiile video, mişcarea scenică şi fotografia. Aici am prezentat o serie de imagini de concert şi sper ca în toamna aceasta să expun 2 săptămîni la Preoteasa, tot în Bucureşti.

A.D.: Ai ceva pitici pe creier cînd pozezi, cauţi ceva anume (dincolo de faptul că poza trebuie să iasă bine din pdv tehnic – încadratură, lumină, profunzime etc.)?

T.B.: Nu cred, merg mult pe instinct şi inspiraţie de moment. De căutat, caut să surprind exact ceea ce mi-a surprins retina prima oară.

A.D.: Se formează în capul tău nişte conexiuni între cele două pasiuni ale tale: între fotografie, artă a contextului, a concretului şi muzică, artă a inefabilului, a sugestiei, dacă ar fi să mă exprim mai pretenţios… ?

T.B.: Nu m-am gîndit la asta pînă acum, dar cred că da, cîtă vreme multe din imaginile de pe blog poartă titluri de cîntece…

[E o poveste simpatică legată de interviul cu Tiberiu: e postul cu cele mai multe vizualizări. De ce? Complet din greşeală, pentru că în vremurile în care nu mă pricepeam aproape deloc la rostuit blogul ăsta, am pus drept link permanent interviul cu el. Nu mă supăr de greşeală pentru că interviul a ieşit frust, cum stă bine unui fotograf, dar fain. Acuma, să nu se supere, dar mi-am proţăpit cartea despre contracultura hippie, în locul interviului]

 

 

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: