Prima pagină > Uncategorized > revista presei clujene

revista presei clujene

Mi-ar plăcea să fac o astfel de rubrică pentru vreo publicaţie locală, însă una răutăcioasă, dar sanitară pentru cititorii de presă locală, cu non-subiecte, tratări şcolăreşti, intervenţii partizane… ce mai, o rubrică tare antipatică pentru coledzi. Deocamdată, am rămas siderat când am citit un articol extrem de neprofi într-o revistă care altfel promovează reportaje mijto. Articolul din Agenda clujeană se numeşte „Tragediile anilor 30 şi după” al Ilincăi Popescu şi e genial! Începe cu două poveşti ale unor personaje la care nu avem numele (!), citează din doi istorici şi o pictoriţă abia la finalul materialului, are intertitluri ca „Abisuri ale disperării” şi, sub o poză de epocă, de perioadă interbelică sau chiar antebelică, apare comentariul „Clujul romantic şi comunist al unor ani de libertăţi şi constrângeri” (?!). Dar nu mai deconspir din plăcerea şi tensiunea lecturii, vă las pe voi să aflaţi cine e ucigaşul:

Fie că este vorba despre anii interbelici, sau de cei duri ai comunismului, acelaşi pathos a  stîrnit idilele Clujului de altă dată. Atît în vremea de libertate deplină, cît şi în cea de constrîngeri, oamenii Clujului vechi şi-au lăsat amprenta prin poveşti frumoase, marcante, zguduitoare; în funcţie de vremuri.

Romantismul Clujului interbelic are două poveşti protagoniste. Fatalita­tea curentului interbelic regăsit în scrieri se oglindeşte şi în viaţa de zi cu zi a clujeanului acelor timpuri. Nu exista nimic în lipsa fericirii, unica raţiune a vieţii imateriale de demult.

 

Romantism interbelic

În anii ’30, undeva pe strada Traian, trăia o femeie care a rămas în memoria clujenilor. Locuia alături de copilul ei, în condiţii mizere. Nu pentru că nu agonisise de-a lungul vieţii, sau pentru că nu avea cum să procure strictul necesar pentru a duce un trai decent; femeia a decis să trăiască de pe o zi pe alta, cu un minim de hrană, atît cît să nu pună în pericol viaţa ei şi a copilului aflat la o vîrstă încă fragedă. Refuza orice sfat sau ajutor din partea celor care îşi făceau griji pentru femeia odată frumoasă, plină de viaţă, părtaşă la viaţa socială a anilor interbelici. Tuturor celor interesaţi de modul ei de viaţă, tînăra mamă le vorbea apatic, pe un ton monoton, despre dorinţa ei de a trăi în conformitate cu starea interioară. Fără a mai ţine cont de vreo responsabilitate sau de propria-i persoană, femeia care a tînjit după absolut îşi trăia acum decepţia care de la izolare a purtat-o pe drumul fatalităţii, păstrînd-o în memoria clujenilor drept model al romantismului dintre cele două războaie mondiale.

 

Pentru a afla „who did it” intraţi AICI! Dacă sunt publicaţii interesate de o asemenea rubrică, let me know! Sincer, nu ştiu ce autoritate aş avea deocamdată. Din ce mi-am dat seama, dintre jurnaliştii de teren citesc cele mai multe cărţi într-o zonă de studii media (ar mai fi Horaţiu Damian, iar dacă mai e cineva să spună că ne facem club!). Apoi, în prima mea carte am citit zeci de volume care se raportau la media pentru a descrie atmosfera anilor 60 din SUA. Următoarele două cărţi care o să apară la anul sunt legate de romanul non-ficţional, foarte gazetăresc ca gen literar, şi un volumaş de reportaje. Citesc chestii dintr-astea în ingliş pentru că mă interesează cum se raportează societăţile anglo-saxone la media, cât de critici sunt universitarii şi cercetătorii de acolo la anumite derapaje ale unui mediu care cred că a devenit mult mai important în modelarea oamenilor decât instituţiile tradiţionale de educaţie (şcoala sau familia).

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Ruxandra Hurezean
    Noiembrie 4, 2008 la 7:39 pm

    Domnule Dohotaru, faceti asta dupa ce ma sunati de nenumarate ori pentru vreti sa lucrati la Agenda.
    V/am spus ca acum nu facem angajari. In rest, va doresc succes pe unde mai incercati. Un sfat doar, nu aceasta este metoda! Ruxandra

  2. dohocampus
    Noiembrie 4, 2008 la 8:07 pm

    Stimata doamna Hurezean,

    nu v-am sunat de nenumarate ori, ci de doua ori la intervale relativ largi, iar acuma testez terenul nu doar la Agenda, ci in mai multe locatii, dupa cum si unii-altii mi-au facut diverse oferte. Hehe, bate si ti se va da! Nu are nicio legatura cu vreo razbunare sau mai stiu eu ce. Sunt temperamental, dar temperat, cu gust (sper). Chiar inainte sa postez i-am dat numarul dvs unui prieten american din Peace Corps, care organizeaza in sudul Transilvaniei un seminar pentru liceeni despre media si participare publica. Mai multe detalii o sa va dea dansul cand va contacteaza. Iar in post spuneam ca se promoveaza reportaje ok in Agenda, dupa cum v-am laudat cu comentarii pe Hotnews cand scriati cate un reportaj fain si pe la colegii din presa. Dar daca va laud pe dvs nu inteleg de ce nu pot critica o colega a dvs pe care se presupune ca ar trebui sa o ajutati sa se lanseze. De ce trebuie sa aplicam o dubla masura? In privinta politicienilor si a altor sectoare putem critica public fara menajamente (ca doar asta vinde ziarul), dar intre noi nu ne putem critica. Mi se pare acest lucru generalizat la nivelul intregii bresele clujene o usoara ipocrizie. Fac pariu ca la urmatorul articol al Ilincai, despre care stiu ca e o fata tare simpatica, veti fi ceva mai atenta!

    Cu respect,
    Adi Dohotaru

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: