Prima pagină > Uncategorized > poze cu zimţi

poze cu zimţi

Sunt interesat de poezia bună pentru că limbajul ei ne scoate din Tirania celor 500 de cuvinte, care domneşte acum. Ne face să uităm de dictatura limbajelor media, academic, de stradă etc. uzuale, tocite prin răsfolosire, devenite derizorii prin supraexpunerea unei sintaxe previzibile. Poemele Ancăi Mizumschi scurtcircuitează cadenţa monotonă a frazei cu care ne-am obişnuit, violentează gândirea noastră comună, cântecele ei de dragoste şi furie se insinuează în creierul nostru când neat şi pudibond, când supus mediatic la o versiune porno a iubirii.

De aceea, am şi pus umărul la lansarea cărţii ei la Cluj. Ăsta e comunicatul pe care l-am dat presei:

[aici gasiti cateve poeme din volum ca sa va faca pofta sa veniti –  http://www.liternet.ro/autor/899/Anca-Mizumschi.html ] 

Volumul de poezie „Poze cu zimţi”, Editura Brumar, 2008, al Ancăi Mizumschi, cu nouă colaje fotografice de Részegh Botond, se lansează joi, 13 noiembrie, în cafeneaua Insomnia, de la ora 18.00. Dacă volumul este dedicat ultimei generaţii din lume care mai zâmbeşte din pozele cu zimţi alb-negru ale copilăriei, poemele se adresează şi generaţiilor Photoshop.

 

Participanţii la lansarea de carte sunt rugaţi să cotrobăie prin geamantane şi sertăraşe şi să aducă poze cu zimţi din istoria familiei, pe care să le arate celorlalţi în timp ce se soarbe câte o gură de bere. În cadrul lansării, vor fi proiectate fotografiile cu zimţi de la lansarea de la Bucureşti.

 

Serile de literatură” din Insomnia au debutat anul trecut, ca un proiect destinat promovării literaturii în rândul publicului. Printre invitaţi s-au aflat până acum Ion Mureşan, Mihai Goţiu, Ruxandra Cesereanu, Alexandru Vlad ş.a.

Ca şi Mariana Marin sau Marta Petreu, Anca Mizumschi scrie o poezie a refuzului. Cuvântul „nu“ se repetă obsesiv în volumul Poze cu zimţi. Acest titlu, Poze cu zimţi, poate să inducă în eroare, creând impresia că versurile exprimă nostalgia unui „altădată“ (banal şi totuşi mitologizat), când fotografiile, aproape toate alb-negru, aveau marginile zimţate. Dar nu găsim urmă de nostalgie în carte. Se poate spune în schimb că refuzul este practicat în numele valorilor acelei vârste” (Alex. Ştefănescu, România literară, nr. 23 / 13 iunie 2008).

Invitaţi: poetul Ştefan Manasia, scriitorul Ovidiu Pecican şi jurnalistul Adi Dohotaru.

Gazde: Szantai Janos şi Francois Breda.

Na, vă aştept joi, preferabil cu poze. Cotrobăi şi eu prin cufărul alor mei, după cum şi Tudor Runcanu a făcut la fel (no, pun mâine că nu îi mai găsesc poza că mi-am schimbat hardul):

Despre eroi şi morminte

Tot ce ştiu despre mine
Eşti tu
Tatuajele tale pentru orbi scrise pe gleznele tale
Muzicale, aerul fierbinte mişcându-se somnoros
mult mai jos de pubis
şi venele subţiri

Dependent de mirosul de sare
merg pe pielea ta de acasă la birou şi de la birou acasă
Cu degetele înfipte adânc în buzunare ca nişte siringi
Pline în loc de lichid cu
Nisipul uşor umezit de transpiraţie
de sub sânii tai

Nu mai ştiu nimic despre mine
Nu mai presimt nimic
Îmi petrec viaţa fără să fiu întrebat
Uitându-mă de fiecare dată aiurit la instrucţiunile mele de bărbat
Dictate de corpul tău
Scris în Braille.

 

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Noiembrie 15, 2008 la 5:38 pm

    cum a fost? poze, ceva?

  2. myhenry
    Noiembrie 21, 2008 la 11:00 am

    interesant stilul tau de a scrie 🙂 tine`o tot asa! bafta!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: