Prima pagină > Uncategorized > caricatura ca realitate socială

caricatura ca realitate socială

Răsfoiam aiurea prin calculator şi am dat peste caricaturile din revista comunistă Urzica. Mi-am dat seama cât de nerealist pot fi uneori. Când am intrat la master, la Litere, am propus să realizez un studiu în care să cuprind istoria modernă şi contemporană a României prin intermediul revistelor de caricatură (de la 1859 până în zilele noastre). Ar fi trebuit să răsfoiesc zeci de reviste, să citesc sute de cărţi că să înţeleg contexte diferite la care făceau referire desenele! Am ales, pe bună dreptate, să continuu la ceea ce studiam despre mişcările contestatare din Sua anilor 60 şi tipul de democraţie participativă pe care aceste mişcări o propuneau. Din când în când, regret că nu am apucat să îl văd pe Caragiale în revistele de caricatura de la sfârşitul secolului XIX şi pe Caragiale reloaded, cel mai mare analist politic al politicii dâmboviţene, în caricaturile din Academia Caţavencu. Vă redau câteva fragmente de la finalui unui eseu. Articolul a apărut în revista Vatra. Eu făcusem în eseu o radiografiere a regimului comunist (1949-1969-1989), cu cele trei etape distincte: faza bolşevică a comunismului ( e ales anul de apariţie al revistei Urzica, 1949), scurta perioadă de miniliberalizare politică (1964-1971, printr-un an reprezentativ şi rotund în raport cu ceilalţi ani studiaţi – 1969) şi faza de cancer a comunismului ceauşist – 1989:

1989 sau rîsul prefăcut în rictus

 

După ce în 1949 se realiza o caricatură extrem de virulentă şi denigratoare la adresa capitalismului sălbatic, ce ameninţa regimul socialist în formare,

nr1849a1 

 

iar în 1969 caricatura îşi domesticeşte împunsăturile anti-burgheze şi se direcţionează spre unele tare ale Partidului Comunist,

1069_1 

 în 1989 caricatura politico-socială devine sublimă, dar inexistentă… Urzica îngheaţă în lunga iarnă optzecistă şi desenul se aseptizează. Numai din cînd în cînd cîteva desene ne mai trezesc din amorţeala hibernării ceauşiste (nr 7, nr 9). Revista, de altfel, nu mai e bilunară, ci lunară şi pare a ieşi de la tipografie din obişnuinţă, la fel cum rîsul, de multe ori stenic de la finele anilor 60, se transformă în rictus. Desenele mimează grosolan ideea de caricatură. Tematicile pentru concursuri sunt de-a dreptul hilare, nu doar pentru cititorul de atunci, cît pentru cititorul de azi, stupefiat de monumentalul mecanism de îngrădire a libertăţilor de exprimare din timpul comunismului. Caricaturiştii amatori sunt nevoiţi să-şi găsească inspiraţia în teme apolitice, extrem de „plastice” ca Vad, Talaz, Vîrtej şi Revelion… Desenele sunt lipsite de haz, şterse, corecte din punct de vedere politic (nr 4, nr 10), nici măcar cu adevărat evazioniste din realitatea socială deprimantă.

 

nr1089

Însă, atunci cînd rareori se întîmpla ca desenul să aibă o tentă politică şi să scape de cenzură, acesta depictează dur realitatea socială vazută ca un zid pinkfloydian sau ca o burtă soresciană de balenă ce se cere spintecată, un angrenaj alienant din care trebuie evadat (nr 8)!

nr889 

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. a.m.
    Ianuarie 20, 2009 la 4:05 pm

    „Ar fi trebuit să răsfoiesc zeci de reviste, să citesc sute de cărţi că să înţeleg contexte diferite la care făceau referire desenele! Am ales, pe bună dreptate, să continuu la ceea ce studiam despre mişcările contestatare din Sua anilor 60 şi tipul de democraţie participativă pe care aceste mişcări o propuneau”.
    De ce pe buna dreptate? Ptr ca era atat de mult de lucru? Ptr ca nu puteai aduce nimic nou? Si ai invatat mai multe cochetand cu miscarile contestare?
    Mai apoi, adica 1971-1989 e atat de omogen? Nici pomeneala! Nici macar din pdv al caricaturii nu e omogen. Eu cred ca ai facut o greseala renuntand la studiu. Perioada 85-89 trebuie sa fie foarte interesanta. In intervalul 71-89 sunt alte intervale si mici populatii de caricaturi.
    APROPOS, am impresia ca unele bloguiri sunt doar asa aruncate intr-o pauza de tigara. Cele legate de comunism cu siguranta!!!

  2. dohocampus
    Ianuarie 20, 2009 la 4:37 pm

    Adi, cele trei perioade nu le-am inventat eu acum, ci sunt ale istoricilor si le-am luat din tratate de istorie. Si ei nuanteaza existenta acestor perioade, delimitate mai mult sau mai putin artificial, in functie de cercetarile proprii. Gandeste-te cat de ordonat delimitam acum evul mediu fata de modernitate. E un proces artificial, dar e necesar. Se poate vorbi la modul generic de trei, patru perioade ale comunismului romanesc, cu caracterstici specifice, evolutii particulare ale fiecarei perioade. Dar acribia ta e enervanta… intr-un post de cateva mii de semne nu am timp de toate nuantele de care vorbesti! Iar eu nu am zis ca intervalul 1971-1989 este perfect omogen si bineinteles ca se pot gasi si alte sub-perioade (71-77, 78-89 imi vin in minte) la o cercetare mai amanuntita.

    Am ales sa nu studiez caricaturile din reviste pt ca era prea mult de lucru (150 de ani de istorie) si nu doream sa imi petrec atat de mult timp prin biblioteci fara ca efortul respectiv sa fie apreciat. Am depus pe cand eram la master pentru o bursa de 4 milioane pt proiectul asta, insa nu am primit banutzii, in parte si pentru ca aveam nota mica la licenta (nota 7: pe o licenta, care imbunatatita s-a transformat intr-un volum relativ ok) si nu ma calificam astfel la criteriile UBB de performanta intelectuala. Altii, prieteni foarte buni, au primit bursa si ghici ce au produs?

    A, si legat de pauza de tigara. Rotatia mentala a gandului e cea din cateva rotocoale de tigara. Gandul sistematic e artificial, se consuma in mii de ore de concentrare si revenire pe un subiect anume. Intr-un articol de blog nu am pretentia sa inlocuiesc acel tip de gandire sistematica ce se gaseste prin tomuri, reviste de cercetare, site-uri de specialitate etc.

  3. a.m.
    Ianuarie 20, 2009 la 4:40 pm

    Si ptr ca tot m-am enervat – exista o tendinta in Romania (si asta se observa indeosebi la cei din mai tinerele generatii) de-a fi satui pana peste cap de discutiile despre comunism. Cred ca primul care a aratat ca lucrurile pot merge in aceasta directie este Ion Iliescu (sic sic sic!). Asta pot sa inteleg. A doua tendinta, si mai enervanta, este cea de-a sti totul despre comunism. De-a vedea asa printre randuri (cu parul intrat in ochi), cum face de exemplu si bloguirea de mai sus. Adi, in ceea ce ai scris tu nu este nimic analitic. Cred ca nu poate fi incadrat nici macar la jurnalism
    „faza de cancer a comunismului ceausist” – Alo? faza de cancer in sens de perioada, sau de faza cum este in constructia faza de prost?
    „Eu făcusem în eseu o radiografiere a regimului comunist (1949-1969-1989)” – Asa, repede-repede?
    „Tematicile pentru concursuri sunt de-a dreptul hilare, nu doar pentru cititorul de atunci, cît pentru cititorul de azi, stupefiat de monumentalul mecanism de îngrădire a libertăţilor de exprimare din timpul comunismului”. – ?? etc.

  4. a.m.
    Ianuarie 20, 2009 la 4:47 pm

    pai, daca nu poti sa scrii ceva relevant intr-o fraza de ce nu te lasi de meserie? Asta e alternativa? Fa pe bucatele!!
    Tot ce scrii se pune la dosar. Nu exista subiect facut in pripa sau in bascau. Nu suntem competenti – nu ne pronuntam. Musca sa se auda!
    Acesta este blogul tatalui meu:
    http://www.movvom.blogspot.com
    Poftim, lectie de bloguire!! Toate relevante si la obiect. Si se vede ca e de meserie. E caricaturist. ia trimite-i ce ai scris tu sa vedem ce raspunde!!

  5. dohocampus
    Ianuarie 20, 2009 la 4:51 pm

    Pe rand:
    1. nu sunt satul de discutiile despre comunism, apoi nu am observat tendinta asta. cred ca generalizarea ta e pripita!
    2. chiar nu am pretentia de a stii totul despre comunism, nu stiu din ce fraze de mai sus reiese ca spun lucrul asta.
    3. 1989: faza de cancer ca an terminal al comunismului.
    4. da, o radiografie rapida, eliptica. exista mai multe tipuri de radiografii
    5. da, tematicile erau intr-adevar hilare.
    6. deja facem teoria chibritului!

  6. a.m.
    Ianuarie 20, 2009 la 7:12 pm

    Deci, ca sa n-o lungimmm.
    Doua chestii:
    – acum vreo doua-trei saptamani ai postat un articol ceva de genu’: sa ghicim ce te enerveaza la doua fragmente legate de comunism.. Nu? In concluzie: ce tie nu-ti place altuia nu-i face!
    – tinand de alt registru, nu cumva tu ai facut un protest stradal in care luai atitudine impotriva junk-ului informational? Asta apropos de radiografia rapida, eliptica..

  7. prodan
    Ianuarie 21, 2009 la 10:21 am

    aha, deci tu ai fost admis la master pe baza unui proiect de cercetare, pe care l-ai abandonat şi în consecinţă dizertaţia ta va aborda alt subiect, care – dacă l-ai fi propus iniţial – risca să fie respins?
    mă! ai furat locul unui om cinstit.

  8. dohocampus
    Ianuarie 21, 2009 la 10:29 am

    hehe, fa pe justitiarul unde e cazul. i-am intrebat pe profi daca pot schimba proiectul si au zis ca e ok.

  9. marius
    Ianuarie 25, 2009 la 2:34 pm

    mai rar gasesti un personaj mustind de atata rea-credinta precum a.m. chestiunile pot fi desigur nuantate dar in nici un moment nu au fost enuntate contra-adevaruri care sa justifice adevaratele urechieri la care stimabilul blogger a fost supus.
    felicitari bloggerului pentru calm si masura.

  10. dohocampus
    Ianuarie 25, 2009 la 3:00 pm

    Mersi Marius! Dar nu e vorba de rea credinta la a.m. A avut dintre cele mai pertinente reactii la alte postari. Acum poate fi vorba de o izbucnire, o precipitare, o reactie exagerata, atata tot.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: