Prima pagină > Uncategorized > petiţie on-line pentru salvarea de la mediocritate a lumii

petiţie on-line pentru salvarea de la mediocritate a lumii

Aceasta e o Petiţie on-line pentru salvarea de la mediocritate a Pieţei Avram Iancu (şi, în general a lumii în care trăim!). O puteţi semna la comentarii. Dacă nu vreţi, nu e bai, rămân doar eu, nemuritor şi rece. Planul meu, spre deosebire de cel nihilist al lui Mihai Goţiu care cerea radicala înlocuire a lui Avram Iancu, este de a îmbina tradiţia şi modernitatea. În cazul neîmbinării lor, vorba lui Gellu Naum, să cretinizăm limbajul… Ideea e de nu muta soclul simbolului nostru ardelean şi naţional statal unitar, Avram Iancu, ci îmbinarea lui cu o tradiţie internaţionalistă deopotrivă iluministă, romantică şi mercantilă. În rezumat, ansamblul monomental gândit de artist va fi agăţat de mâna lui Avram Iancu. Rezultă, după cum ar spune criticii, un ansamblu dadaesque, postmodern şi ludic, noul peste vechi, păstrarea unui tradiţii vii prin repunerea ei în scenă etc. etc. Avram Iancu ţine eprubetele într-un gest simbolic de conectare a tradiţiei şi activismului autohton naţional statal unitar la marile curente de idei ale lumii, într-o operă de sincronizare lovinesciană cu pulsul lumii. Aşteptăm democratic sugestii de finanţare şi îmbunătăţire a proiectului. Dar să dăm cuvântul artistului, adică mie:

p1200062_pro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Denumire proiect: Proiectul vieţii

Descriere ansamblu: 3 eprubete de mărimi considerabile, cât două staturi de om, care conţin substanţe de culori diferite. În interiorul fiecărei epubete este expus un obiect. În prima eprubetă se află un lichid de culoare aurie. În interior apare un copil cu fruntea lată, ochi mari, inteligenţi de adult. Totuşi, e ceva nefiresc în trăsăturile lui, nefiresc cauzat de disproporţia dintre corp şi cap, alături de trăsăturile feţei. Sub eprubetă este o etichetă pe care scrie cu litere gotice: Secolul XVIII, Homunculus iluminist. În eprubeta următoare este un lichid de culoare violetă, iar în formolul închis la culoare al epubetei apare un Frankenstein monstruos, înfricoşător, disproporţionat. Pe etichetă scrie: Secolul XIX, Frankenstein. În a treia eprubetă apare un lichid şi mai întunecat. Înăuntru nu mai apare nici un om-monstru. Pe etichetă scrie: Secolul XX, Always Coca-Cola. În jurul eprubetelor, există o instalaţie conectată la eprubete care duduie, lichidele clocotesc, iar de deasupra eprubetelor iese fum, ca la experimentele din ora de chimie.

 

Explicaţie: Monomentul este o viziune sintetică, parodică, a trei secole de gândire. Într-o primă fază se parodiază idealul raţionalist (fruntea lată a copilului) al iluminiştilor din secolul XVIII, dar şi din secolele următoare, de a crea un om nou, o societate de intelectuali, care, prin educaţie, ar scăpa de superstiţii şi prejudecăţi. Este zeflemisită utopia iluministă a secolului XVIII în privinţa unui om capabil să se reinventeze exclusiv pe baze raţionale. Lichidul auriu simbolizează premisele optimiste ale „facerii” iluministe.

faust_image_19thcentury1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În a doua eprubetă, Frankenstein parodiază marea promisiune a revoluţiei industriale, încrederea prea accentuată a oamenilor secolului XIX în capacitatea tehnologiei prometeice (deja autonomizate de om) de a făuri un om mai bun. Creatura poartă, deloc accidental în ochii posterităţii, numele inventatorului, întrucât suntem fiinţe duale; purtăm în noi, ca să mă exprim romantic, sâmburele Binelui şi Răului. Frankenstein este devianţa încercărilor utopice ale ingineriei sociale. De aici, şi culoarea sumbră, violetă, ca analogie cu tenebrele romantice, cu pesimismul şi melancolia socială a romanticilor, în contrast cu optimismul iluminist.

wrightson_frankenstein1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În a treia eprubetă, omul-monstru dispare pur şi simplu din peisaj şi este înghiţit în lichidul negru de o comoditate celebră. Utopiile s-au consumat, au expirat. Nici măcar nu mai ai un om pe care să îl parodiezi într-un monstru, omul s-a depreciat în marfă.

 

 

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. ana
    Ianuarie 29, 2009 la 11:03 am

    uite, chiar mi se pare ca ar merge! nu atat pentru ca nu exista sculptura contemporana in Cluj, ci mai mult pentru fata „edililor” la vederea unei astfel de propuneri!

  2. dohocampus
    Ianuarie 29, 2009 la 11:11 am

    Primarul Apostu e un adevarat mecena al artelor, un om cultivat. Rafinamentul sau se vede din modul in care vorbeste, gesticuleaza, si, mai ales, prin viziunea articulata pe care o are asupra Clujului pentru urmatorii 20 de ani. Deja a spus ca va finanta 50% din proiect, insa, asa cum e normal, a zis ca e necesar un parteneriat public-privat. Deci, trebuie sa gasesc 50% din suma si o macara care sa puna ansamblul monomental cand va fi gata. Primaria nu dispune de macarale, din pacate. Asa ca gasesc comentariile tendentioase la adresa edililor nostri! Putin respect!

  1. Septembrie 29, 2009 la 8:01 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: