Prima pagină > Uncategorized > genocidul poate fi televizat?

genocidul poate fi televizat?

Găsiţi AICI articolul pe care l-am făcut cu Alin Mureşan (foto), fost coleg de-al meu de la Faculta de Jurna din UBB, care a contribuit la facerea unui documentar, chiar dacă nu mai e de acord acuma cu viziunea regizorului Sorin Ilieşiu asupra abordării acestuia a “Experimentului Piteşti”. Pe blog, găsiţi în întregime interviul on’line pe care l-am făcut cu el. Mia multe despre “Experimentul Piteşti” găsiţi pe site-ul ĂSTA! Observaţi o disfuncţionalitate a gândirii de dreapta, o miopie ideologică a ei: pentru profundele inegalităţi sociale, corupţia şi oligarhizarea societăţii capitaliste ar fi de vină tot comuniştii convertiţi la capitalism (ultima întrebare!). Mă întrebam acum în ce măsură poţi transmite ororile la care erau supuşi tinerii care au trecut prin „reeducarea” prin tortură la Piteşti. Sper ca Ilieşiu să fie îndeajuns de bun încât să poată transpune subiectul pe o pânză la cinema sau pe un ecran tv!

alin-muresan

De ce crezi că un documentar despre experimentul Piteşti e important?
Orice modalitate de a populariza „experimentul Piteşti” este importantă, pentru că cine înţelege Piteştiul, înţelege foarte multe despre lumea în care trăieşte. Piteştiul nu semnifică doar chintesenţa regimului comunist, cum am mai spus, ci explică şi de ce societatea românească arată aşa cum arată astăzi. Şi trebuie să fim sinceri: publicul unui film (chiar documentar) este mai larg decât al unei cărţi (oricât succes ar avea respectiva carte). Pe de altă parte, prin imagini poţi transmite mai multe emoţii, e mult mai convingător când vezi durerea unei victime în ochi, în glas, în privire.

De ce crezi ca televiziunile din România nu fac documentare despre trecutul recent al ţării (sau documentare în general)?
Din lipsă de iniţiativă. Şi când spun asta, nu dau vina doar pe televiziuni, ci şi pe producători privaţi, cineaşti, scenarişti, istorici… Cred că un proiect foarte bine făcut pe un subiect interesant ar avea şanse să fie produs, dar mai toate încercările de până acum au avut ceva amatoricesc în ele. Mai există şi mentalitatea asta păguboasă a nedezgropării trecutului, ca şi cum noi nu avem istorie, nu avem bunici şi părinţi, ca şi cum România s-a format de la sine, n-au existat războaie, tratate de pace şi aşa mai departe. Din această cauză cred că soluţia nu poate veni decât dinspre societate spre televiziuni, şi nu invers. Şi încă ceva: deşi se spune că în Bucureşti există o forfotă stimulantă pentru muncă, eu nu observ decât că e foarte simplu şi comod să preiei o chestie mediocră, dar cu succes la mase, decât să propui ceva nou. Eu o numesc lene.

Cum ai ajuns să colaborezi cu Sorin Ilieşiu la documentar şi ce anume în abordare vă desparte? Cum ar trebui să arate acest documentar din punctul tău de vedere?
Sorin Ilieşiu se gândea să facă un documentar despre Piteşti, dar nu avea „expertiza” de specialitate, iar eu doream să fac un film, dar îmi lipseau posibilităţile tehnice. Ne-am întâlnit, am început să lucrăm şi la un moment dat nu am mai lucrat împreună. S-a întâmplat ceva între mine şi dânsul, dar nu are nicio importanţă ce, doar că am considerat de comun acord că e mai bine să ne despărţim drumurile. Prin urmare, deşi iniţial am avut şi eu o contribuţie în pornirea proiectului şi în documentare, filmul pe care îl va realiza dânsul îi aparţine în totalitate.

nicolae-purcarea-4

[Foto: Nicolae Purcărea – S-a născut la 13 decembrie 1923 în Braşov. Profesia: merceolog/sculptor. A fost arestat în 1942 şi condamnat la 15 ani muncă silnică. A executat pedeapsa în închisorile Braşov, Văcăreşti, Piteşti, Alba Iulia. A fost rearestat la 6 martie 1945 şi internat în lagărul de la Caracal până în august 1945. A fost arestat a treia oară la 1 iunie 1949 şi condamnat la 7 ani muncă silnică. A executat pedeapsa în închisorile Craiova, Piteşti, Poarta Albă, Peninsula, Jilava, Gherla, Codlea. A fost eliberat la 29 mai 1956 cu domiciliu obligatoriu la Lăteşti. A fost arestat a patra oară în 12 septembrie 1958 şi internat administrativ 24 luni, după care i s-a reactivat condamnarea din 1942. A executat pedeapsa în închisorile Culmea, Grind, Galaţi, Aiud. A fost eliberat la 29 iulie 1964]

Ce ecouri a avut cartea ta Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate şi de ce o a doua ediţie?
Eu sunt mulţumit, am avut ecouri pozitive şi dinspre victime, şi din partea presei. În plus, cartea s-a vândut foarte bine. Ediţia a doua e necesară din mai multe motive. În primul rând, cartea este perfectibilă şi ca şi conţinut, şi ca viziune. De la publicarea ei şi până astăzi am găsit foarte multe surse noi (sau vechi, dar pe care nu le-am avut la dispoziţie până acum). Sunt multe documente apărute între timp, am descoperit victime noi cu poveşti foarte consistente şi, mai presus de toate, nu mai resimt presiunea timpului. Prima ediţie a fost oarecum grăbită, fiindcă am ţinut şi ţin foarte mult că rezultatele cercetărilor mele să fie cunoscute de victime. Or, ei au o vârstă înaintată. Doi dintre oamenii cărora le dedicasem munca pentru prima ediţie au murit înainte să apară cartea, ceea ce m-a frustrat teribil. Acum am oarecare linişte din acest punct de vedere.

Care este tortura care te-a şocat cel mai tare din mărturiile pe care le-ai cules? O întrebare care decurge după o scurtă reculegere: Cum poţi povesti despre asemenea grozăvii ca jurnalist (că ai şi tu un background jurnalistic şi poţi să îmi spui) fără să cazi în ispita unui senzaţionalism macabru?
Sincer îţi spun că am citit şi am auzit atâtea, încât nu mai pot să fac niciun fel de top şi nici măcar nu ştiu dacă are vreo importanţă. Oricât de scârboase şi inumane au fost torturile fizice, să ştii că cele de natură psihologică sunt mai greu de suportat. Vara trecută am vorbit cu unul dintre agresorii cunoscuţi din Piteşti şi mi-a povestit momentul cedării, când l-a bătut (atenţie, fără să i se ceară lucrul ăsta!) pe prietenul şi şeful său de lot, fiindcă s-a simţit trădat de acesta. Ei, crede-mă, o mărturisire de genul ăsta este mult mai intensă decât poveştile despre torturi, fiindcă atacul asupra spiritului a fost mai puternic (şi de cele mai multe ori ireversibil) decât cel asupra fizicului.
Cât despre senzaţionalismul la care te referi, pur şi simplu nu mă caracterizează deloc. Ba chiar mă dezgustă. Iar subiectul Piteşti este atât de greu şi de complex încât nu se potriveşte cu o abordare lipsită de bun simţ.

penitenciarul-aiud-ansamblu

[Foto: Vedere de ansamblu asupra închisorii Piteşti]

Există un proces, mai degrabă metaforic, moral, decât cu efecte juridice, al comunismului şi al crimelor lui. Dar mergând în altă zonă: Există şi crime (metaforice au ba) ale capitalismului actual?
Când o să avem curajul să mergem până la capăt cu dezvăluirile trecutului nostru, să ne asumăm atât curajul rezistenţilor, cât şi ruşinea colaboratorilor, atunci o să ne putem explica şi România de astăzi. Întrebarea ta ar necesita un răspuns prea lung, aşa că am să mă rezum la un singur exemplu. Există străzi şi cartiere în Bucureşti „rezervate” pentru demnitari şi oameni avuţi; sunt aceleaşi străzi unde înainte de 1989 stăteau liderii partidului comunist. Nici nu mai contează că vorbim despre aceleaşi personaje şi că aveam „revelaţia” asta pe când mă plimbam pe strada Muzeul Zambaccian. Nu putem avea un capitalism normal aplicat de comunişti. Şi mai este o diferenţă esenţială: capitalismul poate funcţiona, câtă vreme nu este prost înţeles şi aservit. Comunismul nu a funcţionat niciunde şi nici nu poate funcţiona, pentru că este total utopic.

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Alin
    Februarie 16, 2009 la 9:20 am

    Sa stii ca stanga are o mare problema daca nu accepta ca felul in care arata Romania azi i se datoreaza. Sper ca o sa intelegi ca ce spuneam eu este ca aceiasi oameni care au inventat oranduirea comunista, o aplica si pe cea de dreapta. Nu doar la noi, ci peste tot. Or ei sunt oameni pentru care nu exista concepte de stanga, dreapta, bine, rau. De aici aberatiile care exista si in capitalism. Lasa putin ideologia la o parte si o sa intelegi ca eu nu sustineam perfectiunea capitalismului, ci faptul ca el nu e funciarmente tampit, spre deosebire de comunism 😀

  2. dohocampus
    Februarie 16, 2009 la 9:38 am

    Inteleg unde bati, dar sa stii ca te contrazici. Aceiasi oameni nu au „inventat oranduirea comunista”, ci au aplicat un sistem stalinist de guvernare. Apoi, nu sunt aceiasi. Dintre oamenii cu functii importante inainte de 89, ne putem referi doar la Iliescu. Restul erau din a doua, a treia garda.

    Zici ca stanga e responsabila pentru felul in care arata inapoierea azi, dar zici ca pentru oamenii astia nu exista concepte de stanga sau dreapta, bine sau rau. Ideologia nu am cum sa o las la o parte, pentru ca ideologia e pur si simplu un sistem de idei personale care poate sa acumuleze idei din mai multe curente politice, filosofice etc. Cine nu are ideologie, care e de fapt un autocosmos de credinte si orientari mentale, e cel mai usor de manipulat, omul unidimensional al lui Marcuse.

    Nu cred ca exista un comunism funciarmente tampit, cred ca exista atatea comunisme cati oameni exista. Unul era comunismul lui Marx, altul al lui Pol Pot. Unul era socialismul utopic al lui Fourrier, altul, presupus realizabil, al lui Ceausescu. Unul era sindicalismul pragmatic in doleante al secolului XIX (ora de munca de 8 h, pensii, beneficii pt boala etc) si alta e viziunea utopica a acelorasi lideri sindicali privind societatea viitoare.

    In concluzie, si sarind peste multe etape de argumentare, societatea romaneasca arata asa cum arata, in principal, din cauza capitalismului romanesc si nu din cauza comunismului romanesc (asta e o chestie secundara, tertiara).

  3. Alin
    Februarie 16, 2009 la 9:54 am

    Nu ma contrazic, doar nu ma fac inteles. Stalinismul nu exista, exista doar comunismul. De la Marx, la Lenin, la Stalin, la Pol Pot si la orice comunist vrei, ideologia lor se bazeaza pe violenta (Dictatura proletariatului este violenta neingradita de lege – Lenin). Arata-mi un singur loc unde a reusit comunismul si o sa ma recunosc infrant. Daca comunismul (cacofonie intentionata :P) nu e utopic prin definitie, de ce a esuat in toate interpretarile lui, dupa cum spui tu?
    Cat despre Romania, nu de functii e vorba, ci de faptul ca dupa 89 s-a produs o rotatie a cadrelor, tipic comunista. Uita-te in primii 10 bogati ai tarii si o sa vezi ca in afara lui Becali, toti, fara exceptie, sunt fie securisti, fie agenti de influenta ai Securitatii. Daca crezi ca asta n-are legatura cu felul in care arata capitalismul romanesc, cred ca te amagesti 🙂

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: