„G 4” la Muzeul de Artă

Redau integral articolaşul meu despre expoziţie. În ziar a intrat trunchiat, din cauza reclamei. Acolo e un articol mediocru, pe blog, în schimb, sunt Benjamin şi  mici povestioare care ies din şablonul media. Faceţi o comparaţie. AICI e textul din ziar!

La Muzeul de Artă s-a deschis expoziţia itinerantă „G 4” a patru artişti plasticieni din Bucureşti. Membrii Uniunii Artiştilor Plastici din România, Traian Boicescu, Gheorghe Gogescu, Viorela şi Vintilă Mihaescu, îşi expun lucrările de pictură, acuarelă, tapiserie şi grafică digitală până la începutul lunii martie, după ce expoziţia a rulat până acum la zece muzee din ţară.

Artiştii de vârste apropiate nu au neapărat o viziune de ansamblu comună. „Fiecare are lumea lui, deşi există o unitate în diversitate, printr-un standard profesional asemănător”, spune Gheorghe Gogescu, care a venit pe lângă picturi cu nişte lucrări de tapiserie într-o zonă decorativă. „Am conceput diverse forme pe computer, apoi formele le-am transpus pe lână, pe care am răsucit-o pe mici baghete de carton”, descrie modul în care şi-a construit lucrările artistul bucureştean.

„Artele decorative sunt considerate acum minore, însă în Antichitate nu exista formula asta de artă minoră, din simplul motiv că toate artele se intergrau cultului religios şi aveau un rol ritualic. Erau astfel o parte din întreg”, spune artistul. Gogescu taxează artele mai noi, fotografia, afişul şi artele multimedia, ca fiind adesea propagandă, datorită multiplicării lor în slujba politicului. „Adesea, suportul devine mai important decât mesajul”, crede artistul plastic. Artele noi şi-ar fi pierdut aura şi unicitatea, spre deosebire de artele tradiţionale, crede el.

Lui Vintilă Mihăescu nu-i place să explice ceea ce pictează, ori să scrie despre arta sa (foto). „Dacă aş fi ştiut să scriu, mă făceam scriitor, nu pictor”, spune el. „Uite, mi s-a întâmplat la o expoziţie în ‘85, în Bucureşti. Erau doi tineri care se plimbau, se tot uitau şi apoi vin la mine. «Noi ne dăm seama că ne place, dar nu înţelegem de ce ne place», zice bărbatul. «Ea e soţia ta?», întreb eu. «Da», zice. «Şi îţi place de ea?». «Da, desigur!». «Dar de înţeles, aşa-i că nu o înţelegi totdeauna? Ei, aşa-i şi cu arta»”, încheie artistul bucureştean.