Prima pagină > Uncategorized > deconectat

deconectat

Am făcut de curând o emisiune la Radio Cluj cu Sergiu Mişcoiu, asistent la Studii Europene şi Ciprian Mihali conferenţiar la Filosofie în UBB, despre libertate presei şi cenzură. Discuţia era prilejuită de Ziua Internaţională a Presei (3 mai) şi o dezbatere pe tema libertăţii Presei la Centrul Cultural Francez. Ar fi trebuit să transcriu interviul pentru revista Tribuna. Nu am făcut-o din mai multe motive. De pidă, eram cu toţii de acord asupra problemei de fond – libertatea de expresie trebuie garantată în mod necondiţionat bla bla. Atunci cum se face că se încalcă atât de des acest principiu? În emisiune nu am reuşit să devoalăm foarte coerent mecanismele prin care se încalcă libertatea presei de către diverşi factori economici şi politici. Prea puţină cazuistică…

 

Apoi, prea puţine soluţii la concentrarea presei. S-a vorbit despre libertatea sporită de exprimare în mediul virtual, dar, mai degrabă, s-a schiţat o perspectivă alternativă. Din punctul de vedere al profesorului Mihali, şi al tuturora la o adică, informaţia trebuie să formeze, să genereze o conştiinţă critică. Cum s-a ajuns atunci la un tip de receptare, în bună măsură, pasivă a informaţiilor venite din presă (când sunt informaţii şi nu un vulgar infotainment)? Cum pot genera informaţiile o participare publică mai coerentă în România? Cum se poate răsturna situaţia? Cum se poate produce mai puţină informaţie şi la un nivel mai ridicat? Parcă la întrebările astea nu s-a răspuns în emisiune şi bănuiesc că nici voi, făţarnici cetitori, nu aveţi nişte analize foarte coerente.

 

După ce am transcris câteva paragrafe din interviu, m-am oprit, mi-am luat o carte de literatură. E un scriitor încă necunoscut mie, J.L Carr, cu un microroman care se numeşte O vară la ţară. Dacă tot nu mă pot conecta la realitate, la problemele expuse mai sus, atunci mai bine mă deconectez.

 

Ce s-a întâmplat din moment ce s-a deteriorat situaţia libertăţii de exprimare într-un timp atât de scurt, în anii 2006-2008 [potrivit unor clasamente realizate deAmnesty International şi Reportes sans Frontieres, România a coborât în clasamentul libertăţii de exprimare, fiind pe locul 44 în cazul primei insituţii amintite, ori pe 47 după cea de-a doua]?

Sergiu Mişcoiu: Aş încadra situaţia într-un fenomen mai larg specific ţărilor central şi sud est europene: e o problemă de concentrare a proprietăţii în domeniul mediatic. Există un pattern în statele fost comuniste, dar se întrevede şi în unele state din Africa sau Asia în curs de democratizaze. După un regim totalitar, există o stare de anarhie în domeniul presei. Toată lumea vrea să se exprime, încearcă să obţină finanţări care să permită accesul la exprimare, apoi urmează o perioadă de consolidare. În această perioadă de consolidare există riscul derapajului prin hiperconcentrarea proprietăţii în domeniul presei. Acest proces de concentrare, care s-a întâmplat în România după 2006, reprezintă o detertiorare a capacităţii de a te exprima liber, fără constrângeri venite de deasupra ta.

 

Bun, dar ce e rău în concentrarea presei, la o adică de ce trebuie să se exprime toată lumea? De ce trebuie să existe o fiţuică locală în vreun orăşel de câteva mii de locuitori şi nu un trust puternic care poate trimite oameni bine pregătiţi în acea localitate?  Presa se poate profesionaliza printr-o astfel de concentrare, jurnaliştii sunt mai bine plătiţi, mai profesionişti…

Ciprian Mihali: E o întrebare capcană, mai degrabă. Pericolul cel mai mare pentru presă nu mai vine din partea politicului, ci din partea unor mecanisme de putere care pot să fie şi politice, dar nu neapărat. Cel mai adesea aceste constrângeri au o formă economico-politică. […] E foarte bine să exite acea fiţuică, pentru că liberatatea de expresie trebuie să existe în formele cele mai elementare.

 

Adevărul e că cel mai fain m-am simţit ca jurnalist (în devenire) a fost pe când eram la fiţuica studenţească Exi(S)T şi nu în TVR, Radio Cluj, Ziua de Cluj etc. Articolele acelea super de nişă, amatoriceşti, hormonale… chiar făceau (mici) valuri.

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: