Arhiva

Archive for Septembrie 2009

no future

Septembrie 29, 2009 Lasă un comentariu

„Capodopera sculpturală” pe care aş prezenta-o ar fi ASTA! De la eprubeta din perioada iluministă şi idealul facerii unui om nou, raţional, laicizat, la eprubeta deopotrivă comercială şi nihilistă a celor de la Coca-Cola, eprubeta lui No Future pentru umanitate, căci nu mai e loc pentru utopii. Doar Marx l-a fătat pe Lenin, Lenin pe Stalin şi Stalin pe Ceauşescu, nu?

stompan call

Anunțuri
Categorii:Uncategorized

do it yourself?

Septembrie 22, 2009 20 comentarii

[Update: Miercurea asta la Nopţi în Campus va fi Laura Sandu de la PATRIR, participantă zilele acestea la marşul bicicliştilor şi flashmobul de Ziua Păcii (orele 22.00 – 00.00, 95, 6 FM sau www.radiocluj.ro). Alături de ea vom povesti despre dificultăţile constituirii unei societăţi civile în România, despre temele de protest civic în Germania, unde a lucrat un an, foarte exotice pentru noi, despre activitatea ei ca peace worker, dar vom avea şi cel puţin o oră de muzică, din mai multe sfere lingvistice, cu tematică socială]

Ieri am participat la un flashmob organizat de Institutul Român pentru Pace (PATRIR) cu ocazia Zilei Internaţionale a Păcii.

International_Day_of_Piece_2006

M-am bucurat că a participat lumea, eram peste cincizeci la flashmob-ul organizat spontan, fără fonduri anume. Ce am făcut? În faţa Casei de Cultură a Studenţilor şi în Piaţa Muzeului, am îngheţat timp de cinci minute într-o poziţie anume ţinând în mână un mesaj care să simbolizeze pacea.

pt blog

Din ce am observat, în ultimii ani la Cluj acţiunile de stradă au o dinamică din ce în ce mai energică, deşi timidă în raport cu spaţiul vestic. Spaţiul public e mai puţin letargic şi nu mai e lăsat ca pe vremuri doar pe mâna autorităţilor sau companiilor private. Totuşi, mişcarea civică e încă firavă. În afară de marşul bicicliştilor, care avea şi câte 250 de participanţi la unele ediţii, nu am constatat la Cluj mişcări civice de masă, programatice, pentru revendicarea unor drepturi.

Am scris un articol, la rubrica de ecologie, pentru revista „Familia şi şcoala”, care se va lansa cât de curând pe piaţă. Îi doresc mult succes Ancăi Mizumschi cu noul proiect editorial. Aici puneam accentul pe mişcări civice informale, care nu necesită finanţare din partea statului sau a marilor companii. Am mai mare încredere în astfel de acţiuni ale societăţii civile pentru că încurajează participarea dezinteresată, gratuită, amatoare, chiar anarhică, spre deosebire de societatea civilă constituită în ong-uri care nu acţionează într-o problemă cutare dacă nu are asigurate fonduri pentru respectivul proiect şi pentru propriile salarii. Altfel construită diferenţa între aceste tipuri de societate civică, e că una e constituită la firul ierbii (grass root organization, cum ar zice anglo-saxonii), mai spontană, iar cealaltă e mai birocratică, însă mai bine organizată.

Do it yourself?

 

Trec pe la un prieten să îmi fac rost de ceva muzici. În timp ce copiem electro-uri mai lente, glitch-uri bruiante şi jazz-uri fine pe stick, stăm la poveşti în bucătărie, la o cafea. Dan Aga pune la murat o ditamai lebeniţă şi caută în cămară ceva ingrediente. Văd că are un sac imens, din care dau pe-afară câteva PET-uri. Foarte curios, întreb ce e cu PET-urile, cum de a strâns atâtea. Îmi spune că are deja câteva sute, râspândite prin cotloanele apartamentului. Le-a dus mai demult la supermarketul de lângă el, unde e un centru de reciclare, dar o dată nu era nimeni acolo şi se săturase să aştepte, iar altădată omul care colecta PET-urile se răstise la el.

 

Dezgustat de cantitatea enormă de deşeuri pe care o producem, i s-a aprins beculeţul pentru o acţiune stradală tare ţăcănită. „După ce mai strâng câteva sute, o să le lipesc pe toate de mine până nu mi se mai vede faţa şi am să ies în stradă. Merg până în centru, când se gată lucrările la statuia lui Matei Corvin [Cluj] ”, îmi zice Dan râzând. „Da, da, mă distram eu, şi scoatem un manifest cu PET-ologia, noua ştiinţă care cuprinde România, megadisciplina consumului”, îi răspund. Inspirat de Dan, m-am apucat şi eu de colectat PET-uri. Am peste cincizeci, majoritatea fiind de la un chef de la vecinii de pe scară.

 

Mai convingem câţiva prieteni să ni se alăture, chemăm presă la viitoarea acţiune şi poate, poate facem niscai presiuni asupra oamenilor să adune selectiv gunoiul ori să facă reclamaţii la administraţia locală pentru ca autorităţile să ofere containere adecvate pentru colectare selectivă. Măcar să popularizăm ideea ca magazinele mari să ofere recompense pentru clienţii care reciclează la magazin. Recent, în Franţa s-a deschis în parcarea unui mall o staţie verde care oferă clienţilor bonuri de reducere dacă pun în orificiile automatului PET-uri, hârtie, sticle etc. De ce nu ar exista şi la noi un asemenea automat? O astfel de mişcare civică, de stradă, se poate realiza fără să fim organizaţi într-un ONG, să aşteptăm fonduri de la vreo instituţie publică sau privată. Dimpotrivă, ne ghidăm după acel simplu motto anglo-saxon: Do it yourself! Oricum, chiar dacă nu reuşim să provocăm luarea unor măsuri din partea autorităţilor sau a companiilor, chiar şi imaginea exotică a unor baloane umanoide puhave, formate din sute de PET-uri, plimbându-se prin oraş, o să aibă, cred eu, un impact destul de mare. Astfel, ne putem mulţumi şi cu o simplă campanie de conştientizare a urâtului şi răului pe care îl provocăm. PET-uri în râuri, în rezervaţii, pe câmpuri, în pădure, pe stradă, de ce nu şi pe noi, impregnaţi puternic de lumea de plastic pe care am creat-o?

DSC02428 

O acţiune de succes care îmi vine rapid în minte aparţine unor elevi şi profesori (foto) care, în mod asemănător acţiunii preconizate de noi, nu erau constituţi într-un ONG şi nu aveau fonduri speciale derulării unei campanii ecologice. Elevii şi profesorii de la Liceul Terapia din Cluj au scris o petiţie în care cereau curăţarea şi amenajarea Canalului Morii care străbate centrul Clujului. Petiţia, semnată de aproximativ 1.500 de clujeni, a fost preluată de ziare. Cu modesta mea contribuţie, a fost organizată apoi o acţiune de stradă la care a venit toată media clujeană şi s-a impus astfel subiectul pe agenda publică. Era o fericire să îi vezi în stradă pe elevii bucuroşi că mai trag un chiul de la şcoală (însă unul responsabil!), alături de profesoare şi directorul adjunct. Afişau bannere, împărţeau fluturaşi, încercau să convingă lumea să semneze petiţia. Consiliul local a anunţat, ca urmare a mai multor presiuni de acest fel, alocarea unor fonduri de câteva milioane de lei pentru curăţarea unor tronsoane din acest canal încă urât mirositor şi mizer.

 

Anglo-saxonii au o tradiţie îndelungată a responsabilizării civice. Îşi pot permite să fie îndeajuns de direcţi şi să pună adesea, imperativ, semnul exclamării la îndemnul lor. În spaţiul nostru public mai umil, mai dezinteresat civic, am să întreb doar, cu un licăr de speranţă: Do it yourself?

 

 

 

Categorii:Uncategorized

goodvybzone la nopti in campus

Septembrie 21, 2009 8 comentarii

Lunea asta, intre 22.00 – 00.00, la Nopti in Campus (95, 6 FM sau www.radiocluj.ro), vine Bakutayan, organizatorul festivalului electro de la Baisoara. Vom avea muzici care sa vorbeasca de atmosfera festivalului, povesti despre organizarea lui, dar vom pove si chestii mai exotice despre traiul lui Bakutayan intr-un squat.

AFIS gata

goodvybzone

25 – 26 septembrie


2 scene – visuals – food – tea house –


bar – jam session – camping


scena a – jaheyo, electroclown, muhaha, orcka, trafyk, h500


scena b – dubwizard, vandallentov, bt_breaks, bakutayan, flood


visuals – dan borax, laslo


jonglerii cu foc


surprise guest!!!


inainte de cabana militara – baisoara, cj


urmariti semnele


suport tehnic 20 ron


revervari bilete : 0746452798, goodvybzone@yahoo.com

Categorii:Uncategorized

Prinde hotii de biciclete

Septembrie 17, 2009 6 comentarii

bicifilm

Ne vedem marti la o editie mai speciala a marsului, cu discutii cu oficialitatile si proiectie de film. Tare fain afisul lui Mihai Guta de la slicker! Via reactieinlant.ro:

Marti (ATENTIE, nu Sambata), 22 septembrie  2009, se va desfasura la Cluj-Napoca o noua editie a marsului biciclistilor clujeni (a 25-a din seria lunara “critical mass” inceputa in toamna anului 2007 in continuarea celei anuale incepute de CCN in 1998). Este o editie in care sarbatorim 2 ani de marsuri lunare pe bicicleta.

Totodata, este si ziua Europeana fara masini!

Sunt bineveniti toti clujenii care au bicicleta! Intalnirea participantilor va fi, ca de obicei, la ora 16:30 in Parcul IL Caragiale (zona Skate Park, langa Palatul Telefoanelor – acces din str. G.Baritiu), startul efectiv urmand a fi la ora 17:00.

Traseul propus este:

Parcul I.L.Caragiale, Str. Baritiu, Splaiul Independentei, Hotel Napoca, Str. Eremia Grigorescu, Str. George Enescu, Str. Bartok Bela, Str. Lacului, pasarela peste Somes, pista pentru biciclisti de pe malul Somesului, Str. Uzinei Electrice, Aleea Stadion, Str. C.I.Hossu, Str. Mihai Eminescu, Str. Iuliu Hatieganu, Str. Clinicilor, Pta. Pacii, pista pentru biciclisti str Republicii, pista pentru biciclisti Str. A. Iancu, str. Universitatii, Str. M. Kogalniceanu, Bastionul Croitorilor.

La Bastionul Croitorilor avem invitatie din partea Primariei Cluj-Napoca pentru a lua parte la inaugurarea oficiala a noilor cai de comunicatie  pentru biciclete din Cluj-Napoca, va avea loc lansarea conceptului “Clujul Mobil” si va fi prezentata strategia de promovare a bicicletelor de catre Primaria Cluj-Napoca, vor fi prezenti reprezentanti ai Politiei, ai A.P.M., ai Primariei cat si presa.

Dupa acest eveniment vom continua spre Pta. Cipariu, Pta. Stefan cel Mare, Pta. A. Iancu, BD. 21 Decembrie 1989 cu finalizare in Pta. Unirii, in fata la Casa Municipala de Cultura, unde va avea loc o proiectie de film, unde sunt invitati toti cei care participa la mars.

Categorii:Uncategorized

the art of traveling is hard

Septembrie 9, 2009 8 comentarii

AnkeTiuk: Ce-ţi place să citeşti în călătorii? Cum alegi ce vrei să citeşti în concediu-călătorie? Cu ce-ţi umpli MP3-ul/iPHON-ul pentru concediu-vacanţă?

 [Despre câteva din lucrurile de mai jos am mai scris în urmă cu o lună pe blog, aşa că s-ar putea să vă fie cunoscută rezerva mea faţă de pelerinajele moderne. Uitându-mă peste rândurile de mai jos îmi dau seama totuşi că răspunsul meu imposibil e un fel de fă ce zice popa, nu ce face popa. M-ar interesa, ca să duc întrebarea lui Mihail Vakulovski de la Tiuk mai departe, ce muzici ascultaţi şi ce cărţi citiţi în concedii-vacanţe]

Aşa ciudat o să răspund la întrebare, că o să ziceţi că mă scarpin pe frunte ducând mâna după ceafă. Dar uneori e necesar ocolul ăsta. Nu prea călătoresc, nu prea cunosc noţiunea de muncă sau refuz s-o cunosc. Când simţeam că muncesc, în sensul de efort, strădanie, activitate alienantă, nu ştiu cum se întâmpla, dar ba ajungeam să îmi dau demisia, ba mă dădeau alţii afară. Cum nu prea „muncesc” şi astfel nici nu prea am bani să călătoresc, tot astfel nu prea am noţiunea de vacanţă. Am mintea hodinită, în vacanţă chiar şi luni dimineaţa, mă bucur că am timp să mă întâlnesc mai tot timpul cu prietenii la o cafea la orele amiezii. Adesea, nu percep munca pe care o fac pentru radio ca lucru propriu-zis, e ca o cafea sau o ieşire la bere, la care sunt martori şi ascultătorii Radio Cluj (ce-i drept, am senzaţia asta la emisiunile mai reuşite).

 

Una dintre cărţile mele preferate din perioada comunistă e romanul-eseu „Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter” de Matei Călinescu. Păcat că sunt prea multe opinii şi prea puţină viaţă, altfel cartea era o capodoperă. Iar paradoxalul Zacharias Lichter vorbeşte aspru despre călătorii: „Eu cred că în epoca noastră călătoria a devenit, cu foarte rare excepţii, o nevoie subiectivă, o dorinţă de a trăi în dulcea falsitate a aparenţelor, în odihnitoarea disponibilitate. Căci, fără îndoială, întreaga psihologie a călătorului modern se situează sub regimul disponibilităţii şi al lipsei de răspundere care se convertesc într-o mică efervescenţă, în  „grizeria” excitată a curiozităţii. Călătorul transformă continuu lumea într-un spectacol de varietăţi, menit să-i uşureze, să-i stimuleze – în plan moral – procesele digestive, căci spiritul lui funcţionează în perfectă analogie cu un aparat digestiv care s-ar hrăni cu impresii. Nu trebuie să ne surprindă cîtuşi de puţin faptul că în din ce în ce mai marele Imperiu al prostiei gustul pentru călătorii e foarte dezvoltat: efortul aplicat şi tenace are nevoie, periodic, de o relaxare turistică, de un divertisment cu valoare stimulatoare, care face să crească „pofta de muncă”. Cred că plăcerile proştilor se înfăţişează mediocru, sub forma micilor excitaţii turistice, a satisfacţiilor vagi şi atât de iluzorii pe care le poate da disponibilitatea”.

 

Mi se poate reproşa că există, totuşi, forme alternative de a călători. Poţi merge cu autostopul, în vreun camion şi să te distrezi de manelele ascultate de şofer, să încerci să îi înţelegi lumea sau poţi să călătoreşti ca un couchsurfer. Poate aţi auzit de acest fenomen: poţi fi găzduit gratuit de tineri din alte oraşe, din alte culturi, să te împrieteneşti astfel cu ei şi depăşeşti turismul industrial, de masă… Cu toate acestea, pentru mine, călătoria, că e alternativă au ba, e o formă ieftină, chic, mediocră, de actualizare a multelor noastre dorinţe.  Iar dorinţele noastre, nu că o iau razna, dacă sunt necontrolate, nedisciplinate, ele sunt razna în sine. Idealul călătoriei constă pentru mine, şi poate sună iraţional, într-o restricţie a nevoilor şi dorinţelor, iar astfel excursia sau, mai degrabă, excursul, nu poate fi altul decât cel interior. Călătoria exterioară o pot concepe doar în forma rătăcirii destinaţiei, obiectivului, planului de atins, contabilizării rezultatelor şi „experienţelor”. Totuşi, dacă accepţi rătăcirea, accepţi şi faptul că s-ar putea să nu te mai întorci înapoi. Între două staţii de tren nu te poţi uita pe tine, aşa cum vezi feţele languroase, pierdute cu privirea pe geam, pe care le întâlneşti adesea în compartimentele de tren. Senzaţia e falsă. Rătăcirea e în pădure, unde nu ai siguranţa drumurilor prestabilite… Poate că e pădurea narativă la care făcea referirie Umberto Eco. Port o nostalgie pentru călătoriile medievale, când lumea se putea întrerupe brusc şi cădeai într-o prăpastie, iar la ecuator treceai printr-un inel de flăcări. După cum Celălalt pe care îl puteai întâlni putea fi un centaur, dragon sau unipod. Cu IPod-ul nu ştiu dacă urechile sunt la fel de deschise pentru astfel de întâlniri.

 

Azi, într-una din vacanţele mele zilnice, citesc Viaţa în vremea lui Carol I, de Ion Bulei şi astfel călătoresc într-o Românie sepia, din La Belle Epoque. Uneori sunt fermecat de pitorescul ei, alteori îngrozit de crasele inegalităţi ce există pe acele meleaguri în care Orientul se întâlneşte cu Occidentul. Imaginile sepia sunt bruiate de roşul închis, aprins, al piesei Ninei Kinert, The art is hard, care mă învăluie, mă unduie lasciv pe repeat şi mă îndeamnă la câte-un popas, departe de lectură.

Categorii:Uncategorized