Arhiva

Archive for Februarie 2010

„furtună, probleme…”

Februarie 27, 2010 1 comentariu


[Radu Hangan – Stare de spirit, vaporul roşu]

Categorii:Uncategorized

fotografie în la port

Februarie 25, 2010 3 comentarii

Radu Ilea e unul dintre cei mai buni cameramani alături de care am lucrat în TVR. E şi un foarte ok fotograf, absolvent al UAD Cluj. Expune, începând de azi până în 11 martie în La Port, pe strada Bolyai Janos, nr. 1/A. N-am mai fost până acum în La Port, deşi am auzit o grămadă de lucruri de bien de ceainărie, dar am să ajung într-una din zilele astea.

Radu Ilea: „E vorba despre „fotografie decorativa” (peisaj, compozitii, natura moarta, etc.), adeca, nemic conceptual. Daca vor conceptual,  spune-le sa se uite la MNAC (muzeu national de arta contemporana), unde e pe rol expozitia organizata de ECB (European Central Bank) si unde am 4 piese expuse.

Iar daca vor experiment, sa ma sune (0744563490), ca sa le arat ce am facut la master (http://www.ziuadecj.ro/action/article?ID=17460)”.

Categorii:Uncategorized

prin sine spre alţii

Februarie 23, 2010 2 comentarii

[TV Pig Flu Paranoia]

Unul dintre autorii pe care îi stimez mult, N. Steinhardt, a scris o carte bună de critică literară şi eseuri care se intitula foarte sugestiv pentru tipul de dragoste, agape, pe care o emana – Prin alţii spre sine. Rulat într-un ego latifundiar, păgân şi senzual, mă raportez invers la oameni. Într-o rostogolire am ajuns la Radu Hangan, alias ezu (articolul a fost publicat recent în revista Tribuna).

Tânărul artist bistriţean, Radu Hangan, îşi expune lucrările de pictură în cafeneaua clujeană Insomnia (str. Universităţii, nr. 2) până la începutul lunii martie, în cadrul proiectul Eu – RO.conform, derulat în perioada 2009-2010 de unul din patronii cafenelei, Lorinczi Gyula. Expoziţia, vernisată la începutul lunii februarie în prezenţa fotografului Dorel Găină şi a unui public amator de pictură, nu are nume.

Cam astea ar fi faptele, expuse pe scroll, ştirist, sec şi cam anapoda. Anapoda, de exemplu, pentru că expoziţia nu are nume pentru că s-a uitat pur şi simplu de acest aspect. De organizarea şi promovarea expoziţiei m-am ocupat eu – pentru prima dată într-o postură de curator – şi într-o anumită măsură reprezentanţii Insomnia care au oferit spaţiul. Pe Radu Hangan nu îl întâlnisem până în ziua vernisajului. Povestisem doar pe messenger. Îmi propusesem în urmă cu doi ani să trimit la festivalul stompan din Bistriţa, dedicat artelor plastice, un reportaj-eseu despre fotograful Dorel Găină. N-am mai trimis „lucrarea” pe messenger lui Radu, unul dintre organizatorii stompan, din simplul fapt că mi s-a părut prea slabă şi mai degrabă jurnalistică decât artistică. Însă, din când în când, trimestrial, povesteam pe mes, iar Radu îmi trimitea lucrările lui. Eu mă bucuram de savoarea lor ludică, de şarja sa ironică asupra unor realităţi sociale româneşti năclăite, de îmbinarea plină de umor a artei „înalte” cu referinţa „joasă”, pop, de titlurile foarte inspirate, lucruri care se văd şi în expoziţia sa din cunoscuta cafenea clujeană.

Unul dintre motivele pentru care am acceptat să pun umărul la organizarea expoziţiei, mai ales că nu am absolut nicio pregătire în zona artelor plastice, e tocmai faptul că nu percep ceea ce face Radu ca Artă sau, într-un sens peiorativ, „artisticărie”. Adesea văd artele plastice contemporane drept un soi de exprimare elitistă la care nu am acces, tocmai pentru că nu am o educaţie riguroasă în domeniu, inhibiţie pe care nu o pot depăşi când se întâmplă să mă întâlnesc cu diverse produse recente ale artelor plastice şi vizuale.

Cel mai fain ne-am distrat alături de Radu Hangan şi câţiva prieteni nu atât la vernisaj, cât la happeningul de promovare a evenimentului. Am conceput comunicatul de presă ca pe un manifest stradal în care parazitam promovarea comercială cu bannere, slogane şi afişe. Ideea mi-a venit văzând la trecerea de pietoni un student îmbrăcat sărăcăcios, cu pantofi negri, uşor scâlciaţi, care ducea o pancartă greoaie care anunţa reduceri la mall. Trecea zebra în mod repetat, înainte şi înapoi, pentru ca pietonii şi şoferii să îi vadă bine reclama până se făcea din nou culoarea roşie. Lumea se uita năucă la el, la fel şi eu. Tânărul ocolea privirile trecătorilor cu un zâmbet vag ruşinat. Am avut atunci un nod în gât, gândindu-mă că nu am mai văzut în Cluj o muncă mai infectă decât asta. Ne-am propus să răscumpărăm printr-un gest catharhic, în cadrul unui happening, o astfel de realitate degradantă, care permite munci ca cea a studentului şi o astfel de confiscare a spaţiului public de către discursul publicitar. Redau din manifestul happeningului, „Tratament la nodurile capitaliste din gât”, gândit ca un medicament:

„Tratamentul propune un efect terapeutic stradal prin descărcarea unei trăiri refulate. Doctoria Katharsis DC++ Radu Hangan a fost experimentată pentru prima dată în Antichitate de către Aristotel şi are de atunci un succes medicinal garantat! Tratamentul concurenţei te îndeamnă să cumperi înveliş pufos pentru acoperirea nodurilor şi rostogolirea lor imediată pe gât, neeliminând problema, ci doar ascunzând-o în stomac. În schimb, terapia noastră alternativă, pregătită de cei mai competenţi alchimişti sociali, te îndeamnă să răscumperi ceea ce înainte se putea doar cumpăra şi astfel contracarează nodurile şi provoacă temporar dispariţia lor”.

Au venit vreo 10-15 jurnalişti la happening. Ne-am plimbat cu tablourile şi sloganele sub ochii miraţi ai pietonilor şi şoferilor pe la stopuri, pe trotuarele centrale, dar şi prin librării ori chiar prin sălile de lectură ale Bibliotecii Centrale Universitare, tixite de studenţi, extrem de amuzaţi de noi. Zâmbeam emoţionaţi, conştienţi de postura jack ass. Pe unul dintre bannere scrisesem epigonic şaişoptist: „Imaginaţia e la putere”. Noi, cei patru muşchetari, eram buricul pământului, premieri ai clipei şi alte cele. Nodul în gât dispăruse.

În timp ce postam, ascultam, via Alex Goldiş, Phantogram:

Categorii:Uncategorized

Zilele filmului portughez (moca)

Februarie 22, 2010 4 comentarii

Găsit-am un afiş prin campus. D-l Ucu Bodiceanu se plimba cu găleata plină cu superglue dintr-ăla vechi şi lipea de zor:

In perioada 23-25 februarie se va desfasura a doua editie a „Zilelor filmului portughez” la Cluj. Proiectiile vor avea loc la Casa de Cultura Muncipala, din Piata Unirii nr 24, etaj 1, incepand cu ora 18:30. Intrarea este libera, in limita locurilor disponibile, iar filmele au subtitrare in limba romana.

 Program

23 februarie: Filmul din deschidere, Miracolul dupa Salomé (O milagre segundo Salomé), in regia lui Mário Barroso, este o ecranizare dupa romanul omonim al scriitorului José Rodrigues Miguéis si prezinta Portugalia anului 1917, dupa aparitia Sfintei Fecioare la Fátima. Salomé, o prostituata dintr-o casa de toleranta a Lisabonei, incearca sa intre in inalta societate a capitalei portugheze, dar pierde totul si devine fara sa vrea personaj al miracolului care zdruncinase intreaga tara. O scurta prezentare a filmului poate fi vazuta aici: http://www.youtube.com/watch?v=0z5uHCoOdN4

24 februarie: Filmul de miercuri, Cinci zile, cinci nopti (Cinco dias, cinco noites), in regia lui José Fonseca e Costa infatiseaza Portugalia anilor ’40, aflata in plina dictatura salazarista. André, un tanar cu spirit revolutionar, evadeaza din inchisoare si incearca sa fuga din tara. Va fi insotit de un cunoscator al frontierei, pe care il antipatizeaza din primul moment, dar timp de cinci zile si cinci nopti cei doi trec prin intamplari care le permit sa se cunoasca mai bine si sa se desparta prieteni. Filmul este o ecranizare a romanului cu acelasi nume scris de Álvaro Cunhal.

25 februarie: Ultimul film, Tarmul soaptelor (A Costa dos Murmúrios) este o adaptare cinematografica a romanului omonim al scriitoarei Lídia Jorge si trateaza o tema dureroasa din istoria recente a Portugaliei: razboiul colonial din Africa de la sfarsitul anilor ’60 si inceputul anilor ’70. Evita, personajul principal, ajunge in Mozambic pentru a se casatori cu Luís, student care isi face stagiul militar, dar pe care il gaseste schimbat de realitatea crunta a razboiului. Pierduta intr-o lume violenta, straina, aceasta are intuitia schimbarilor ce vor urma in societatea portugheza.

Categorii:Uncategorized

cursuri în universităţi alternative

Februarie 16, 2010 Lasă un comentariu

L-am bătut la cap pe Manasia să-l convingă pe Matei Florian să aducă miercuri, de la ora 18.00 şi ceva muzici pe stick şi să facem educaţiune în Insomnia. Dacă nu ştiaţi, M. Florian e (era?) titularul excelentei rubrici de cronică muzicală din Dilema Veche, Audio şi n-am cuvinte. Dacă vine cu muzici, îmi imaginez că ar aduce ultimul album de la The Antlers – Hospice – şi ar alege piesa Kettering.


Categorii:Uncategorized

neon god

Februarie 14, 2010 3 comentarii

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am nostalgia spaţiului public, mai ales când văd că e confiscat de un ethos mercantil. De pildă, unul dintre imboldurile pentru happeningul „Tratament pentru nodurile capitaliste în gât” era enervarea mea că de Sărbători a trebuit să suport, alături de mesajele de „La Mulţi Ani” ale diferitelor companii, şi siglele respective, adesea disproporţionat de mari în raport cu anunţul lor „călduros”. Aşa că am eram tare curios câţi bani strânge municipalitatea de la companiile care ornează copacii şi spaţiul verde cu găteli electrice odată cu afişarea numelui firmei. Spre surpriza mea, municipalitatea, şi prin extensie comunitatea, nu are niciun câştig material. Potrivit purtătoarei de cuvânt a municipalităţii, Oana Buzatu, municipalitatea preferă de câţiva ani încoace să nu mai orneze şi să cheltuiască astfel bani pentru instalaţiile de lumini de pe copaci, lăsând companiile să îşi asume cheltuielile în locul primăriei clujene. Informaţiile le-am obţinut în urma a vreo 7-8 telefoane, pentru că reprezentanţii municipalităţii nu s-au obosit să îmi răspundă pe mail, aşa cum îi obligă legea, deşi trecuseră câteva săptămâni de la redactarea cererii.

Pe baza Legii 544 privind liberul acces la informaţii de interes public, rog să îmi comunicaţi prevederile, cuantumul şi durata contractului încheiat între primărie şi compania URSUS în privinţa instalării unor panouri publicitare în Piaţa Mihai Viteazu pe durata Sărbătorilor de iarnă.

Arăt pasajul principal din cerere pentru a vă arăta că nu e deloc complicat să faceţi chestia asta şi voi. Adresele de mail sunt presa@primariaclujnapoca.ro şi comunicare@primariaclujnapoca.ro. Dacă nu vă răspund la cererea pe email, bateţi-i la cap la telefon. Cu ajutorul vreunui jurnalist puteţi obţine şi câteva mobile. Fotografia e slabă, făcută spre seară şi cu o ceaţă puternică, specifică Clujului iarna. Poza e făcută în 10 ianuarie 2010 când încă nu erau aprinse becurile, umbrite de cele 12 sau 14 steaguri URSUS. Dacă vă uitaţi atent, sub semnul NEON de pe clădire scrie GOD.

Categorii:Uncategorized

kasabian, revoluţia sexy

Februarie 13, 2010 4 comentarii

De fiecare dată când mă gândesc la Revoluţie, îmi lucrez abdomenul meu sexy cu opt pătrăţele. De fiecare dată când alerg, mă gândesc la Revoluţie.

Categorii:Uncategorized