Prima pagină > Uncategorized > prin sine spre alţii

prin sine spre alţii

[TV Pig Flu Paranoia]

Unul dintre autorii pe care îi stimez mult, N. Steinhardt, a scris o carte bună de critică literară şi eseuri care se intitula foarte sugestiv pentru tipul de dragoste, agape, pe care o emana – Prin alţii spre sine. Rulat într-un ego latifundiar, păgân şi senzual, mă raportez invers la oameni. Într-o rostogolire am ajuns la Radu Hangan, alias ezu (articolul a fost publicat recent în revista Tribuna).

Tânărul artist bistriţean, Radu Hangan, îşi expune lucrările de pictură în cafeneaua clujeană Insomnia (str. Universităţii, nr. 2) până la începutul lunii martie, în cadrul proiectul Eu – RO.conform, derulat în perioada 2009-2010 de unul din patronii cafenelei, Lorinczi Gyula. Expoziţia, vernisată la începutul lunii februarie în prezenţa fotografului Dorel Găină şi a unui public amator de pictură, nu are nume.

Cam astea ar fi faptele, expuse pe scroll, ştirist, sec şi cam anapoda. Anapoda, de exemplu, pentru că expoziţia nu are nume pentru că s-a uitat pur şi simplu de acest aspect. De organizarea şi promovarea expoziţiei m-am ocupat eu – pentru prima dată într-o postură de curator – şi într-o anumită măsură reprezentanţii Insomnia care au oferit spaţiul. Pe Radu Hangan nu îl întâlnisem până în ziua vernisajului. Povestisem doar pe messenger. Îmi propusesem în urmă cu doi ani să trimit la festivalul stompan din Bistriţa, dedicat artelor plastice, un reportaj-eseu despre fotograful Dorel Găină. N-am mai trimis „lucrarea” pe messenger lui Radu, unul dintre organizatorii stompan, din simplul fapt că mi s-a părut prea slabă şi mai degrabă jurnalistică decât artistică. Însă, din când în când, trimestrial, povesteam pe mes, iar Radu îmi trimitea lucrările lui. Eu mă bucuram de savoarea lor ludică, de şarja sa ironică asupra unor realităţi sociale româneşti năclăite, de îmbinarea plină de umor a artei „înalte” cu referinţa „joasă”, pop, de titlurile foarte inspirate, lucruri care se văd şi în expoziţia sa din cunoscuta cafenea clujeană.

Unul dintre motivele pentru care am acceptat să pun umărul la organizarea expoziţiei, mai ales că nu am absolut nicio pregătire în zona artelor plastice, e tocmai faptul că nu percep ceea ce face Radu ca Artă sau, într-un sens peiorativ, „artisticărie”. Adesea văd artele plastice contemporane drept un soi de exprimare elitistă la care nu am acces, tocmai pentru că nu am o educaţie riguroasă în domeniu, inhibiţie pe care nu o pot depăşi când se întâmplă să mă întâlnesc cu diverse produse recente ale artelor plastice şi vizuale.

Cel mai fain ne-am distrat alături de Radu Hangan şi câţiva prieteni nu atât la vernisaj, cât la happeningul de promovare a evenimentului. Am conceput comunicatul de presă ca pe un manifest stradal în care parazitam promovarea comercială cu bannere, slogane şi afişe. Ideea mi-a venit văzând la trecerea de pietoni un student îmbrăcat sărăcăcios, cu pantofi negri, uşor scâlciaţi, care ducea o pancartă greoaie care anunţa reduceri la mall. Trecea zebra în mod repetat, înainte şi înapoi, pentru ca pietonii şi şoferii să îi vadă bine reclama până se făcea din nou culoarea roşie. Lumea se uita năucă la el, la fel şi eu. Tânărul ocolea privirile trecătorilor cu un zâmbet vag ruşinat. Am avut atunci un nod în gât, gândindu-mă că nu am mai văzut în Cluj o muncă mai infectă decât asta. Ne-am propus să răscumpărăm printr-un gest catharhic, în cadrul unui happening, o astfel de realitate degradantă, care permite munci ca cea a studentului şi o astfel de confiscare a spaţiului public de către discursul publicitar. Redau din manifestul happeningului, „Tratament la nodurile capitaliste din gât”, gândit ca un medicament:

„Tratamentul propune un efect terapeutic stradal prin descărcarea unei trăiri refulate. Doctoria Katharsis DC++ Radu Hangan a fost experimentată pentru prima dată în Antichitate de către Aristotel şi are de atunci un succes medicinal garantat! Tratamentul concurenţei te îndeamnă să cumperi înveliş pufos pentru acoperirea nodurilor şi rostogolirea lor imediată pe gât, neeliminând problema, ci doar ascunzând-o în stomac. În schimb, terapia noastră alternativă, pregătită de cei mai competenţi alchimişti sociali, te îndeamnă să răscumperi ceea ce înainte se putea doar cumpăra şi astfel contracarează nodurile şi provoacă temporar dispariţia lor”.

Au venit vreo 10-15 jurnalişti la happening. Ne-am plimbat cu tablourile şi sloganele sub ochii miraţi ai pietonilor şi şoferilor pe la stopuri, pe trotuarele centrale, dar şi prin librării ori chiar prin sălile de lectură ale Bibliotecii Centrale Universitare, tixite de studenţi, extrem de amuzaţi de noi. Zâmbeam emoţionaţi, conştienţi de postura jack ass. Pe unul dintre bannere scrisesem epigonic şaişoptist: „Imaginaţia e la putere”. Noi, cei patru muşchetari, eram buricul pământului, premieri ai clipei şi alte cele. Nodul în gât dispăruse.

În timp ce postam, ascultam, via Alex Goldiş, Phantogram:

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. ggl
    Februarie 24, 2010 la 6:26 pm

    La ce-i trebuie nume expoziţiei? Ca s-o treacă în CV? Numele date expoziţiilor sau obiectelor de artă sunt strict petnru referenţiere. Edward Weston dădea nume de genul: Pepper No. 30. Numele pretenţioase sau pompoase numai strică, în special atunci când lucrarea e trivială.

  2. Februarie 24, 2010 la 7:57 pm

    Mai, Gelu, dar tu stii bine ca trebuie sa numim lucrurile ca daca nu vine vidul si ne papa. Iar cuvintele, cat de ponosite sunt ele, parca tot mai bine numesc decat imaginile.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: