Arhiva

Archive for Martie 2010

cine nu e ca noi, e împotriva noastră

Martie 31, 2010 3 comentarii

Marota taxării „ecologismului” din partea multor intelectuali români (Patapievici, Pleşu, Liiceanu, TRU, Avramescu, Aligică, Neamţu, Vlad Mureşan etc.) trebuie înlocuită cu o atitudine mai nuanţată, mai informată. Înainte de a vedea posibilele determinări religioase ale „ecologismului”, determinări religioase posibile în orice act al vieţii, cred că e important să vedem care sunt determinările ştiinţifice. M-a şocat să aud cum e caricaturizată opoziţia academică şi ong-istă la adresa proiectului. Declaraţia aparţine consultantului financiar al Roşia Montană Gold Corporation, Bogdan Baltazar, în cadrul conferinţei „Investiţii strategice – soluţii pentru revigorarea economiilor locale” care a avut loc ieri, la Cluj:

(Ecologismul) a dus în primul rînd la excese şi la o scară greşită şi profund nedemocratică de priorităţi în care viaţa şi bunăstarea şi, pînă la urmă, libertatea în sensul filosofic şi practic ale unor mari mase de oameni au fost subordonate şi neglijate în favoarea unor pretinse primejdii ecologice nesusţinute de realităţi şi date. Ne aflăm, din nefericire, şi în cadrul proiectului Roşia Montană, atît de important pentru zona Apusenilor şi a Transilvaniei, într-un caz tipic ce ilustrează acest fenomen, în care venalilor manipulatori de burse li s-au alăturat tot felul de activişti anti-capitalişti aflaţi în şomaj de cauze şi idei şi academici neinformaţi şi care nici nu doresc să se informeze, mai ales că în cercurile subţiri, elitiste, este de bonton să fii vag şi nefundamentat preocupat de viitorul omenirii, în general, dar nu de cel tangibil, al oamenilor, al fiilor, nepoţilor şi strănepoţilor acestora.

 

Comparaţi citatul de mai sus cu cel de mai jos şi veţi găsi afinităţi de gândire pripită. În articolul Despre resentiment în nostalgia originilor, scris mai demult în Dilema Veche şi preluat de Vladimir Tismăneanu pe blogul său, H.-R. Patapievici spune că orice critică la adresa civilizaţiei de tip capitalist este de sorginte iraţională, utopică, nedemocratică şi resentimentară. Totuşi, Patapievici nu se simte obligat să explice de ce conştiinţa de sine a omului în civilizaţie presupune resentimentul, chiar dacă lansează expeditiv o astfel de judecată generală:

E suficient să spun că mentalitatea anticapitalistă, antimodernă, anticonsumistă, colectivistă, teocratică, etnocratică a omului modern — adică a omului care trăieşte din capitalism, prin intermediul consumului, într-o societate care a devenit după sforţări dificile non-colectivistă, laică şi non-rasială —, este numai în expresie primitivistă, şi anume prin tipul de alternativă la civilizaţia modernă pe care îl propune. Căci nu primitivismul este cauza respingerii civilizaţiei, ci abia resentimentul face posibilă soluţia primitivistă.

Reţineţi: cine critică sistemul capitalist ori doar aspecte şi excese ale capitalismului este iraţional şi primitivist, nedemocratic, un aiurit preocupat vag de viitorul omenirii.

Categorii:Uncategorized

„statul nu are nimic, iar oamenii au bani”

Martie 29, 2010 9 comentarii

În România, bancherii sunt mai de stânga decât intelectualii ei. Puneţi unii în faţă pentru ca afirmaţia să nu fie atât de bufantă. Excelent interviul cu Robert Rekkers, director general al Băncii Transilvania, realizat de jurnalistul Bogdan Vasilescu în Ziua de Cluj.

 De ce nu are bani statul?

Eu am venit în România din Columbia şi am văzut multe paralele. La fel ca în America Latină, România este o ţară în care statul nu are nimic, iar oamenii au bani. în România veniturile statului nu sunt foarte mari. Aveţi impozite mici, însă în Olanda se plătesc impozite de 50%. Transferul de bani dinspre privat spre stat este mult prea redus în România. Dacă voi, românii, aţi ales să trăiţi cu un impozit de 16%, nu puteţi aştepta foarte mult din partea statului.

 

PS: Ascultam The Killers în timp ce postam:

Categorii:Uncategorized

privatizarea spaţiului public

Martie 26, 2010 13 comentarii

Privatizarea spaţiului public e unul dintre cele mai grave lucruri din România ultimilor ani. Parcuri imense care deservesc vreun cartier dispar. E cazul Iulius Mall, care a înlocuit Parcul Tineretului). În comuna Floreşti, localitatea cu cea mai mare densitate de construcţii din România în urmă cu doi ani, nu există un loc public de întâlnire pentru comunitate, surogatul fiind celălalt mall al Clujului, Polus Center. Noului stadion al Clujului i se alipeşte un turn de 24 de etaje, deşi construcţia masivă nu a fost anunţată când clujenii au optat ca stadionul să rămână pe aceeaşi locaţie şi să nu se ridice clădiri pe locul vechiului sit (refuzul de către clujeni a variantei „centrului civic” din timpul mandatului lui Marius Nicoară la Consiliul Judeţean). Proiectatul turn va fi concesionat apoi unor companii care pot finanţa astfel o parte din noul stadion.

 

Turnul preconizat va sufoca şi mai tare parcurile din zonă şi malul Someşului, folosite pentru promenadă, din cauza traficului masiv şi poluării fonice. Societatea civilă nu ripostează pentru că ideile infuzate masiv în spaţiul românesc din anii ‘90 încoace sunt de factură neoliberală şi neoconservatoare, care predică înlocuirea mecanismelor publice de intervenţie de cele private.  

Aşa cum se poate vedea şi din articolul scris de miliardarul liberal Dinu Patriciu în cel mai influent ziar „quality” din România. Statul şi în consecinţă proprietatea publică trebuie diminuate la minimum, spune discursul neoliberal. Patriciu manipulează imaginea birocratului leneş, sugător de taxe de la contribuabil (manipulare la care apelau şi activiştii comunişti pentru a explica lipsa productivităţii şi pentru a-l contrapune muncitorului onest!). Democraţia este echivalată cu sistemul capitalist, iar dreptul la libertate intră într-o relaţie de antagonism cu spiritul egalitar şi sentimentul de solidaritate dintre cetăţeni (acea „siguranţă temporară” caricaturizată de magnatul îmbogăţit din privatizarea resurselor publice):

„În societatea capitalistă, toate relaţiile interumane sunt voluntare. Oamenii sunt liberi să coopereze sau nu, să negocieze unul cu altul sau nu, conform judecăţilor, convingerilor şi intereselor fiecăruia” (Ayn Rand). Pentru ca asta să se întâmple e nevoie doar de un set de proceduri simple. Altfel, nu facem decât să înmulţim birocraţia. Istoria europeană în ultimii 20 de ani nu este decât cea a compatibilizării birocraţiei statale occidentale, complicată, dar eficientă cu cea socialistă, coruptă şi greoaie a Estului. Cea de-a doua nu a făcut decât să preia mimetic reguli ce nu se potrivesc unor societăţi aflate în tranziţie. Că este aşa o dovedesc programele, planurile, acordurile şi directivele unificatoare.

Partea faină e că încep să cunosc destui oameni care au resursele intelectuale şi energia morală pentru a ne împotrivi şi pentru a schimba o parte din situaţiile de mai sus.

Categorii:Uncategorized

foiala şi prosteala noastră

Martie 24, 2010 3 comentarii

Ora 15.00, după masa de prânz, în campus, pe iarbă, în soarele blând de primăvară, nemuncit şi fericit, citind una dintre cele mai bune cărţi din ultimul timp:

Am despachetat şi ne-am aruncat lucrurile pe unde am nimerit, ne-am aprins ţigări şi ne-am relaxat. Munţii căpătaseră o nuanţă roz, erau numai piatră acoperită cu atomi de praf, adunaţi acolo de la începutul timpului fără de început. Îmi era frică de monstruozităţile alea zimţate din jurul nostru şi de deasupra capetelor.

– Sunt aşa de tăcuţi, am spus.

– Da, omule, ştii, pentru mine un munte e un Buddha. Gândeşte-te la răbdarea lui, sute de mii de ani stând acolo pur şi simplu nemişcat, perfect, perfect tăcut, rugându-se pentru toate creaturile în tăcere şi aşteptând să ne oprim din foiala şi prosteala noastră.

(Jack Kerouac, Vagabonzii Dharma, trad. de Dan Sociu, Editura Polirom, Iaşi, 2009, p. 78)

Categorii:Uncategorized

ţăcăne

Martie 23, 2010 2 comentarii

Nu îmi place să scriu despre muzică. E cea mai areferenţială dintre arte pentru mine. Creierul devine tahicardic şi-mi ţăcăne doar bătăi de inimă în el când mă împresoară melodia. Ca să îmi descriu stările muzicale, cuvintele ar fi dislexice, ar sări unele peste altele, s-ar intercala şi s-ar împiedica unele în ritmul altora. Alteori, luat de vârtej, mă învârt cu o acceleraţie din ce în ce mai mare în jurul axului melodiei. Osia e atât de măiastră şi de rapidă că mă tem la un moment dat că o să mă disloc cumva, că o să fiu un derviş defect şi o să fiu proiectat în lături. Totuşi, deşi nu îmi place să scriu despre muzică, am să exorcizez din când în când câteva piese, în speranţa că o să stau alături de voi pe margine şi am să mă uit la derviş învârtindu-se. Vom privi doar câteva minute, nu trebuie să ne întrebăm apoi de ce dervişul e nevoit să se oprească din rotaţie, ori, dimpotrivă, să se disloce şi să o ia Laika prin univers.

Our mother shoulda just named you Laika!
Come on Alex, you can do it.
Come on Alex, there’s nothin’ to it.
If you want somethin’ don’t ask for nothin,
if you want nothin’ don’t ask for somethin’!

Categorii:Uncategorized

foca se plimbă prin cluj

Trupa clujeană Dance Trauma o să fie deseară, de la 22.00, la Radio Cluj, la emisiunea lui Tudor Runcanu, Azilul de la miezul nopţii. După ce m-am retras din radio, Tudor Runcanu (ex CD Radio şi Radio Guerrilla) îşi primeşte pacienţii luni şi miercuri între orele 22.00-00.00, ca mine mai demult pe „studenţii” din campus. Scurtul interviul cu bateristul Dance Trauma, Szallos Atilla, despre noua lor piesă, Foca (foarte mijto!), prefaţează de fapt emisiunea. Piesa o găsiţi pe pagina formaţiei de pe MySpace.

„Pe stradă toată lumea face paradă cu bani, cu femei, cu ţoale…” Voi cu ce aţi face paradă?
Cu nimic, cred…mai ales pe stradă. Pe scenă însă e altceva.

Piesa nouă are parcă un ritm mai chill, în ciuda versurilor cu accent social. V-aţi mai liniştit?
Aparent da, dar nu ştiu cât o să ţină. În centrul muzicii noastre tot muzica ska rămâne, dar influenţele punk au mai scăzut în ultimii ani, lăsând loc tot mai mult muzicii reggae şi nu numai. Nu a fost ceva decis, se întâmplă pur şi simplu.

Ce post de radio asculţi când lucrezi pe taxi?
Ascult Radio Guerrilla, postul cel mai apropiat de gusturile mele muzicale, deşi e foarte diferit de playlist-ul meu de acasă.

Categorii:Uncategorized

kronospan sebeş şi noul meu david

Martie 20, 2010 2 comentarii

Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, Cluj-Napoca, este noul ong în cadrul căruia voi activa ca voluntar. Nu dezvolt prea explicit motivaţiile, ele pot să reiasă însă din comunicatul de presă de mai jos, pe care îl redau integral, fără prelucrări „jurnalistice”. Enjoy! Citește mai mult…

Categorii:Uncategorized