Arhiva

Archive for Aprilie 2010

Ţară, ţară, vrem ostaşi!

Aprilie 26, 2010 8 comentarii


Execuţia metaforică a ministrului Economiei în operaţiunea „Roşinează-l pe Videanu” a fost una dintre cele mai haioase acţiuni protestatare în care m-am implicat. Meritul este al batalionului de elită  Eco2010 Roşia Montană, compus deocamdată din 70-80 de soldaţi, dar care se va lărgi, cred eu, la următoarele acţiuni. Puteţi să vă înscrieţi şi voi. Desigur, trebuie să treceţi la admitere următoarele teste grele: 1. Respect faţă de mediu 2. Gândire critică în raport cu sistemul capitalist 3. Inimă mare, niţel idealistă 4. Abilităţi artistice. Fiecare vine cu propria bibliografie, dar şi cu grila sa de examinare şi evaluare.

Fotografiile despre partea a doua a protestului, când am părăsit zona puţin vizibilă a parcului unde ne-a arondat primăria, sunt făcute de Marius Jurca. Ne-am bucurat că au fost aproximativ 15 jurnalişti. Puteţi citi articole în Foaia Transilvană sau pe voxpublica unde Mihai Goţiu a scris foarte empatic despre protest.

Categorii:Uncategorized

teaser

Aprilie 24, 2010 3 comentarii

Categorii:Uncategorized

Vino să-i dăm Roşia lui Videanu

Aprilie 22, 2010 2 comentarii

Duminică, 25 aprilie, ora 13.00, în parcul din spatele Teatrului Naţional, mai multe asociaţii ecologiste declanşăm prima etapă a campaniei naţionale – Zi de luptă pentru Roşia Montană – ediţia 2010. Campania cuprinde evenimente periodice destinate informării publicului cu privire la importanţa protejării valorilor de patrimoniu şi de mediu la Roşia Montană. Primul eveniment se va desfăşura sub sloganul “Vino să-i dăm Roşia lui Videanu” şi, o să vedeţi, va fi show vizual şi auditiv!

Evenimentele de duminică se vor petrece concomitent la Bucureşti, Constanţa, Cluj şi Ploieşti şi îi vor fi dedicate ministrului Economiei, Adriean Videanu. În comunicat spunem că ministrul PDL „a câştigat atenţia iniţiatorilor campaniei prin abnegaţia şi agresivitatea de care a dat dovadă în apărarea intereselor companiei canadiene care doreşte să extragă aurul de la Roşia cu preţul distrugerii acesteia. Pentru ministrul Videanu istoria naţională, protecţia mediului şi sănătatea celor mulţi nu au nici o valoare atunci când în joc sunt miliarde de euro destinate celor câţiva aleşi”.

Iniţiatorii acestei etape a campaniei sunt asociaţiile: Alburnus Maior, AltPHel, ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei, Centrul pentru Resurse Civice, Miliţia Spirituală, Ecopolis, Re.Generation, Salvaţi Dunărea şi Delta, Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, „Salvaţi Vama Veche”. Acţiunea este sprijinită de o coaliţie de peste 140 de organizaţii naţionale şi internaţionale preocupate de soarta Roşia Montană.

Join us!

Categorii:Uncategorized

aşa da, aşa nu

Aprilie 21, 2010 Lasă un comentariu

Aşa da:

The kind of reporting we were doing struck us as far more ambitious, too. It was more intense, more detailed, and certainly more time-consuming than anything that newspaper or magazine reporters, including investigative reporters, were accustomed to. We developed the habit of staying with the people we were writing about for days at a time, weeks in some cases. We had to gather all the material the conventional journalist was after—and then keep going. It seemed all-important to be there when dramatic scenes took place, to get the dialogue, the gestures, the facial expressions, the details of the environment. The idea was to give the full objective description, plus something that readers had always had to go to novels and short stories for: namely, the subjective or emotional life of the characters.

Aşa nu:

Citesc din ce în ce mai puţin reportaj în presa noastră sufocată de informaţie de calitate îndoielnică şi de flecăreală inofensivă. Aşa că am evadat în spaţiul anglo-saxon ca să citesc uberreportaje de zeci de mii de semne şi în explicaţii privind o abordare jurnalistică diferită.

Categorii:Uncategorized

ubb acuză un cadru universitar de fraude repetate

Aprilie 20, 2010 6 comentarii

Update: O parte din răspunsul lui Baba găsiţi în Ziua de Cluj.

Nu ştiu exact care sunt mizele de putere în conflictul dintre grupul de universitari din jurul rectorului Marga şi din grupul lui Cătălin Baba, actual secretar de stat în Ministerul Educaţiei, decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice în timpul studenţiei mele. Îl reţin în câteva momente:

  1. când mi-a refuzat ilegal o altă comisie de evaluare la un examen la care am fost picat de către o profesoară despre care scrisesem un articol într-o fiţuică studenţească ce contesta competenţele profilor din facultate.
  2. când a intimidat grupul de studenţi din care făceam parte să îşi retragă memoriul adresat comisiei de etică a UBB, în care contestam modul fraudulos în care profesorii de la Jurnalism defăşuraseră examenul de absolvire, profesori despre care anul nostru scrisese cu diferite ocazii.
  3. când se relaxa jucând Counter Strike şi auzeam împuşcăturile din calculatorul lui la maxim.

Redau în totalitate comunicatul de presă al UBB, mai ales că nu mă aşteptam la o asemenea vehemenţă din partea conducerii UBB. Trebuie subliniat că Senatul UBB ştie de mult ce se întâmplă în facultate, de aceea cred că nu pe considerente morale s-a dat acest comunicat, cât din cauza unor răfuieli în UBB:

Fiecare tânăr a avut şi are în Universitatea Babeş-Bolyai şanse certe de evoluţie – prin efort propriu, cercetare ştiinţifică proprie, publicaţii – şi de consacrare. Nimeni nu a fost împiedicat şi nimeni nu a fost şi nu este întrebat ce afilieri, politice sau nepolitice, are.

Mulţi tineri au înţeles acest fapt şi şi-au folosit corect şansele. Alţii, venind mai ales din medicina veterinară şi alte câteva specialităţi – pe fondul creat de iniţierea, de către Rectorat, împreună cu instituţii ale S.U.A., în 1994, a Facultăţii de Ştiinţe Politice – nu numai că nu lucrează şi nu au dat lucrări în disciplinele pe care le predau, dar au căutat şi caută, prin toate mijloacele, să înşele vigilenţa profesională a instituţiei, să corupă şi să falsifice indicatorii propriei activităţi, mai nou profitând de funcţiile în care Emil Boc i-a numit. Avem aici în vedere cazul lui Cătălin Baba.

Iată câteva dintre fapte:

  1. în 8 decembrie 2005, cu adresa nr. 751, Cătălin Baba  cere aprobarea de numire a Alinei Cherecheş ca asistent de drept constituţional. Din fericire, Rectoratul de atunci a sesizat că este vorba de o candidată cu pregătire slabă, care era chiar soţia lui Cătălin Baba, şi a respins cererea;
  2. în aceeaşi adresă se cere de către Cătălin Baba numirea altor candidaţi mediocri, între care cumnatul său, Răzvan Cherecheş, ca asistenţi, ceea ce Rectoratul a refuzat;
  3. între cei propuşi a fost candidatul P. Zai, nepotul celui care avea să o admită la doctorat pe soţia sa şi care avea să îi dea calificative maxime în economie unei absolvente de drept cu rezultatele menţionate; Citește mai mult…
Categorii:Uncategorized

miros reavăn de puiet

Aprilie 18, 2010 5 comentarii

Peste 80 de persoane ne-am adunat azi, pe o vreme splendidă, să plantăm 1.000 de puieţi de stejar roşu şi frasin pe dealurile din capătul B-dului Muncii din Cluj. Erau deja alte câteva mii de puieţi plantaţi cu alte ocazii. Sper ca peste câţiva ani viitorii localnici, dintr-o zonă care se dezindustrializează încet-încet şi în care încep să se construiască noi cartiere, să se bucure de un parc sau o pădurice. Îi felicit pe organizatorii de la firma Servelect, pe membrii Cercului de Peisagistică de la USAMV şi pe cei de la Greenpeace, dar şi pe participanţi, foarte mulţi neafiliaţi, dar care au răspuns la apel.

Mi-a rămas impregnat pe retină şi pe buricele degetelor mirosul reavăn al pământului, mai ales că nu am avut posibilitatea să mă bucur de el prea des. Am plantat alături de prietenă vreo douăzeci de puieţi şi mă bucuram cu un entuziasm de copil când frământam pământul printre mâini. Nu am avut bunici la ţară, am crescut printre betoane, jocuri de echipă şi cărţi, deşi nu mă bucur neapărat că am pedigree de orăşean get-beget.

Când mi s-a dat lopata, mă temeam să nu fac asemenea unor soldaţi în urmă cu vreo 40 de ani. La un concurs de atletism li s-a dat ordin soldaţilor, înaintea probei de obstacole de 3.o00 de metri, să sape groapa de dinaintea obstacolului cu apă şi apoi să toarne apă. Concursul a început, sportivii aleargă primul tur fără acel obstacol, pentru ca la al doilea tur primul sportiv să sară în apă, al doilea să vină după el şi apoi al treilea. Al patrulea s-a oprit şi n-a mai sărit. În mod curios, nici unul nu mai vroia să iasă. Soldaţii au primit ordin să sape, nu şi cât să sape. Totuşi, organizarea a fost desăvârşită aici, semn că nu am înecat în pământ vreun puiet. Dacă vreţi să faceţi şi voi ceva asemănător, 1.000 de puieţi costă 600 de lei, iar oameni care să se priceapă cât de cât la plantări se pot găsi în organizaţiile de mediu ori la vreo facultate de profil. Foto. sunt făcute de Andreea Durkovics.

Categorii:Uncategorized

Dacă doreşti să ajuţi natura

Aprilie 16, 2010 4 comentarii

Update: Am aflat între timp că iniţiatorul acţiunii e Bogdan Buta, coord. voluntari Greenpeace în Cluj, alături de care am participat la acţiuni de curăţenie în Apuseni, am participat la ceva flashmoburi organizate de el şi am făcut şi ceva emisiune la radio. Felicitări, man!

Am primit un forward cu o acţiune tare darnică la care voi participa cu bucurie alături de câţiva prieteni. Îmbin utilul cu plăcutul, pentru că oricum alerg duminică dimineaţa prin pădurile din preajma oraşului, întrucât mă pregătesc, alături de mai harnica mea prietenă, pentru EcoMaratonul de la Moieciu de 1 Mai. Aşadar, duminică, 18 aprilie, începând cu ora 10:00, o să aibă loc o acţiune de voluntariat: plantarea a 1.000 de arbori (puieţi) la capătul bulevardului Muncii în Cluj-Napoca, aproape de depourile RATUC. Nu mi-am dat seama din email cine sunt organizatorii acestui apel candid şi vibrant:

„Dacă doreşti să ajuţi natura, te invit să participi şi să promovezi acest mesaj mai departe. Aerul din Cluj are nevoie de ajutorul tău. Dacă ne putem baza pe tine, trimite confirmarea prezentei tale sau solicitări de informaţii suplimentare pe plantare1000arbori@yahoo.com„.

Din email am înţeles că o să vină şi membri Greenpeace, studenţi USAMV şi UTCN. Apoi, că terenul unde se va face plantarea este în panta, fiind deja plantaţi puieţi de stejar roşu, salcâm şi frasin: „Nu vom planta dacă plouă tare, nu va fi nevoie ca voluntarii să aducă ei unelte; va fi mâncare şi apă/suc pentru toţi voluntarii, voluntarii vor primi tricouri şi diplome, seara vom ieşi în oraş”.

Din ce îmi dau seama, acţiunea e prilejuită de Ziua Pământului din 22 aprilie. Ziua Pământului a avut loc pentru prima dată la 22 aprilie 1970 şi a atras pe străzile Americii cea mai mare adunare de oameni de până atunci din istoria umanităţii. Peste 20 de milioane de persoane au defilat în oraşele americane, au plantat copaci, au strâns gunoaie, au protestat în faţa marilor uzine poluante şi au scandat, bineînţeles, slogane ca: „Plantaţi mai mulţi copaci”, „Salvaţi ursul grizzly”, „Daţi-i în judecată pe tică­loşi” etc.

Şi ca să mă întorc la ce scriam mai demult şi la anumite activisme care îmi sunt dragi, subliniez că spre deosebire de alte mişcări sociale de protest care şi-au secat energia în SUA şi Vestul Europei la începutul anilor ’70, mişcarea ecologistă de-abia lua proporţii fiind acum cea mai importantă mişcare civică de pe glob, din punctul meu de vedere. De pildă, de la sfârşitul anilor 1960 se formează ong-uri numeroase în SUA şi Vestul Europei, iar acum există în întreaga lume, care analizează compor­ta­mentul social al marilor companii, accentuează respon­sa­bilitatea corporatistă faţă de mediu, dar şi faţă de multe alte probleme. De fapt, mâna presupus invizibilă a economiei de piaţă a fost asociată cu mâna reală a unui director de multinaţională, iar noile ONG-uri create monitorizează, prin mecanisme de democraţie participativă, mai eficient uneori decât statul efectele sociale ale marilor companii.

Departe de a constitui doar un nou milenarism, o frică iraţională de un posibil sfârşit al lumii şi de apărare la noile tehnologii sau un colac de salvare ideologică pentru stânga epuizată moral, aşa cum au susţinut unii publicişti referindu-se la unele atitudini eco isterice, noua conştiinţă ecologică constituie un semn de „iluminare” a societăţilor noastre (post)industriale. Vechea con­cepţie dominantă, a producţiei neîncetate, a gradului de în­stăpânire a naturii de către om, grad care dovedea progresul şi forţa unei economii, se schimbă treptat în faţa realizării pericolelor presupuse de poluarea naturii, de limitele resurselor şi de nerespectarea ciclurilor naturale. Gândirea „industrială” lineară, modernă, a cauzelor singulare e înlocuită de una ecologică, să-i zicem postmodernă, în care mărfurile nu se transformă cu o uşurinţă uimitoare în deşeuri de care nu mai suntem ulterior responsabili, după cum nici în ciclurile naturale noţiunea de deşeu nu există. Într-o ecosferă, în cuvin­tele lui Barry Commoner din Cercul care se închide [o carte fabuloasă pe care o găsiţi în bibliotecile publice], „orice efect este de asemenea o cauză”. Din păcate, aceste cicluri ecologice sunt conştientizate cu greutate (totuşi, din ce în ce mai acut în ultimul timp) în societăţile de consum, în „epoca tehnologiei, unde maşina A întot­deauna realizează produsul B, iar produsul B, odată folosit, este aruncat, nemaiavând nici o semnificaţie pentru maşină, produs sau utilizator”.

[daţi click pt. a vedea mai bine locul plantării puieţilor]

Categorii:Uncategorized