Prima pagină > Uncategorized > Dacă doreşti să ajuţi natura

Dacă doreşti să ajuţi natura

Update: Am aflat între timp că iniţiatorul acţiunii e Bogdan Buta, coord. voluntari Greenpeace în Cluj, alături de care am participat la acţiuni de curăţenie în Apuseni, am participat la ceva flashmoburi organizate de el şi am făcut şi ceva emisiune la radio. Felicitări, man!

Am primit un forward cu o acţiune tare darnică la care voi participa cu bucurie alături de câţiva prieteni. Îmbin utilul cu plăcutul, pentru că oricum alerg duminică dimineaţa prin pădurile din preajma oraşului, întrucât mă pregătesc, alături de mai harnica mea prietenă, pentru EcoMaratonul de la Moieciu de 1 Mai. Aşadar, duminică, 18 aprilie, începând cu ora 10:00, o să aibă loc o acţiune de voluntariat: plantarea a 1.000 de arbori (puieţi) la capătul bulevardului Muncii în Cluj-Napoca, aproape de depourile RATUC. Nu mi-am dat seama din email cine sunt organizatorii acestui apel candid şi vibrant:

„Dacă doreşti să ajuţi natura, te invit să participi şi să promovezi acest mesaj mai departe. Aerul din Cluj are nevoie de ajutorul tău. Dacă ne putem baza pe tine, trimite confirmarea prezentei tale sau solicitări de informaţii suplimentare pe plantare1000arbori@yahoo.com„.

Din email am înţeles că o să vină şi membri Greenpeace, studenţi USAMV şi UTCN. Apoi, că terenul unde se va face plantarea este în panta, fiind deja plantaţi puieţi de stejar roşu, salcâm şi frasin: „Nu vom planta dacă plouă tare, nu va fi nevoie ca voluntarii să aducă ei unelte; va fi mâncare şi apă/suc pentru toţi voluntarii, voluntarii vor primi tricouri şi diplome, seara vom ieşi în oraş”.

Din ce îmi dau seama, acţiunea e prilejuită de Ziua Pământului din 22 aprilie. Ziua Pământului a avut loc pentru prima dată la 22 aprilie 1970 şi a atras pe străzile Americii cea mai mare adunare de oameni de până atunci din istoria umanităţii. Peste 20 de milioane de persoane au defilat în oraşele americane, au plantat copaci, au strâns gunoaie, au protestat în faţa marilor uzine poluante şi au scandat, bineînţeles, slogane ca: „Plantaţi mai mulţi copaci”, „Salvaţi ursul grizzly”, „Daţi-i în judecată pe tică­loşi” etc.

Şi ca să mă întorc la ce scriam mai demult şi la anumite activisme care îmi sunt dragi, subliniez că spre deosebire de alte mişcări sociale de protest care şi-au secat energia în SUA şi Vestul Europei la începutul anilor ’70, mişcarea ecologistă de-abia lua proporţii fiind acum cea mai importantă mişcare civică de pe glob, din punctul meu de vedere. De pildă, de la sfârşitul anilor 1960 se formează ong-uri numeroase în SUA şi Vestul Europei, iar acum există în întreaga lume, care analizează compor­ta­mentul social al marilor companii, accentuează respon­sa­bilitatea corporatistă faţă de mediu, dar şi faţă de multe alte probleme. De fapt, mâna presupus invizibilă a economiei de piaţă a fost asociată cu mâna reală a unui director de multinaţională, iar noile ONG-uri create monitorizează, prin mecanisme de democraţie participativă, mai eficient uneori decât statul efectele sociale ale marilor companii.

Departe de a constitui doar un nou milenarism, o frică iraţională de un posibil sfârşit al lumii şi de apărare la noile tehnologii sau un colac de salvare ideologică pentru stânga epuizată moral, aşa cum au susţinut unii publicişti referindu-se la unele atitudini eco isterice, noua conştiinţă ecologică constituie un semn de „iluminare” a societăţilor noastre (post)industriale. Vechea con­cepţie dominantă, a producţiei neîncetate, a gradului de în­stăpânire a naturii de către om, grad care dovedea progresul şi forţa unei economii, se schimbă treptat în faţa realizării pericolelor presupuse de poluarea naturii, de limitele resurselor şi de nerespectarea ciclurilor naturale. Gândirea „industrială” lineară, modernă, a cauzelor singulare e înlocuită de una ecologică, să-i zicem postmodernă, în care mărfurile nu se transformă cu o uşurinţă uimitoare în deşeuri de care nu mai suntem ulterior responsabili, după cum nici în ciclurile naturale noţiunea de deşeu nu există. Într-o ecosferă, în cuvin­tele lui Barry Commoner din Cercul care se închide [o carte fabuloasă pe care o găsiţi în bibliotecile publice], „orice efect este de asemenea o cauză”. Din păcate, aceste cicluri ecologice sunt conştientizate cu greutate (totuşi, din ce în ce mai acut în ultimul timp) în societăţile de consum, în „epoca tehnologiei, unde maşina A întot­deauna realizează produsul B, iar produsul B, odată folosit, este aruncat, nemaiavând nici o semnificaţie pentru maşină, produs sau utilizator”.

[daţi click pt. a vedea mai bine locul plantării puieţilor]

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. ggl
    Aprilie 17, 2010 la 8:01 pm

    Cui apartine terenul pe care se planteaza copacii?

  2. Aprilie 17, 2010 la 8:07 pm

    Terenul apartine primariei, mi-au spus organizatorii.

  3. anca
    Aprilie 17, 2010 la 9:37 pm

    pacat ca nu putem planta in centru. acolo-i nevoia mai mare.

  4. Aprilie 17, 2010 la 9:42 pm

    Rabdare, vom planta si acolo.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: