Arhiva

Archive for Mai 2010

Boicotează Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu!

Mai 31, 2010 6 comentarii

Campania de boicot a avut succes în cazul parteneriatului dintre TIFF şi RMGC, să sperăm că poate avea unul asemănător în cazul FITS.  Şi asta pentru că arta nu presupune doar problematizări estetice, ci şi, desigur, de natură morală. Dă mai departe prietenilor sibieni sau celor care au spus că ar merge la festival!

Anunțuri
Categorii:Uncategorized

politica în care ne-am putea încrede

Mai 27, 2010 2 comentarii

Cred că autoritatea politică în care ne-am putea încrede e cea care îşi găseşte resursele de a nu fi ameţită de propria putere şi se autoironizează, se delegitimează în aceeaşi măsură în care se autolegitimează. Şi asta dintr-un paradox: constrângerea importantă, asemenea autorităţii în fond, este cea interioară, nu exterioară. Îmi aminteşte spotul electoral de mai jos, excelent realizat, de construcţia utopică şi ironică a unui chinez prezentată de Courrier International în care politicienii conduc maşinile cele mai jigărite, se bucură când adversarii câştigă pentru că nu mai trebuie să fie servitorii cetăţenilor şi partidul de la guvernare e obligat să adopte consensual programul partidului de opoziţie. Din motive asemănătoare, la protestele la care particip sau le organizez, mă însoţeşte un personaj nobil, care îmi parodiază justiţiarismul şi sensibilitatea morală. Se numeşte Doho Quijote dela Hoya, Cavaler al Tristei Acţiuni, Latifundiar al Sinelui Său. Via Magor Csibi.

Categorii:Uncategorized

muşcând încă inocent dintr-un măr

Fotografiile cu vedetele anilor ’60 de la Casa Municipală de Cultură m-au surprins prin nota lor ingenuă, care nu surprinde explozia imediat următoare a timpurilor. Actorul, cântăreţul, chiar şi atunci când te priveşte direct parcă încă mai are un văl, o minimă pudoare care îl separă de privitor. Fotografiile de la începuturile erei pop sunt evident diferite de imaginile de acum care caută contactul epidermic imediat. Chiar şi gestul aţâţător de a muşca dintr-un măr presupune o inocenţă interioară, o misticizare a unei curăţenii sufleteşti anterioare.

Venind dintr-un timp exterior, extensiv, al suprafeţelor şi netezimilor de tot felul, al dezvăluirilor imediate, nu pot să nu fiu nostalgic după acel (răs)timp care mai avea încă răbdare, de candoare a imaginii, care nu elimina atât de rapid distanţele.

Expoziţia prilejuită de TIFF şi pregătită de Anca Lăcrămioara Chiş şi de Ucu Bodiceanu poate fi  vizitată până în 8 iunie, de luni până vineri, între orele 9.00 – 16.00, la Casa Municipală de Cultură (Piaţa Unirii, nr. 24, et. I)

Categorii:Uncategorized

De ce să strigi în stradă când poţi striga pe scenă?

Am primit afişul de la o amică, Ana-Maria Călinescu: „În noiembrie 2007, încurajată de o prietenă, am participat la un workshop Imago. La una din primele întâlniri ţin minte că nu reuşeam să fac ceea ce cerea exerciţiul şi din toată încărcătura aia a penibilului, s-a născut un ţipăt care i-a speriat pe mulţi în seara aia. În studioul Imago eşti aproape forţat să ai reacţii pentru situaţii netrăite până atunci, să exersezi simţuri care se plictisesc la cursuri sau în camera de cămin. Într-o piesă jucată la Imago pot să valorific şi ce sunt, dar şi ce nu pot fi pe stradă. În Imago corpul meu şi-a permis autocunoaşterea, iar mintea şi-a permis să uite câte ceva din ce credea că ştie până atunci. Am rămas în trupă pentru că mi-a placut să încerc tot felul de limite – ale corpului, ale imaginaţiei, ale prieteniei, ale firescului, pentru că m-am simţit bine într-un fel care numai acolo se poate întâmpla”.

Încerc să răstorn ceea ce zice Ana-Maria despre strigăt şi îmi imaginez o trupă de saltimbanci conceptuali care pot să facă spectacol în stradă, în faţa a douăzeci de jurnalişti şi sute de trecători, cu un impact cum nu o să aibă niciodată pe scenă, unde deja se crează o convenţie cu rigori destul de stricte. Câţiva suntem, dar să fim cu zecile măcar la fiecare acţiune de stradă chiar nu ar strica. La unele proteste de stradă poate să existe o problemă de receptare dacă devin prea pedagogice şi apelează o zonă mentală ce presupune restricţii morale şi amendamente etice. Dar dacă se crează un balans între anumite rigori etice şi o zonă de libertate estetică, butaforică, cu un frumos autonom de criterii de validare protestatară? Dibuiesc căile, nu îi ştiu încă pe oameni şi asta pentru că ar trebui să aibă curajul să urle în stradă când cu greu reuşesc să urle pe scenă.

Categorii:Uncategorized

greva japoneză a studenţilor

Mai 25, 2010 2 comentarii

Update: Reacţia Cristinei Fiţ, vicepereşedintele ANOSR, în urma postării – Acest protest vine ca un strigăt/manifest din partea studenţilor către GUVERN. Încă nu știm dacă guvernanții vor reduce sau nu subvențiile, tocmai de aceea am decis că e momentul să ne mobilizăm. Evident acesta este doar începutul, în cazul în care Guvernul va lua o decizie iresponsabilă – catalogată ca politică de imagine și nu financiară, vom REACȚIONA altfel. Reacția care va urma o vom decide imediat după ziua de miercuri, când vom afla răspunsul. ANOSR este o structură responsabilă care vine mereu cu atitudine constructivă și deseori chiar cu soluții. În acest sens, ca soluție, vom milita pentru o eficientizare a sistemului de acordare a burselor.

Studenţii au scăpat o nouă şansă de a se afirma ca o forţă coezivă în România, din punctul meu de vedere. Greva japoneză anunţată pentru ziua de azi de Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) din cauza scăderii cu 25% a burselor şi cu 15% a subvenţiei de masă şi cazare e salutară, însă de mic impact la adresa decidenţilor politici şi puţin vizibilă mediatic. Apoi, nu înţeleg de ce cele trei federaţii naţionale de studenţi, cea mai reprezentativă fiind totuşi ANOSR (64 de organizaţii), nu au reuşit să să se înţeleagă pentru a face presiune mai mare asupra guvernanţilor. Puţinele proteste din partea mai puţin reprezentativilor de la UNSR au fost anemice şi penibile. Tăierea burselor la toţi studenţii pare la fel de stupidă ca scăderea salariilor la toţi bugetarii, indiferent de salariu ori competenţă. Dacă sunt universităţi ori facultăţi necompetitive intelectual (nu economic) şi de o calitate îndoielnică care nu mai merită subvenţionate din fonduri publice, atunci să se renunţe la ele sau să fie înglobate în alte facultăţi/universităţi mai bune, nu să fie tăiate fondurile la toţi, în mod indiscriminat. Acest principiu poate fi valabil şi în cazul excedentului de bugetari în unele sectoare. Cred că studenţii puteau propune posibile rezolvări ale crizei învăţământului superior în aceste direcţii, nu doar să se opună tăierii bugetare (deşi, recunosc, rolul societăţii civile e în primul rând să critice politici considerate greşite, nu să ofere soluţii):

20.000 de studenţi din toată ţara vor purta banderole albe şi se vor mobiliza pentru a semnala că o reducere a subvenţiilor de cămine-cantine şi a burselor NU este o soluţie pentru scăparea ţării de criza economică. Studenţii din centrele universitare: Bucureşti, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Suceava, Târgu-Mureş, Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov, Craiova, Petroşani, Baia-Mare, Alba-Iulia, Hunedoara,Timişoara vor protesta cu banderole albe pe parcursul întregii zile. ANOSR consideră că un Guvern responsabil trebuie să întocmească o strategie capabilă să scoată ţara din impas şi nu să aducă mai multe probleme, sacrificând studenţii. Lezarea drepturilor studenţilor doar pentru a-i alinia cu celelalte categorii sociale, nu ar fi o decizie responsabilă şi nici etică. În contextul în care există un număr de 300.000 de studenți pe locuri bugetate de la stat, o reducere a subvenţiei de masă şi cazare cu 15% şi a burselor cu 25% ar aduce o sumă infimă şi fără ajutor Guvernului, însă probleme mari studenţilor. Reamintim că pentru burse, statul cheltuie 69 RON per student, 25 % însemnând 17 RON economie.

Categorii:Uncategorized

Specia umană şi habitatele Terrei

Mai 24, 2010 2 comentarii

Institutul de Cercetări Europene vă invită să participaţi la următoarea prelegere din cadrul ciclului de conferinţe – Studium Generale SG3 – dedicată ANULUI INTERNAŢIONAL al BIODIVERSITĂŢII: Specia umană şi habitatele Terrei, susţinută de Lector univ. dr. Sabin Bădărău de la Facultatea de Stiinţa Mediului a Universităţii Babeş-Bolyai (miercuri, 26 mai 2010, ora 18, în Sala Club a Colegiului Academic, str. Emmanuel de Martonne, nr.1).

Categorii:Uncategorized

maşina bolboroseşte înainte de prăbuşire

We imagined ourselves isolated from the source of our existence. The fallout from this imaginative error is all around us: a quarter of the world’s mammals are threatened with imminent extinction; an acre and a half of rainforest is felled every second; 75% of the world’s fish stocks are on the verge of collapse; humanity consumes 25% more of the world’s natural ‘products’ than the Earth can replace – a figure predicted to rise to 80% by mid-century. Even through the deadening lens of statistics, we can glimpse the violence to which our myths have driven us.

The Dark Mountain e un proiect care îşi propune o repovestire a lumii, căutarea unor noi surse mitologice şi a unui destin care să refundamenteze omul în procesul său de desţărare de miturile moderne – progresul şi civilizaţia. O nouă Apocalipsă după Eco vine, iar metodele sale de exprimare sunt tot alegorice, dar asta doar ca să înţelegem noi, civilizaţii. Milenarismele postcreştine nu sunt derizorii, chiar dacă sintagma are un trecut premodern şi „iraţional”, aşa cum nu sunt derizorii nici gândurile despre moartea noastră individuală.

This time, the crumbling empire is the unassailable global economy, and the brave new world of consumer democracy being forged worldwide in its name. Upon the indestructibility of this edifice we have pinned the hopes of this latest phase of our civilisation. Now, its failure and fallibility exposed, the world’s elites are scrabbling frantically to buoy up an economic machine which, for decades, they told us needed little restraint, for restraint would be its undoing. Uncountable sums of money are being funnelled upwards in order to prevent an uncontrolled explosion. The machine is stuttering and the engineers are in panic. They are wondering if perhaps they do not understand it as well as they imagined. They are wondering whether they are controlling it at all or whether, perhaps, it is controlling them.

Categorii:Uncategorized