Prima pagină > Uncategorized > Paştele nostru ubermuncitoresc

Paştele nostru ubermuncitoresc

[via Ady Beleanu]

De Ziua Muncii, zisă şi Paştele muncitoresc, m-am dus cu prietena la Moieciu de Sus, la prima ediţie a EcoMaratonului din apropierea Parcului Naţional Bucegi. Pe fugă, câteva plusuri la competiţia la care au participat peste 400 de persoane, cifră uimitoare pentru România (maraton, cros şi cursa copiilor):

1. privelişte superbă: munţi înzăpeziţi în îndepărtare, aşa de înzăpeziţi că îţi vine şi ţie să dai la vreo pensiune, cu inima zaharisită, nume kitsch ca „Crăiasa zăpezilor”, culoare de alergare prin pădure tare răcoroase, urcuşuri să scuipi ţigările şi diferenţe serioase de nivel pentru ca orice orăşean să se simtă o clipă pur şi pădurar
2. ten cu bronz pe creastă la 25 de grade în timp ce te uiţi în zarea albă, la crăiasa…
3. participanţi cu care poţi sporovăi chestii-trestii în timp ce alergi
4. organizatori şi suporteri foarte simpatici care ştiu să încurajeze alergătorii când îşi dau duhul în ultima treime a traseului
5. atmosferă necompetitivă, lejeră în timpul concursului (de pildă, am văzut un participant care a ajuns mai târziu pentru că adunase un sac cu peturi pe parcurs) şi în afara lui (pove & bere cu alergătorii clujeni alături de care am stat la pensiune)
6. cel mai tare plus e prietena pentru că a venit pe locul III la maraton, deşi nu are experienţă de mers sau alergat pe munte, cu timpul 5 h 45 min


Sunt şi câteva minusuri, dar ţin mai puţin de organizare, cât de românica. Pe unele porţiuni, mai ales când mergeam pe drum, şi nu pe poteca, erai înnecat în praf de maşinile care treceau pe lângă alergători. Alteori, erau enervante atv-urile cu vrrrruuuummm la maximum, parcă să tureze cât mai nevrotic ăia 100 de lei daţi pe ora de chirie. Dacă ar putea fi gândit traseul cât mai mult în afara drumului, ar fi excelent! Sau dacă e pe drum, să se interzică circulaţia. Chestii care ţin tot de românica: pensiunile-bloc puhave şi betonate, colorate, ostentativ-kitsch-luxoase răspândite prin tot Moieciul, feţele buhăite ale miticilor ieşiţi la grătar, glumele proaste ale miştocarilor când îţi dai duhul pe pantă la km 30, reclamele corporatiste cu pepsi şi cola la pensiunile montane.

Duminică ne-am scos febra musculară cu o drumeţie în Bucegi, cu mici faze jackass. Jackass  gen coborât de pe creastă direct în jos, printr-un horn şi nu pe vreo potecă pe care nu o mai găseam, deşi Zsolt, unul dintre alergătorii clujeni, şi cu mine eram mai degrabă echipaţi pentru o plimbare la poalele muntelui, aşa cum ne-am propus în prealabil.

PS: Titlul meu niţel cretinoid se justifică prin faptul că „clasele” noastre muncitoare, în măsura în care ele sunt  conştiente de sine, se coagulează acum nu doar în câmpul muncii, ci şi prin afinităţile comunitare care se creează în afara muncii, prin stilurile de viaţă şi modul asemănător de petrecere a „timpului liber”.

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. ggl
    Mai 3, 2010 la 5:34 am

    Deci nu v-aţi îngrăşat, ca 80% dintre români.

  2. Mai 3, 2010 la 5:59 am

    Eh, e fain si sa te ingrasi. Problema la noi e ca „si” e scos din ecuatie de 1 Mai cand mergi in excursie, dandu-ti impresia ca e singura optiune.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: