Prima pagină > Uncategorized > Doho şi Bigu faţă în faţă cu reacţiunea decadent-burgheză

Doho şi Bigu faţă în faţă cu reacţiunea decadent-burgheză

Am văzut afişul. Mi-a plăcut. Nu prea vezi pumni strânşi în cultura noastră, chiar şi agăţaţi pe o sfoară, roz şi bon bon estetici şi nu roş-revoluţionari. Nu doar pumnul a fost singurul element de atracţie. După cum bine ştiam, vernisajele au mâncare şi băutură şi fete faine, aşa că am purces cu Bigu să ne astupăm berile la halbă băute înainte, în Piaţa Muzeului. La vernisaj, am încercat amândoi se privim cu interes lucrările studenţilor Erasmus, dar privirile au fost atrase iremediabil de bucate. După ce ne-am ostoit foamea şi setea, cum lumea mea se învârtea deja ca pe lingişpir, am decis că şi arta trebuie să fie mai puţin statică, să îşi ia avânt revoluţionar. Erau nişte coţcării asemănătoare cu nişte păpuşi agăţate de tavan cu nişte sfori. Singura valoare a lor la momentul acela era pentru mine să se amestece şi să se învârtă şi astfel să încerc să interacţionez şi eu, în spirit postmodern, cu instalaţia artistică. Artista nu a fost de acord cu mine şi m-a întrebat ce fac. Eu i-am zis ceva de genul că vreau să dau avânt unei arte decadent-burgheze, judecată artistică la care ea nu adera, motiv pentru care a chemat câţiva vlăjgani, zişi artişti, cu temperament latin care vociferau la mine şi la prietenul meu clarvăzător sintactic, Sebastian Bigu, că ar trebui să descâlcim firele. Nu am fost de acord, mai ales că, din punctul meu de vedere, firele ar trebui să fie întotdeauna încâlcite, pentru că asta e menirea firelor. Artista nu a fost de acord cu mine şi mi-a dat o palmă. Ne-au zis să plecăm, dar am refuzat acest lucru, tocmai pentru a apăra spiritul criticii artistice. Bigu, care în timpul liber, ca hobby , practică arta contemporană, le spunea artiştilor furioşi că nu noi suntem agresivi, ci ei. Nu mai ştiu când a zis-o, înainte sau după ce a primit o lovitură în testicule de la o artistă. Apoi, cineva mai în vârstă mi-a aruncat un măr în faţă. Ah, nu mi-a venit să cred că libertatea de exprimare este atât de puţin preţuită în România şi că afectează categorii largi socio-profesionale: nu doar vârstinicii, ci şi tineri şi străini! Le-am zis că asta nu e artă de calitate. M-au întrebat ce e frumos în artă şi cum definesc arta. Poate că am fi continuat discuţia, dar era complicat să răspundem la întrebări în timp ce luam palme. Au chemat poliţia, a venit şi cancelarul Universităţii de Artă şi Design, care părea super stresat şi crispat, deşi la bere e întotdeauna simpatic. Am expus faptele, că am fost agresaţi cu mere şi cu palme de o hoardă afumată de studenţi Erasmus. I-am întrebat pe poliţişti în repetate rânduri dacă ei cred că arta studenţilor e de calitate, dar ei o ţineau una într-una cu cine a lovit pe cine, când şi în ce situaţii. Noi nu am lovit pe nimeni, doar am primit-o, le-am zis. Ne-au zis să plecăm. Am plecat şi din cauză că aveam vezicile pline de la bere şi din cauza gândurilor la pişuarul lui Duchamp. Ce i-am zis lui Bigu, dar el ca clarvăzător mă înţelegea condescendent şi fără a i se mai spune, e că artiştii produc acum pişuare în masă, atâta doar că industria nu e de bunuri, ci de ready-made-uri conceptuale, pişuare iconoclaste de masă în industria timpului liber. Am plecat cu capul învârtindu-se în continuare pe lingişpir, ca păpuşile alea agăţate de tavan şi eliberate din statică. În spirit de gherilă, eu zic că ar trebui să le încâlciţi iar. Vizionare plăcută!

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Iunie 24, 2010 la 7:39 am

    daca stai bine sa te gandesti, a fost extra faza. nu stau acu sa adaug detalii juicy, am sa zic putin dintr-o poveste numita iepurasul emanoil. iepurasul asta era ca toti iepurasii pana cand s-a lovit la cap si a devenit curajos si a inceput sa ii ia la perpules pe toti locuitorii padurii. cea mai interesanta interactiune a fost, cred eu, cea cu rasul (felis lynx). iepurasul il intreaba pe ras de ce rade, o intrebare oarecum retorica pentru ras, inzestrat de mama natura cu respectivul ranjet. iepurasul il tot intreaba pe ras de ce rade, acesta nu avea ce sa ii raspunda, asa ca iepurasul il tot pocnea la mir cu o bata.
    cam asa a fost si acolo. aia ne tot pocneau pentru ca le adresam lor si artei lor un mare ranjet.
    dincolo de latura funny a povestii, daca aveau la dispozitie un context potrivit, ne linsau fara sa stea pe ganduri.
    sint ultimul amator de patriotism local, insa nu pot sa nu citez o alta studenta straineza in romania, care ne-a oblojit ranile dupa ce am scapat din mainile posse-ului: „elle aurait pas fait ca dans son pays”.
    pana la urma cred ca interculturalismul asta nu e decat o alta forma de colonialism, intercolonialism,daca vreti.

  2. renata
    Iunie 24, 2010 la 1:23 pm

    v-am vazut pe amandoi…n-am mai vazut asa tarani chiar de mult timp.de fapt..tu macar aveai ranjetu ala tampit in timp ce te si comportai ca unu’ si nu erai violent.da’ ala care era cu tine..dupa ce ca o prins-o pe tipa de fund, ca o facut-o „pxxxx”, chiar o sarit la bataie. si sigur ar fi dat si in tipa. ma gandeam ca reactionati in halu’ ala numa’ pt ca sunteti beti. da’ vad ca sunteti la fel de mandri de voi si acuma. oricum faze din astea penibile nu se fac ,nu iti place,vorbesti frumos sau pleci.n-ai reusit sa demonstrezi nimic in afara ca esti mai mult decat penibil si taran.pardon,sunteti. da’ stii ce ii cel mai trist? cum dau romanii in cap si fura in strainezia, asa ai facut si tu. nu iti place,da-i si distruge! si te mai miri ce se zice de romani…din cauza la prostia ta ,o sa se auda acuma dincolo ce se intampla la UAD. si n-o sa-i pese nimanui ca o fost cazu’ unor tarani…o sa se considere ca asa se intampla tot timpu la vernisajele in cadru UAD in Romania. bravo mah…

  3. Iunie 24, 2010 la 2:54 pm

    Starile bahice iti pot potenta discursuri si atitudini pe care in mod normal nu le-ai avea. Incalcind firele „instalatiei” respective aratam, de fapt, hainele goale ale imparatului. Eu chestionam modul in care valorizam arta, calitatea ei intr-o lume in care anything goes, snobismul, nihilismul si iconoclasmul excesive datorita carora arta si-a pierdut potentialul subversiv si emancipator. Lucrul asta se intampla si din cauza repetitiei gestului iconoclast si renuntarii la niste criterii de validare estetica (criterii discutabile, desigur). Cat despre presupusele injurii ale prietenului Bigu nu pot depune marturie intrucat incercam sa imi justific gestul de a incalci firele in larma de vociferari, dar pot sa atest despre picioarele, palmele si merele aruncate in noi pana sa vina politia. Problema diletantilor respectivi, trecuti drept artisti in formare si girati din pacate la nivel universitar, e ca noi interogam concepte si manifestari pe care ei nu le mai interogau ori puneau la indoiala. De ce ar fi instalatia respectiva intangibila, de ce nu aveam dreptul sa ma joc cu ea? De ce se confunda cautarea unui sens (sintactic ori semantic) cu formalismul inovatiei plastice (cat exista la expo)? Care sunt criteriile de comportament in fata unor papusi agatate cu mai multe sfori de tavan?

  4. renata
    Iunie 24, 2010 la 3:51 pm

    starile bahice nu sunt o scuza. sa fim seriosi. atunci ar trebui ca in fiecare bar,la fiecare vernisaj la care suntem supusi majoritatea dintre noi la aceste stari bahice sa venim cu cate un bodyguard respectiv jandarm si sa ne comportam ca niste maimute. deci that’s out of the question. Evident ca nu cred ca multi dintre cei care au vazut respectivele chestii atarnate ,nici eu de fapt, nu le au considerat ca fiind arta. bun sa zicem ca nu ai stiut (acuma chiar ne mintim si pe noi si intre noi. ai stiut bine) ca nu trebuie sa interactioneze cu ele.bun.n-ai stiut si le-ai incalcit. tipa ,”artista”, chiar daca o consideram artista sau nu..aici iarasi tine de fiecare..te-o rugat in mod direct sa le descalcesti. ceea ce ,daca pana atunci te-ai prins sau nu,insemna ca NU trebuie sa interactionezi cu ele. cum care sunt criteriile de comportament din punctu ala?! aici ii deja vorba de bun simt si o conduita absolut normala. cuiva faci ceva ce nu i convine(pentru ca i-ai facut ei ,in mod direct, din moment ce ai interactionat cu „arta” ei),te roaga sa incetezi si tu pe langa ca nu vrei sa incetezi,o mai si ataci verbal.(ca dup-aia ala care era cu tine o avansat la atac fizic)Tipa te o rugat in prima instanta frumos sa incetezi.dup-aia sa repari.dupa ce o vazut ca aia nu vrei,ti-o zis sa pleci. ce era sa mai faca?! normal ca te-o lua la palme. i-ai atacat efectiv spatiu personal,oricine are asa ceva si oricine are o reactie violenta cand ii invadezi spatiu’. deci chiar nu mai ii vorba de parerea ta vizavi de arta,ci strict de comportament. Nu stiu cat tii tu minte din ce s-o intamplat, sau daca constientizezi exact ce s-o intamplat. Toata chestia nu o mai avut nici o legatura cu arta, nici cu alcoolu’.Or fost niste chestii absolut penibile care nu se fac de nici un fel.

  5. Iunie 25, 2010 la 10:05 am

    ahahaha DA-DA, ma declar fanu’ LA tarani!

  6. megatron
    Iunie 26, 2010 la 2:08 pm

    Sa fie clar ca nu ader la ciupituri si strigaturi pxxx de nici un fel. Dar ader la fire incalcite cat si la palmele adiacente.

    Eu zic ca fabula asta din Aesopia clujeana ar trebuie sa fie dedicata lui Alexander Brener/Barbara Schurz (un iconoclast d felul lui) cat si romanilor care fura, strica si ataca bunastarea si capitalul artei si bunului simt din strainatate si de acasa. Adica celor care strica bunul renume al artei internationale, al romanilor de pretutindeni si al sperantelor de mai bine. C s-au stricat papuselele e una, dar ca teritoriul artei este atat de pazit, si de intangibil e alta. Pai arta p piedestal e cel mai marsav lucru cu putinta. Ca si orice alt bun privat pazit si intangibil, de vazut si sorbit cu ochii doar din vitrina de pe strada de la distanta cersitului.
    Brenner si prietena lui erau batuti in mod constant si sistematic de publicul furios k li s-a stricat vernisajul, armonia si arta. Cel mai des erau batuti in occident, chiar daca si-o luau si de la bulanele militienilor rusi dupa ce incercau s si-o traga prin parcuri publice incercand sa practice in mizerie p ciociolina&sotzul celebru.
    Paza si ordinea la locul expozitiei insa isi atinge probabil culmea teritorialismului in Bucurestiul de azi. Apropo de spatiu vital, lebensraum-ul artistului devine un fel de fortareata bine pazita, ce mai.. pazita cu o ferocitate nemaintalnita. Orice privilegiu capatat, orice spatiu in care ai fost invitat-curatorisit-ICRsizat, UAPizat, UADizat sau orice spatiu fitzoso-alternativ-falit, Unicredit-exploatator – este inainte de toate un spatiu exclusivist, de neatins, si bodyguardizat. Daca directorii de spatii sunt marii tirani, atunci artistii care expun sunt tot atatia mici satrapi.
    Bodyguardizarea bucurestiului nu are loc doar pe Magheru la toate maghernitzele chicki-micki, restaurantele si magazinele de tzoale ci si la galeriile din jur! Galeriile sunt pazite de artisti! Ei formeaza un fel de guardia civil, un fel de vigilante neaoshi americani care pazesc cu pusca granita cu Mexico-ul de pe strada. Poti sa intri, sa admiri oboselile si pretentiile dinlauntrul lor si cam atat…
    Vai si amar daca zici ceva, daca ridici o spranceana intrebatoare. Ca sa nu mai zic ca nimeni altcineva nu mai are loc acolo. Odata exponent al artei in spatiul galeriei devii cerberul ei, practic nimeni nu mai are loc acolo.

    Sindromul asta se intalneste si in blocurile aparate cu sfintenie de aparatnicii din cartierele bune. Vai si amar daca se muta cineva nou pe scara in vechiul bloc populat de batrane cadre militare din Drumul Taberei! Vai si amar daca sunt negri, chinezi, rromi sau niste ciudati. Sunt in stare sa cheme politia din 5 in 5 minute pentru cu nu mai pot sa isi bea cafeaua importata din brazilia, proaspat rashnita.. in liniste. Si daca t muti pe scara noua ca parte din familia romana de buna calitate – trebuie sa alungi pe oricine altcineva ranjeste si sa devii tanarul paznic onorific. Ca asa cere legea nescrisa a blocului rezervat celor alesi.

  7. Iunie 28, 2010 la 7:52 am

    cred ca interactiunea cu bucile e la fel de importanta ca si interactiunea cu arta. degeaba atingi arta, daca nu atingi bucile.

    (flotare logica pentru tanti uterina de mai sus: se dau doua parti din specia umana: una o pocneste pe cealalta, cealalta nu o pocneste pe prima, insa pune mana pe o buca; care crede ea ca e un mod mai delicat de a atinge trupul uman, sursa a atator capodopere? [pornesc de la presupupozitia ca domnisoara nu a dorit sa ii fie atinse bucile, asa cum nici eu nu am dorit sa fiu pocnit peste coaie si peste nanau. in orice caz cred ca e fair deal chiar si in aceasta minunata lume veterotestamentara: o mana pe buci pentru un sut in coaie]).

    e bine insa ca s-a intamplat asa, pentru ca s-a revarsat harul asupra mea si am hotarat sa continui o traditie editorialistica romaneasca, muncind in acelasi timp din greu in domnul pentru emanciparea celor care ne fac viata atat de frumoasa. a femeilor adica. asa cum organele genitale sint falnic reprezentate de revista pula, cred ca a sosit timpul ca si delicatele organe genitale feminine sa apara pe frontispiciu si anume sub forma revistei PIZDA (arta+buci).

    va tin la curent.

  8. ggl
    Iunie 28, 2010 la 7:37 pm

    Îmi pare rău că am ratat vernisajul ăsta; de obicei sunt cu bla bla-uri plictisitoare, deşi s-a mai destupat lumea între timp. Probabil că adevărata artă a fost happenningul declanşat de cei doi ţărani, care aflându-se în stări bahice, au transformat arta statică în artă interactivă, încurcând iţele instalaţiei postmoderne alcătuite din păpuşi spânzurate cu sfori prinse în tavan şi luând palme, mere în cap şi picioare în coaie de la presupuşii artişti.

    Probabil că atunci când Duchamp a înfipt o furcă în care era montată o roată de bicicletă într-un scaun, nu intenţiona să centreze roata, ci să stimuleze interactivitatea artei? Îndrăznesc să mă întreb cine ar rezista să nu învârtă de o asftel de roată, chiar şi cu o tabliţă pe care scrie „nu atingeţi exponatele” dedesubt.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: