FânFest 2010 Roşia Montană (13-15 aug)

Merită să vă faceţi timp să veniţi. Listă aleatorie cu lucrurile care îmi plăceau la Roşia vara:

– băile în apa răcoritoare a tăurilor, sfârcurile întărite ale fetelor

– discuţiile cu oameni interesanţi despre impactul RMGC în comunitate: săteni, activişti, jurnalişti, scriitori şi artişti, politicieni, universitari

– berile Între Craci sau în alte baruri

– dormitul în fânul şurilor deşi e de preferat culcatul

– poveştile oamenilor (Roşia are multe poveşti, neorealism şi realism magic, de la legende cu vâlve, realism social până la la teoria conspiraţiei)

– excursiile semiilegale prin cariere, la Roşia Montană şi Roşia Poieni cu Pink Floyd pe fundal

– pielea bronzată a oamenilor frumoşi

FânFest 2010 – Roşia Montană ca o mare scenă

Comunicat de presă – pentru distribuire imediată

Cluj-Napoca, 20 iunie 2010 – Echipa Campaniei Salvaţi Roşia Montană, alături de numeroase organizaţii partenere, are deosebita plăcere de a anunţa organizarea la a celei de-a V-a ediţii a festivalului FânFest, în perioada 13-15 august a.c. ‘Roşia Montană ca o mare scenă’, ediţia din acest an îşi propune să crească vizibilitatea campaniei Salvaţi Roşia Montană, să impulsioneze dezvoltarea economică durabilă a zonei, precum şi să promoveze nominalizarea Roşiei Montane ca sit UNESCO protejat.

Festivalul FânFest a fost pentru prima oara organizat în 2004, când mai multe ONG-uri şi activişti din cadrul campaniei Salvaţi Roşia Montană au avut iniţiativa unui mare eveniment în aer liber prin care să se promoveze potenţialul de dezvoltare alternativă şi peisajul cultural şi natural al Roşiei Montane, dar şi să informeze publicul tânăr din România privind opoziţia împotriva proiectului de extragere a aurului în carieră deschisă şi folosind tehnologia cianurilor. De atunci şi până în 2007 festivalul FânFest a avut loc în fiecare vară la Roşia Montană, timp în care a atras zeci de mii de participanţi – tineri, studenţi, lideri de opinie, activişti, artişti, părinţi, copii, iubitori de munte şi de natură – într-o varietate de activităţi ce au inclus concerte de muzică, piese de teatru, tururi ghidate ale Roşiei Montane, prezentări de carte, proiecţii de film, standuri de prezentare şi proiecte demonstrative organizate de numeroase ONG-uri de mediu din România şi din străinătate, târguri de produse tradiţionale şi ecologice etc.

Noutatea ediţiei din 2010 este aceea că evenimentul va avea loc în chiar satul Roşia Montană, spre deosebire de ediţiile anterioare când locaţia a fost platoul Jig-Vaidoaia, situat deasupra satului Roşia Montană şi oferind o privelişte panoramică asupra sa. În acest an între 13-15 august curţi, părculeţe, clădiri, ferme, străzi şi pieţe ale Roşiei Montane vor alcătui o mare scenă unde vor fi găzduite activităţile evenimentului. Participanţii se vor putea caza la gospodăriile localnicilor – pagina web a evenimentului va cuprinde o bază de date completă a posibilităţilor de cazare – sau îşi vor putea instala corturile în zone special marcate în acest sens. În cele două nopţi ale evenimentului mai multe elemente de peisaj precum şi monumente istorice vor fi iluminate pentru a le evidenţia farmecul şi valoarea, astfel în fiecare noapte peisajul Roşiei Montane va fi diferit.

Activităţile FânFest 2010 vor ţinti în principal promovarea valorii peisajului cultural al Roşiei Montane şi vor îmbina conferinţe, dezbateri, lansări de carte, standuri şi prezentări ale ONG-urilor de mediu active din România, poveşti vechi din bătrâni în jurul focului, concerte în aer liber, piaţa de produse tărăneşti tradiţionale şi ecologice, demonstraţii de gătit după reţete tradiţionale şi standuri de degustare, ateliere interactive de artă şi meşteşuguri cu activităţi sportive şi de recreere în aer liber – cros,  căţărări, ciclism montan şi trekking – dar şi cu proiecţii de filme artistice şi documentare pe probleme de mediu şi schimbări sociale sau dedicate copiilor.  Mesajul festivalului din acest an va fi dus pe scenă de formaţii ca Luna Amară, Grimus, Ţapinarii, Tunderground, Zum, The Others şi Chilli Familli.

FânFest 2010 păstrează tradiţia editiilor precedente de eveniment non-comercial, la care artiştii nu percep un onorariu pentru prestaţia artistică, organizatorii nu percep de asemenea un onorariu pentru activitatea lor de management, nu există o taxa de intrare pentru participanţi iar evenimentul beneficiază de eforturile, talentele şi dedicaţia unei echipe de nu mai puţin de 80 de voluntari. Promovarea evenimentului se va face prin mijloace şi canale non-comerciale, în principal folosind pagina web a evenimentului www.fanfest.ro Principalii beneficiari ai evenimentului vor fi locuitorii Roşiei Montane care îşi vor putea deschide casele şi gospodăriile pentru participanţi, vinde produse locale sau ghida participanţii printre numeroasele atracţii turistice de la Roşia Montană.

‘Vrem ca publicul nostru să conştientizeze cu adevărat de ce luptăm pentru acest loc şi ce viitor vrem să-i clădim. Şi vrem ca, odată conştientizând valoarea şi importanţa acestui loc, să ni se alăture”, a declarat Eugen David, Preşedintele Alburnus Maior.

***

Pentru mai multe informaţii vă rugăm contactaţi: Roxana Pencea la 0723024300 şi vizitaţi www.fanfest.ro (în curând)

Categorii:Uncategorized

concurs superbia suburbia

Iunie 20, 2010 1 comentariu

Ideea superbia suburbia e foarte tare, juriul mijto!

Categorii:Uncategorized

nu e inutil

Iunie 20, 2010 3 comentarii

Când ajungem la 500 de semnături, mergem la primărie cu petiţia privind pista de alergare în jurul lacului din Gheorgheni şi negociem cu autorităţile posibilitatea pistei în jurul lacului şi instalarea unor corpuri de iluminat. Semnăturile se strâng cam greu pentru că nu prea avem exerciţiu civic. Până acum avem 350 pe net şi pe hârtie. Demersul este îngreunat de faptul că terenul din jurul lacului e revendicat şi pentru că autorităţile nu au găsit o soluţie de despăgubire la revendicări. M-au bucurat câteva din reacţiile semnatarilor petiţiei, mi-au dat senzaţia că ceea ce propunem nu e inutil, că nu trăim într-o societate extrem de polarizată şi egoistă, cum am senzaţia adesea. Sper să nu fie prea obositoare îndemnurile: daţi petiţia mai departe, luptaţi-vă pentru recuperarea spaţiului public, JOIN US!

 

Cosmin: „Locuiesc in Marasti doar din iarna. E groaznica situatia aici, trebuie luate masuri immediate. Unde sunt parcurile in cartierul acesta foarte populat? Zona lacurilor ar avea un potential deosebit (daca e folosit cu cap). La ora actuala cei care alearga acolo risca sa fie loviti de masinile care parasesc minunatul Iullius Mall (noul sport national) deoarece nu exista nici macar 60 cm de trotuar. PENIBIL!”.

Alexandra: „Multumesc pentru initiativa. Orice spatiu deschis pentru miscare este si un spatiu in care putem fi impreuna si prin exemplu sa oferim si altora ideea de participare la o viata activa si mai armonioasa”.

Roxana: „Vrem o pista de alergare si de ce nu chiar un parc. Propunerea mea pentru parc, spatiul ce apartine fabricii Somesul. Nu-i asa ca ar arata mai bine si mai respirabil orasul cu niste copaci si spatii verzi in zona Marasti?”.

Denisa: „Ieri (5 iunie, zi insorita dupa mai bine de o saptamana de vreme rea) am iesit in parcul mare. Era neincapator, la propriu! Lacul era plin de barci, copiii se zbenguiau peste tot, cei mai in varsta jucau sah, se odihneau pe banci, se plimbau pe alei sau utilizau aparatele de fitness si cu ce placere! Iar tineretul juca baschet; dar cati era doar privitori, desi le simteai dorinta de a se alatura celor care au avut norocul de a prinde un loc intre cei activi. Asta, cred, spune totul cand vine vorba de nevoia de spatii verzi sau spatii amenajate pentru recreere prin miscare

Anca: „Cartierul Gheorgheni chiar sta rau la capitolul „dotari sportive”, se zvovea ceva si despre un bazin de inot. Actualmente daca stai in Gheorgheni si doresti sa inoti sau strabati tot orasul pana la Sala Sporturilor, fie scoti 50 Ron din buzunar si mergi la Iulius”.

 

Sanda: „E important sa avem cat mai multe astfel de spatii tinand cont ca suntem sedentari prin definitie si ne lipseste cu desavarsire cultura miscarii in aer liber”.

Mihnea: „Alergatul a devenit un sport tot mai popular in Cluj in ultimi 6 ani. In 2004, eram printre singurii care alergau in Parcul Iuliu Hatieganu, iar astazi, in 2010, este de-a dreptul prea plina pista de alergat. Noi, clujenii, dorim mai multe piste de alergat!”

Categorii:Uncategorized

recomandare de lectură în timpul alergării

Motto-ul cărţii lui Murakami e „Pain is inevitable. Suffering is optional” şi e o metaforă foarte tare pentru alergare şi scriitură, deşi eu prefer adesea limbajul nud şi simplu (relaţie de cuplu), tocmai pentru a anula multiplicarea orgiastică a sensului cuvintelor (hehe, comuna hippie a limbajului). Asumarea suferinţei e dificilă, presupune asceză şi conştientizare obositoare a finitudinii noastre. Dar la un maraton (aprox 42 de km) ori un supermaraton (100 de km) limitele noastre nu mai sunt metaforice, ci sunt realitatea cărnoasă, muşchii în zvâcnirea lor obosită. 

Categorii:Uncategorized

arie ţesută din mişcare

 

Marţi, 15 iunie orele 20.00 Fabrica de Pensule va găzdui un eveniment de excepţie. Spectatorii sunt invitaţi să fie martori ai unei aventuri-experiment a unui grup informal de dansatori din jurul GroundFloor Group (Cluj) şi absolvenţii cursului de „improvizaţie electronică/reînnoirea tradiţiei/muzică nouă” susţinut de Csaba Ajtony (Viena) la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj. Un spectacol născut din cooperarea pas-cu-pas între muzica electronică live şi mişcare. Muzica reacţionează la mişcare, în timp ce dansatorii sunt îndrumaţi de muzică, iar corpul lor influenţează următoare sunetele pe care le poţi auzi. Corp: Cosmin Bighei, Laura Codreanu, Dorka Farkas, Kinga Kelemen, Ágota Székely, Noémi Vajna. Sunet: Ajtony Csaba şi studenţii Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj: Cora Miron, Török Gy. Áron, Darabont Örs, Emil Ceama. Spectacolul – rezultat al unei săptămâni intensive de ateliere – explorează posibilităţile de a extinde expresivitatea utilizând instrumente ale spaţiului multidisciplinar. Intrare liberă. Vă aşteptăm.

 

Kinga Kelemen

Categorii:Uncategorized

mămăliguţă explodând pe străzile Clujului

La masa critică de ieri am râs de mă dureau pomeţii, muşchii feţei mele nefiind, din păcate, obişnuiţi cu o cascadă de hohote. Dădeam din gură ca indienii când se pornesc la război. Eram ridicol şi copil şi era bine. Apoi am încercat să fac ca Tarzan, dar nu mi-a ieşit deloc. Masa critică a fost de fapt măsuţă, puţin ciobită, cu un picior lipsă, dar ne-am instalat totuşi confortabil la ea, chiar dacă nu eram mai mulţi de 50 de oameni, iar liderii mişcării legaliste, marşul bicicliştilor, nu au venit. Cine spunea că mămăliga românească nu explodează? Mămăliguţa noastră e explodat pe străzile Clujului, prin centru, Mărăşti şi Gheorgheni. Au fost locuri ca Bulevardul Dorobanţilor unde am lăsat o coloană de maşini de câţiva kilometri. Şoferii par să se fi obişnuit cu noi, am prins mai multe claxoane de apreciere decât de furie că încetinim maşinile. Oamenii pe stradă ne răspundeau la salut, ne făceau cu mâna, zâmbeau cumva miraţi, aşteptau să treacă micul cârd de biciclişti. Plimbarea a fost chiar aleatorie, cine dorea să meargă în faţă stabilea direcţia. Repet, motivaţiile masei critice nu sunt doar concrete (piste de biciclişti ori respectarea bicicliştilor în trafic de către şoferi), ci şi simbolice: stil de viaţă mai sănătos, încurajarea unor mijloace de transport eco şi ieftine, promovarea unor simboluri egalitare şi democratice ale statutului social (o biclă în Oser se găseşte la 200 de lei spre deosebire de maşină). La pornire şi finiş am trecut prin fântâna arteziană din Piaţa Unirii, apoi am mers la bere în Albinuţa (răcoroasă din cauza copacilor, copertinelor şi plantelor şi cu bere Bucegi la 2,5 lei!). La toamnă, în octombrie, s-au oferit mulţi să repare piciorul lipsă de la masă. Din păcate, nu am poze de la acţiune cu tot grupul (fotografiile sunt de la Gelu Lupaş).

Categorii:Uncategorized

cum îmi apăr libertatea?

Iunie 10, 2010 2 comentarii

Revenind la intrebare: cum e cu partizanii azi, sinteti retrasi in munti?

Da, in muntii si codrii spatiului virtual, tremuram cu tastatura in mina. Glumesc. Ei bine, acum vin partizanii, vampirii si alte “vietati”. Cu adevarat totalitara e doar politica, cultura care decreteaza ca nu mai are alternativa. Ni se spune o mantra pe care trebuie sa o repetam continuu: proprietate privata, care nu-i asa, e sfinta, piata libera care, fireste, cum ne spun noii politruci, este egala cu democratia…amin… Asadar, noi trebuie ca in acest context de monopol total sa ne punem problema cum sa rezistam si cum sa luptam, care sint formele de lupta si aparare civila. Adica, cum imi apar libertatea? Si aici vin partizanii mei… grupurile marginale. Pornind de la batrinul Schmitt, cu care de altfel nu sint pe aceeasi lungime de unda neaparat, spun ca prima conditie necesara a “starii de partizan” nu este sa fii conectat la sistem, ci deconectat. Acum, toata lumea vrea sa fie cit mai conectata la regim prin joburi bune, functii, credite etc. Eu sustin ca a venit vremea deconectarii. Trebuie sa fim cit mai departe de centrele si formele dominante de putere politica, financiara, sociala si culturala. Partizanii nu au grade, uniforme, epoleti. Ei nu se subordoneaza superiorilor. Puterea nu-i poate controla, fiindca nu are conexiuni directe cu ei, nu-i cunoaste, ei insa se recunosc intre ei si stiu cine este “dusmanul”. Cu ”trupele regulate” ale dusmanului, ei duc lupte “neregulate”.

Categorii:Uncategorized