Expozitie cu obiecte furate
In toamna pregatesc alaturi de cativa prieteni o expozitie cu obiecte furate, mai mult inutile decat utile. De la semne de circulatie pe strada, la halbe de bere de pe terase, la prosoape, ori chiar la bocancii pe care un prieten i-a vazut ca decoratie pe peretii unui bar. Bine, o sa fie mai multe surprize la expozitie, dar nu le deconspiram acum. Ideea e ca fiecare obiect furat sa aiba o poveste in jurul sau. Va asteptam si pe voi sa veniti cu obiecte furate si cu povestile aferente. Una dintre motivatiile expozitiei, dincolo de tzacaneala si gratuitatea ei, e ca vin alegerile parlamentare si noi recunoastem, spre deosebire de politicienii ipocriti, ca furam. Furam modest, dupa posibilitatile noastre. Cu ocazia asta, noi ii invitam pe politicieni sa participe la expozitie, cu ce au furat ei. Hm, sunt curios daca o sa vina…
adi dohotaru: join us! pune-te pe furat!
ana aman: [rade]
adi dohotaru: ultima data cand am furat ceva eram cu frate-to si cu australienii veniti cu couchsurfingul la voi
ana aman: hai no! cand? in music pub?
ana aman: ce-ati furat?
adi dohotaru: si nush ce m-a apucat ca frate-to ii arata la australianca o curte interioara faina de pe horea, detalii de arhitectura si alea alea
adi dohotaru: si io ametit m-am apucat sa alerg pe scari in sus pana sa ajung in apropiere de pod
adi dohotaru: si era fain ca se vedeau stelele prin ferestrele alea largi si un cer albastru de nocturna, ca cerul era luminat de stadionul CFR si in apropiere de pod erau buchete vechi de flori si maturi
adi dohotaru: si am furat o matura si un buchet. Nici macar n-am stat acolo sa admir ceva, cerul sau luminile sau podul, am luat matura si buchetul ca si cum as prelua o stafeta. buchetul, mi-a zis marius, e inca pe cabina de telefoane de langa pub. matura, in schimb, e safe la mine
ana aman: aaaa, ala e buchetul? ca l-am vazut si eu
adi dohotaru: apoi, l-am atacat pe marius de pe bitza la turnir cu matura
ana aman: of of
adi dohotaru: asta a fost putin freak pana si pt mine, ca nush ce m-a apucat sa alerg pe scari in sus pana la ultimul etaj si sa ma intorc cu matura si buchetul. ce era ciudat la buchet e ca avea un burete, probabil ca sa absoarba apa, sa o tina acolo, habar n-am…
adi dohotaru: fac pariu ca tu n-ai putea sa furi nimic! [ranjesc]
ana aman: ce sa zic… [zambeste]
adi dohotaru: niema, ca e provocare stupida, dar alea sunt oricum cele mai faine
ana aman: haha
adi dohotaru: fuck, asta e povestea in jurul obiectului furat
ana aman: huh?
adi dohotaru: ce tocmai am povestit amu
ana aman: nu inteleg
adi dohotaru: imediat
dohocampus 
Clasa a IX-a, „Povestea hotului de trupuri” de Anne Rice, din libraria din centru. Imi amintesc ca erau oglinzi sus, in doua colturi. Aveam ghiozdanul deschis si stomacul undeva in gat. Speram ca tanti cea draguta de la casa sa nu fie nevoita sa o plateasca din salariul ei 🙂
Acum cartea bantuie pe undeva prin Bucuresti.
Fain. n-am putut sa fur carti. Interesant, nici nu m-am sitit ispitit. Daca stau sa ma gandesc in adolescenta nu am furat nimic, insa acum am senzatia ca traiesc de multe ori o adolescenta mai tarzie, iresponsabila. motiv pt care si pregatesc expo asta si din varii surse avem deja vreo 20 de obiecte. ar fi fain sa vina si lumea cu carti!
uhm..nu obisnuiesc sa practic sportul asta pt ca dupa,am remuscari de constiinta cu galeata,deci tot egoismul spre a-mi pastra confortul psihic ma opreste..si totusi 😀 in generala am furat din biblioteca scolii Freud in editie franceza-„Sur le reve”..adica,furat-impropriu zis,ca eu am vrut initial sa o imprumut,dar aveam o bibliotecara alcoolica 😀 a uitat saraca femeie sa puna stampiloiu’ pe ea si chestia asta m-a facut sa cred ca e un semn si sa o pastrez 😀 Dar,am imprumutat-o unui prieten care a imprumutat-o la randul lui unui alt prieten si s-a pierdut 😦 Ma gandesc acum daca nu cumva o fi ajuns inapoi in biblioteca ;)) A..si niste tacamuri dintr-o terasa de la mare.Aveam nevoie de ele atunci si in plus,preturile terasei parca includeau nu numai tacamurile,dar si scaunele pe care am stat…
mai, ce-i cu voi… intelectualii, numa carti furati. furati si voi chestii mai utile!
imi zice d. pe mes: am furat marx si engels, opere complete de la biblioteca din oraselul meu. da numa un volum. mai bine zis nu le-am returnat si m-am facut ca ploua. apoi, kama sutra din bcu. noa si cu marx a fost ca bibliotecara cu cat insista pe langa bunica-mea ca ii la mine cartea, cu atat eu negam mai vehement. ma simteam jignita! sa furi la bcu chestii inutile era o provocare – sa vezi daca soricoaicele alea sunt vigilente. si am mai participat la furtul unei scrumiere din clubul flash, neagra si superba, care imi e si acum pe masa, desi au trecut opt ani de atunci. primul meu obiect furat a fost o unghiera de la o matusa a mea care nu imi placea. mama a vazut si a trebuit sa se intoarca rusinata sa ii zica. aveam vreo 4 ani. da sa stii ca matura ta, unghiera mea, etc, sunt simptome de cleptomanie.
Se pare ca n-am avut parte de carte(a furata), dar mi-am adus aminte de altceva 🙂 Tocmai ma mutam de la un prieten, eram in plin proces de impachetare si rascolit casa, imi cautam cd-urile si imi era ciuda ca ratacise/imprumutase/cadorisise (el, prietenul) un cd la care tineam foarte mult. Razbunarea, necautata ce-i drept, s-a ivit sub forma unui album Dead Can Dance pe care l-am subtilizat sub influeta nervilor de moment. Remuscarile ma urmaresc si azi, cel putin la nivel subconstient, din moment ce il bombardez constant cu orice descoperire in materie de muzica sau film.
he, he, depinde cine a parasit pe cine. ca eu simpatizez cu persoana parasita miseleste au ba. din partea mea are dreptul sa fure intreaba biblioteca si intregul playlist.
Clarificare necesara pentru stabilirea (i)moralitatii actului savarsit: prieten as in „friend”, nu „boyfriend”.
caius imi transmite pe mes: Art.92. – (1) Fapta savârsita cu intentie de a sustrage, distruge, degrada ori de a aduce în stare de neîntrebuintare indicatoarele, semafoarele, amenajarile rutiere sau crearea de obstacole pe partea carosabila se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
mai doho apropo de expozitie nu am cum sa vin cu obiectul furat. Tin minte ca eram prin clasa a 8-a in tabara la Blajoaia si eram cu un prichindel care avea un rucsac plin cu dulciuri. Intr-o noapte ne-am imbatat baietii mai mari si i-am furat la ala vreo 3 pungi de bomboane( jeleuri) si o gramada de ciocolata. mai asa gustoase au fost probabil din cauza ca erau furate hi hi.
A si mi-am mai amintit ceva. Primul meu furt a fost la vreo 3 ani cand eram la Colina si am baut o limonada. Dupa ce am terminat limonada am plecat cu tot cu pahar insotit binenteles de tata. partea faina e ca am avut paharul acasa vreo 10 ani, pana la urma s-a spart. Va dati seama ca era prin 1986-1987 daca eram prins mergeam la gradi la reeducare =)).
hm, 3 ani. apoi, 14. draga, decane, ca nu iti dau numele, e timpul ca la 25 sa faci ciclul perefct si sa vii la expo cu ceva!
Da, RECUNOSC TOT! AM FURAT! Si EU! Am furat drapelul Romaniei de pe un stalp din Cluj. De fapt era ancorat pe fatada unei cladiri.
Imi aduc aminte perfect ziua furtului. De fapt noaptea lui caci totul s-a petrecut noaptea. Doar anul nu mai stiu sigur care era. Era sigur in anul 3 de facultate in Cluj (asta inseamna sfarsitul lui 2001 sau inceputul lui 2002 pentru ca imi aduc aminte gerul din noaptea aia deci era iarna in orice caz).
Asadar, despre furt. Cum spuneam eram prin anul 3 de facultate si cred ca se apropiau ceva meciuri ale nationalei de Fotbal iar eu si cu colegul meu Alin ne doream tare mult sa defilam victoriosi dupa meci cu un drapel al nationalei pe strazile Clujului (evident in cazul victoriei nationalei). Si cum eram studenti si nu ne lasa mana sa dam 150 000 lei (vechi) pe un drapel nou-noutz din magazin (cam atata costa pe vremea aia) ne-am gandit noi ce ne-am gandit si binenteles ca nu ne-a luat mult sa realizam ca Clujul tocmai fusese tapetat de Funar (primar pe vremea aceea) cu drapele pe toate gardurile, stalpii si fatadele din oras, imediat dupa 1 Decembrie.
In fiecare zi ne uitam amandoi in drumul nostru spre cursuri pe toti stalpii pe care erau plantate drapeluri. Pusesem deja ochii pe cateva „victime”. Erau drapele montate mai jos, mai aproape de trotuar, puteai sa le insfaci doar intinzand mana pana la ele. Problema? Erau pe strazi principale din centru. Foarte circulate chiar si la ore tarzii in noapte. Asa ca eram indecisi.
Pana intr-o zi. Alin aflase „un pont” de la unul din colegii lui de camera care mai facuse asa ceva. Era „veteran” in furtul de drapele.
Tipul ia spus lui Alin despre un loc mai retras din Cluj de unde puteai sa sterpelesti repede un drapel cu riscuri minime chiar zero. Era fatada unei cladiri chiar vis-a-vis de decanatul facultatii noastre (asta ca sa vedeti cat de des dadeam noi pe acolo).
Am dat intr-o zi tarcoale locului, amandoi. Am studiat toate unghiurile… Era perfect. Locatia era cat se poate de sigura. Fatada cu drapelul era pe o strada care era destul de pustie tarziu in noapte si in plus aveam multe stradute laturalnice care plecau din ea, numai bune de folosit in cazul in care se imputea treaba. Gata!
Am pus la punct planul. Lovitura urma sa o dam intr-o seara imediat dupa miezul noptii. Eu ma duceam sa vad un film in seara respectiva la Republica iar la terminarea lui chiar cand ieseam il sunam pe Alin care astepta in camin urmand sa ne intalnim la mijlocul drumului undeva chiar in zona loviturii.
Zis si facut.
L-am sunat la iesire din cinema pe Alin. Mi-aduc aminte ca mi-au ingetat degetele pe telefon in scurtele secunde cat am vorbit cu el, atat era de rece in noaptea aia. Ne-am intalnit la locul stabilit. Alin daduse deja o tura pe langa „perimetru” ca sa vada ce si cum. Mi-a zis ca e ok, ca nu vazuse lume umbland la ora aia pe acolo.
Ne-am apropiat „hoteste” de zona. Erau doua drapele pe suportul respectiv. Erau foarte jos inserate, undeva putin mai sus de capul meu. Ne-am asigurat a nu-stiu-cata-oara ca nu ne vede nimeni si am luat unul din drapele. L-am palmat repede pe langa noi si l-am depozitat provizoriu sub o masina parcata pe o straduta din coltul cladirii. Apoi am facut un inconjur al cladirii, sa vedem daca e totul ok. Dupa care am repetat faza si cu al doilea drapel care mai era pe suport. L-am bagat si pe asta sub aceeasi masina. Apoi am stat sa rasuflam putin chiar langa masina. Eram amandoi fericiti dar si foarte speriati in acelasi timp. Stiam ca daca ne prinde o patrula de Politie „ales-bules”! Iar treaba nu era inca terminata. Drapelele, nenorocitele de drapele puse de Funar aveau, cel putin pe vremea aceea si o bara de metal montata in partea lor inferioara care avea menirea de a tine panza drapelului cat mai intinsa si ca sa evite infasurarea lor in jurul cozii de lemn. Prostia asta de metal era asadar perpendiculara pe coada de lemn care tinea drapelul.
Trebuia asadar sa scoatem cumva dracia asta de metal de pe coada de lemn pentru ca altfel riscam sa fim prinsi cu drapele fluturand pe langa noi. Noroc ca toata chestia asta de metal era prinsa de coada de lemn cu 2-3 suruburi care au putut fi desurubate fara probleme chiar acolo langa masina.
Dupa ce am „dezmembrat” fiecare drapel, am infasurat drapelele pe coada lor si am luat si prostia aia de metal cu noi (ca suvenir – cred ca o mai am si acum pe undeva pe la tara). Am folosit o „ruta ocolitoare” pana la camin ca sa nu dam nas in nas cu vreo patrula de Politie.
Cand am ajuns la camin am rasuflat usurati. Scapaseram intregi si cu prada la noi! Si fara nici un fel de probleme …
Mai am si acum drapelul ala, cu coada lui originala din lemn. Din pacat nu am mai avut ocazie in care sa-l folosesc!
Peste un an sau doi am vrut sa repet figura, de data asta singur si in alt loc. Vroiam sa-i fac rost unui prieten de ziua lui. Urma sa fie cadoul meu pt el.
Atunci am fost surprins de o patrula formata dintr-un Politai si un Jandarm. Tocmai reusisem sa scot nenorocitul ala de drapel din suport cand i-am vazut pe astia doi la vreo suta de metri distanta de mine. Am luat drapelul, am cotit dupa coltul casei respective, am luat-o la fuga si in fuga am mai avut putere sa „ascund” drapelul aruncandu-l tot sub o masina. Era un drapel cu o coada lunga de lemn. Am fugit in seara aceea cum numai Forrest Gump a mai reusit sa fuga in filmul vietii lui. Am scapat! Dar despre cum am scapat atunci merita povestit cu alt prilej.
Important e ca am reusit de prima data. Da, am furat!
Daca vrei drapelul pentru expozitia ta sa imi spui, ca si-asa sta degeaba la mine in debara. Ar fi o ocazie nemaipomenita pt el sa iasa in lume!
Succes cu expozitia!
Mersi mult, man. Vreau drapelul, iar frumoasa ta poveste, cu ritm si suspans, va trona langa steag.
Am tot stat să văd cine ce a furat, încercând să imi dau seama unde mă aflu în clasamentu cleptomanilor… 🙂 … drept să spun eram destul de în spate cu ceva mere la activ, poate un creion, un pix, o radierăţ nimic special. Abia de vreo două zile am dat în sertar de corpu delict ăl mare… ştampila de la gazetă (barul) şi mi-am zis că poate cu ea urc vreo 3 locuri.
Vreau să declar că tot ce am furat până acuma a fost să fac oamenilor în ciudă.
Mai întâi radiera colegului de bancă, din clasa a doua, pentru că băietul mă bătuse cu o pauză înainte; apoi vreo 4-5 kile d mere, pentru că proprietarii mărului mă fluieraseră pe stradă; ceva bani de la ai mei, că de, se mai ceartă omul cu ai lui (da pe ăia i-am dat înapoi când ne-am împăcat)… în fine ştampila „gorilei” de la gazetă, pentru că îl uram (foarte probabil fără un motiv anume) şi vroiam să îi fac pagubă cu orice preţ.
Nu-mi prea aduc aminte ce şi cum s-a întâmplat, pentru că aveam ceva beri la bord. Cert este, că m-am trezit la uşa gazetei, am plătit intrarea, am intrat, nu mi-a plăcut şi am dat să ies. Pe drum mi-am zis ca ar trebui să mă ştampileze (ce cretin sună), că poate, poate vreau să mă întorc. Cum omul în cauză era mult prea ocupat cu un telefon, mi-a dat ştampila cu totu şi s-a dus mai departe, să nu cumva să aud ce povesteşte. Din momentul respectiv totul a mers ca uns: omul vorbind la telefon, eu cu ştampila în mână, eu gonind pe uşă şi nu în ultimul rând eu ştampilând pe toată lumea şi trimiţându-i către gazetă, că doară e moca.
Mi-am făcut curaj cam după vreo 3 săptămâni să mă întorc în gazetă, aveam un plan: în caz că mă întreaba cineva ceva dădeam vina pe alcoale. Ca norocu nimeni nu a zis nimic şi s-au apucat băieţii să împartă brăţări în loc de ştampile.
săracu’ titus! 😆
climaxul activitatii mele de furacios intru maxima glorie a lui Bachus a fost cand am furat un panou rutier de la Grup 4 instalatii (impreuna cu un prieten, era greu, abia l-am carat); in sfarsit, am scris pe el „TRAIASCA DUMNEZEU” si l-am dus, pe post de cadou, la o zi de nastere. Probabil sarbatorita nu prea avea ce face cu el (desi era decorativ, ma rog, poate nu l-am nimerit chiar pe gustul ei), ca l-a dus a doua zi inapoi. In schimb am avut placerea sa il vad in urmatoarele luni prin diferite locuri din Cluj, cu inscriptia TRAIASCA DUMNEZEU pe el.
Furatul a la cool are multe fetze, am niste prieteni in Viena de pilda care au un apartament plin de semne de circulatie shmanglite de pe strada, de diferitii locatari care au venit si au plecat din apartament, si au lasat ca si contributie semnele, sau chiar de oaspetii lor care pierduti pe strazile Vienei tarziu dupa vreo petrecere veneau cu un suvenir stradal acasa.
Mai putin a la cool e furtul sentimental, la asta cu totii suntem experti fie ca recunoastem sau nu. Cel mai grav delict s-ar putea sa fie ca am furat inimi, da, recunosc, dar am circumstante atenuante, si am primit-o inapoi direct in fatza, ca si a mea a fost furata, recuperata, furata, recuperata…
O poveste draga mie insa e povestea unui rozariu furat de un prieten pentru mine, dintr-un targ de vechituri. Rozariul il vindeau niste mecena ai lucrurilor vechi recuperate de pe cine stie unde, insa n-avea cruce, ceea ce mi-a dat un sentiment ciudat. In plus era scump, aveam senzatia ca o sa cumpar ceva furat de pe cine stie unde, am hotarat sa nu il cumpar dar mi-a stat gandul la el. Asa ca prietenul meu l-a shmanglit, intr-un mod atat de subtil incat eu, care eram cu el, nu mi-am dat seama, si mi l-a dat mai tarziu. Filosofia lui era ca daca tot e furat, un alt furt va inchide (sau continua) cercul. Nu cred ca l-as aduce la expozitie, mi-e teama sa nu mi-l fure cineva 😛
Noi cei de la aziincluj.ro dorim sa postam evenimentul cu furaciuni pe site-ul nostru. Despre aziincluj.ro – vrem ca in timp sa devina cea mai importanta sursa de evenimente pentru Clujeni. Si ma refer la tot felul de evenimente, de la cele ale ascoristilor, pana la expozitii tzaca.
Ce parere ai?
nicio problema, cu placere chiar. m-as bucura daca ati veni si voi, cei care va ocupati de site, cu povesti cu furaciuni. anonime sau nu…
Imi dai te rog mai multe informatii despre unde si cand? Merci. O sa transmit invitatia ta colegilor si cunoscutilor mei.
inca nu am o data sigura si nici o locatie. pt locatie am mai multe variante. expozitia va fi candva prin octombrie-noiebrie, dupa ce adun mai multe povesti si obiecte. nu toate vor aparea pe blog, ca sa nu stric surpriza.
vreo veste despre expozitie?
se cam amana pentru ca inca nu am adunat destule obiecte, insa nu intra zilele la sac. e timp de expo si pentru mai incolo. daca nu acuma toamna, atuncea la iarna sau la primavara. deocamdata trebuie sa definitivez alte proiecte (doua carticele) care imi consuma o parte din timpul liber. ma gandesc sa fac un proiect colectiv, adica sa participe si altii la adunat povesti si gasit obiecte furate. uite, ai avea astfel sansa sa intri in hora!
se mai aude ceva de expozitia in pricina? o data sau un loc mai exact?
expozitia o amanam inspre primavara. pana atunci, m-as bucura daca ai aduna niste povesti si tu si sa le pui dup-aia pe blog. mersi mult!