cui e frică de carl max

Merg la una dintre marile biblioteci ale Clujului. Deţine câteva sute de mii de exemplare. Vreau să citesc Karl Marx. Intru la secţia de filosofie.

- Bună ziua, unde este raftul cu Karl Marx ?

- Carl Max? Nu avem aşa ceva.

- Cum adică n-aveţi Marx? O iau spre litera M. După care revin. Chiar n-aveţi Karl Marx!, îi spun perplex.

- Haideţi că vin cu dvs. Poate găsim totuşi ceva.

Facem câţiva paşi.

- Păi, cum nu e?, spune mirată bibliotecara, doar e un raft întreg cu Marx, se corectează ea.

- Astea nu sunt cărţi scrise de Karl Marx, ci cărţi care au în titlu Marx şi sunt diverse exegeze la opera lui.

După o vagă reamintire:

- Aaa, păi cărţile alea-s vechi, sunt pe undeva prin depozit, încheie brusc tânăra bibliotecară.

Momentul ăsta mi-a amintit de unul dintre filmele mele preferate, Zabriskie Point, în regia lui Michelangelo Antonioni, când studenţii sunt arestaţi alături de câţiva dintre profesorii lor la unul dintre multele proteste ale anilor 60. La secţia de poliţie, un student e întrebat cum îl cheamă. El răspunde: Karl Marx, iar studenţii râd în hohote. Poliţistul se mărgineşte să întrebe cum se scrie numele şi îl trece în registru drept Carl Marx. Din păcate, nu am găsit scena respectivă, însă am găsit alta mai bună, din finalul filmului, cu excelenta muzică a celor de la Pink Floyd.

ghid multicultural la Bastionul Croitorilor

Foto: Bastionul Croitorilor wikipedia

Ghid multicultural / Kolozsvár. Multikulturális útikalauz / Klaunsenburg. Multikultureller reiseführer / Cluj-Napoca. Multicultural Guide, Ovidiu PECICAN şi Tamás LŐNHÁRT (texte), Cluj, Edit. CRDE, 2009, 72 p.

Ghidul editat de Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală în parteneriat cu Primăria Municipiului Cluj-Napoca se adresează „turiştilor care doresc să descopere Clujul şi multiculturalitatea prin care se defineşte, ghidând paşii acestora de-a lungul a şapte trasee”. Lansarea are loc la Bastionul Croitorilor, marţi, 9 februarie, ora 13.00.

Se poate descărca de AICI din 10 februarie sau se poate găsi la muzeele oraşului.

fotografii de la happening

Update: Găsiţi în Adevărul de Seară un articol scris de Sebastian Secan despre acţiunea noastră. Foto făcută de Vakarcs Lorand.

A fost distractiv şi emoţionant, pentru că ne simţeam niţel ridicoli stând la stop ori făcând drumul înainte şi înapoi pe zebră. Dar era emoţie pură cum rar am simţit în spaţiul public (eventual la alte întâmplări). Degetele tremurau pe ţigară şi un zâmbet năuc pe faţă. O fi de la catarsis, un mod de a spune, ori de la jack ass-ul nostru artistic. M-am bucurat că erau vreo 10-15 jurnalişti la happening, ceea ce e ok pentru un eveniment cultural, majoritatea de la televiziuni. Mi-au zis că le-a plăcut cum ne tăntăleam în stradă. Din păcate, nici un jurnalist din media publică.

Cel mai fain moment a fost când am intrat în sălile de lectură ale Bibliotecii Centrale Universitare. Am intrat în sala mare, cu vreo 300 de studenţi, aflaţi într-o stare febrilă, concentrată, pregătindu-şi ultimele examene. Am intrat tiptil, dar tot eram nişte zurgălăi, mai vizuali. Cu toate că i-am întrerupt şi tocmai pentru că i-am întrerupt, s-au destins, s-au amuzat cât am făcut turul sălii cu tablourile, cu sloganele, cu invitaţia de a veni în Insomnia.

[stânga: Radu Hangan alias EZU, dreapta: io, stânga sus Sanyi, dreapta sus Marius Jurcă]

Îi mulţumesc lui Radu Pădurean, care ne-a prins întâmplător pe stradă, pentru fotografii. Expoziţia e deschisă până la începutul lunii martie.

un portret robot al generaţiei converse

“Ei nu sunt nici de stânga, nici de dreapta, iar cuvântul ideologie nu există pentru ei. Asta e îngrijorător”, susţine psihologul. “Tinerii de astăzi cred în « Converse », iar ideea de a se implica în ceva îi disperă”. De altfel, concluzionează Alfred Dumitrescu, ei sunt ceea ce generaţia adultă i-a făcut să fie: “Noi le-am dat reclame la televizor de când aveau şase luni. Dacă îi bombardezi cu spoturi care le spun că tot ce contează în viaţă sunt nişte bascheţi, un ceas ori un telefon mobil, nu te poţi indigna că au alte valori în viaţă”.

Tratament la nodurile capitaliste din gât

[Afiş după pictura "Starea culturii 2009"]

Nou pe piaţă: Produsul nostru tratează garantat nodurile capitaliste din gât! La reapariţia lor, recomandăm reluarea tratamentului!!!

Descrierea bolii: Simptomele bolii se manifestă în momentul în care, aflat în stradă, intri în atingere cu diverse munci infecte. Boala se manifestă cu intensitate sporită în momentul în care intri în contact cu Omul-Abţibild. De regulă, Omul-Abţibild este purtătorul unui panou publicitar imens la trecerile de pietoni din centru. Când maşinile se opresc la semafor, Omul-Abţibild duce o pancartă greoaie care anunţă reduceri la mall şi trece zebra în mod repetat până se face din nou culoarea roşie. Omul-Abţibild se manifestă cu precădere ca student, îmbrăcat sărăcăcios, cu pantofi negri, uşor scâlciaţi, cu cataramă. Nodul în gât se acutizează când zâmbetul uşor ruşinat al transmiţătorului de boală ocoleşte privirile trecătorilor, imunizaţi de produsele concurente de proastă calitate, care scrutează vag condescendent ori indiferent studentul.

Tratament: Contactul cu strada e imposibil de evitat. Astfel, tratamentul propune un efect terapeutic stradal prin descărcarea unei trăiri refulate. Doctoria Katharsis DC++ a fost experimentată pentru prima dată în Antichitate de către Aristotel şi are de atunci un succes medicinal garantat! Tratamentul concurenţei te îndeamnă să cumperi înveliş pufos pentru acoperirea nodurilor şi rostogolirea lor imediată pe gât, neeliminând problema, ci doar ascunzând-o în stomac. În schimb, terapia noastră alternativă, pregătită de cei mai competenţi alchimişti sociali, te îndeamnă să răscumperi ceea ce înainte se putea doar cumpăra şi astfel contracarează nodurile şi provoacă temporar dispariţia lor.

[Radu Hangan - Chuck Norris a inventat POP ART-ul]

Compoziţie medicament upgradat Katharsis DC++ Radu Hangan: străzi de pietoni la început, dar după o uşoară întremare sunt recomandate biblioteci, bănci, spitale şi chiar fabrici, 3-5 picturi ludice răsturnătoare de clişee şi realităţi sociale, preferabil în ulei, 1-2 pancarte, slogane, 2-3 tineri cât mai asemănători cu Omul-Abţibild, 1 bună doză de emoţie, supradoză de ridicol dohoquijotesc.

Administrare: joi, 4 februarie, ora 12.00, pe trecerea de pietoni din faţa fostului Hotel Continental, apoi în alte locaţii centrate şi descentrate.

Recuperare cu vreo 15 tablouri & tratament cu bere: joi, 4 februarie, ora 18.00, cafeneaua Insomnia, str. Universităţii nr. 2, în cadrul curei de dezintoxicare EU.RO.conform.

Precauţii: reacţii contrare pasive ori dispreţuitoare, grad sporit de absurd.

Informaţii suplimentare medicament Katharsis DC++ Radu Hangan: nenumărate prezentări individuale şi de grup la showroom-uri din ţară şi străinătate.

Curator & administrator medicament: Doho Quijote de la Hoya

….

Adi Dohotaru, cavaler de Doho Quijote de la Hoya:Văd mai tot timpul un contrast foarte creativ în lucrările tale care arată anumite incompatibilităţi, situatii absurde din realitatea românească. Iar tratamentul e unul tonic mai tot timpul, plin de umor şi vervă. Totuşi, care ar fi temele pe care nu le-ai putea aborda într-un registru ludic, comico-ironic?

Radu Hangan, duce de Ezu din Ţinutul Bistriţean al Korniţelor: Nu ştiu, mă strădui să fac ce pot mai bine.

[Radu Hangan - Ochiul Pădurii]

Avangarda în literatura maghiară din România

Foto: imageant.com

Clubul de lectură
Nepotu’ lui Thoreau

Invitat: Balázs Imre József şi al său volum
Avangarda în literatura maghiară din România

Moderator: Valentin Derevlean
Gazde: François Bréda, Ştefan Manasia, Szántai János

Când: Miercuri, 3 februarie, ora 18.00
Unde: Cafeneaua Insomnia, Str. Universităţii nr. 2

cică teaser

un afiş prin campus

Liga Studentilor Basarabeni din Romania a lansat recent o campanie nationala de colectare de carte in limba romana ,,Trimite o carte peste Prut’’. Sunt binevenite carti de literatura romaneasca si universala, istorie, poezie, enciclopedii, atlasuri, carte scolara. Campania are ca beneficiari scolile si bibliotecile din satele Republicii Moldova, inclusiv regiunea transnistreana. Aceste scoli si biblioteci au fost selectate dupa criteriul lipsei de carti in limba romana si a numarului de copii inscrisi. Date de contact – Bucuresti: Dan Nicu – 0747.733.256, Tudor Cojocaru – 0743.778.940 Cluj – Napoca: Elena Biciuc – 0748.252.786 Timisoara: Svetlana Ursu – 0745.966.170 Iasi: Igor Drangoi – 0753.376.512. Daca nu poti dona o carte, te rog macar trimite acest mesaj prietenilor tai!

schimbarea la faţă

Mihai Goţiu scrie pe blogul său despre cartea „Schimbarea la faţă” a lui Zorin Diaconescu, a cărui acţiune se petrece în Jadul (Dejul) anilor 89-90:

Din acest orgoliu nemărturisit apar și primele manifestări care, acum, după 20 de ani, par ridicole și provoacă, cel mult, zâmbete condescendente. Oamenii din Jad nu mai vor să rămână ”în coada istoriei”. Nu le este suficientă ”revoluția de la televizor”, au nevoie de propria ”revoluție”. Se formează comitete de ”salvare națională” în școli, la Primărie, la spital, care trebuie să aleagă ”democratic” (și total ilegal) noile conduceri. Se înființează un ziar al urbei și se organizează greve ad-hoc al căror unic scop este acela de a oferi participanților iluzia că lucrurile se schimbă, iar ei sunt motorul real al ”schimbării”. Că sunt actori principali și nu doar spectatori în propria viață. Că ei ”scriu istoria”. În acest sens, greva de la spital are o savoare anecdotică aparte – toată lumea are ceva de contestat, dar nimeni nu are vreo revendicare!

expo foto la bcu

Cum aproape zilnic merg la BCU la lectură, mi-a atras atenţia un mail al pr-ului bibliotecii despre o expoziţie foto simandicoasă prin prezenţa unor instituţii şi palate:

“Miercuri, 20 ianuarie, de la ora 18,00 va avea loc la Galleria Laterallia a Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” vernisajul Salonului Internaţional al Artiştilor Fotografi Români şi Maghiari de Pretutindeni, ed. a IV-a. La deschidere vor vorbi prof. univ. dr. Doru Radosav, directorul general al BCU, Szilágyi Mátyás, consul general al Republicii Ungare la Cluj-Napoca, şi Ştefan Tóth, preşedintele Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România.

Ediţia a IV-a a Salonului Internaţional a fost integrată şi în cadrul primului Festival Luna Fotografiei din România, organizat în premieră de Asociaţia Artiştilor Fotografi din România în parteneriat cu Institutul Cultural Român, sub înaltul patronaj al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Cultural”.

Totuşi, m-au dezamăgit fotografiile premiate, dar şi multe din expoziţia a cărei temă e “Iarna” (foto. sunt puse în ordinea premiilor). Nu prea îmi înţelegeam reacţia de respingere a fotografiilor premiate, aşa că am vorbit cu câţiva prieteni fotografi sau amatori de fotografie. În linii mari, ce mă deranja e “estetismul” căutat al fotografiilor, ce vine în detrimentul conţinutului lor informativ şi chiar artistic. Ei mi-au nuanţat rictusul intelectual. Dar parcă şi ce spun amicii mei fotografi ridică mai multe întrebări decât îmi verifică reacţia de dezaprobare a fotografiilor cu patalama din expoziţie. De ce frumosul trebuie să presupună mai degrabă tensiune şi nerv decât armonie? Sau de ce ducem adesea într-o zonă peiorativă “reţetele” şi nu tindem, mai degrabă, să acceptăm anumite tradiţii artistice “convenţionale” ce presupun implicit nişte doftorii? Dacă aş fi eu bolnav şi m-as apuca să îmi caut singur reţeta să mă oblojesc? Cred că aş lua-o razna de frustrare… Aştept răspunsurile voastre împachetate într-o dizertaţie de 100 de pagini şi coperţi groase.

Tiberiu crede că fotografiile premiate “n-au o poveste, le desluşesti din prima, viaţă nu au, nici tensiune, sunt doar “frumoase”. Ori – doar frumosu’ – dacă nu e cumva balansat de ceva tensiune, nerv, mister, întrebare – devine banal şi plicticos. Uite aici ce înseamnă să ai oameni în poze (chiar şi bluraţi cu tupeu sau inconstienţă)

http://ioanacirlig.wordpress.com/ “

Raul: “Nu ştiu de ce ţie nu îţi plac, dar ştiu de ce eu nu cad pe spate la ele. Adevărul e că lucrând în presă sunt obişnuit ca fotografia să îmi transmită o informaţie sau să mă facă să simt ceva (ideal ambele), iar aici nu prea este cazul. La cele alb-negru (glazura – nici titlul nu îmi place – şi biserica de gheata) poate fi interesant jocul de lumină şi umbră, cam atât. Dar fotografia cu “găina” într-un picior chiar nu mă convinge. În plus, încadrarea pe verticală nu este recomandată în fotografie pentru simplul fapt că şi ochiul uman vede panoramic, nu pe verticală.”

Sergiu crede că fotografiile premiate sunt un exemplu de artă prescriptivă, deloc surprinzătoare, care mai mult epigonizează nişte convenţii decât le respectă ori le crează… fotografie făcută după „reţetă”.

Expo. e deschisă în perioada 20 ianuarie – 10 februarie 2010, de luni până sâmbătă între orele 9-19. Cafeaua e un leu la automat. În timp ce o sorbiţi, ochiul vă alunecă de pe fotografii spre studentele în blugi strâmţi, păr lung, fund rotund şi cizme netede.